20 septembrie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

BUCOVINA CEDATĂ, RĂPITĂ ŞI ÎNSTRĂINATĂ

28 iunie 2018 р. | Categorie: Istoria neamului

S-au împlinit 78 de ani de la cedarea, răpirea şi înstrăinarea de Ţara–mamă a nordului Bucovinei, Basarabiei şi Ţinutului Herţa. Or, Golgota neamului românesc a început de la 28 iunie 1940. La 26 iunie 1940, la București este primit ultimatumul URSS - cedarea Basarabiei și nordului Bucovinei, urmare a   ruşinosului Pact Ribbentrop-Molotov.

 În acel tragic moment istoric, România era guvernată de Regele Carol al II-lea care făcuse un lucru inadmisibil pentru un conducător  – a lichidat fizic persoana charismatică a Căpitanului și întemeietorului Legiunii Arhanghelului Mihail – Corneliu Zelea Codreanu, precum și a altor membri de vârf ai legiunii, înscenând o evadare din închisoare. Omorârea și arestările în proporție de 90% din conducerea Legiunii Arhanghelului Mihail i-a dezorganizat pe legionari, aducând la cârma mișcării o persoană mediocră și foarte controversată, precum Horia Sima. Legionarii se răzbună pe guvernare prin asasinarea Primului-ministru Armand Călinescu, după care oamenii regelui Caroll II-lea reacționează prin metode medievale, atentatorii fiind executați pe loc și lăsați cu zilele să putrezească în stradă. În acele tragice zile având loc  sute de execuții.

Primind ultimatumul, Regele Carol II-lea, rămas fără parlament, convoacă Consiliul de Coroană în două ședințe – la amiază și în seara zilei de 27 iunie 1940, în componența a 27 de miniștri și consilieri regali. În cea de-a doua şedinţă a Consiliului 19 acceptă cedarea teritoriului, iar șase membri ai guvernului au votat pentru rezistență pe Nistru: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ștefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu).

Guvernul sovietic a cerut evacuarea Basarabiei și a nordului Bucovinei în termen de patru zile, Acest termen nu a fost însă respectat. Administrația și Armata română cedează şi se retrag de pe teritoriile dintre Prut și Nistru ale României, din nordul Bucovinei, iar în ziua de 28 iunie 1940 primele unități militare sovietice pătrund în teritoriile supuse ultimatumului. Astfel începea ocuparea criminală de către armata sovietică a teritoriilor românești, foste părți ale Principatului Moldova Independent, numite  Basarabia și Bucovina, părți ale României ca succesoare de drept a Principatului Moldova și Principatului Munteniei (Historia ro.).

Retragerea trupelor române, depășite de formațiuni motorizate sovietice şi hărţuite de acestea,  a fost îngreunată și de etapele lungi, pe care erau forțate să le execute, precum și din cauza intenției guvernului român de a nu provoca incidente cu trupele sovietice. Înarmată până în dinţi, cu tancuri, în dimineaţa zilei de 29 iunie, armata sovietică,  ocupând Cernăuţiul şi nordul Bucovinei, a pătruns în Herţa, care nu figura în Pactul Hitler-Stalin din 23 august 1939.. Crezând că este o greșeală, căpitanul Ioan Boroș, care comanda Bateria 1, instalată pe poziție în sprijinul unui detașament de infanterie,  însoțit de sublocotenentul de rezervă Alexandru Dragomir și de câțiva soldați, a încercat să-i oprească, explicându-le rușilor că au trecut limita de demarcație și că trebuie să se întoarcă. Pentru a-i intimida și a-i convinge, sublocotenentul Dragomir a tras un foc de pistol în aer. Atunci sovieticii au tras cu mitralierele de pe tancuri, căpitanul Ioan Boroș, sublocotenentul Alexandru Dragomir și un soldat evreu pe nume Solomon, au căzut morţi. Împrejurările morții căpitanului Ioan Boroș au fost confirmate de către C. Arig, fost soldat în bateria căpitanului Ioan Boroș, emigrat apoi în Israel.

Căpitanul Ioan Boroș era căsătorit de zece luni și aștepta un copil, pe care nu i-a fost dat să-l vadă vreodată. Cu un an mai târziu, după eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, guvernatorul Bucovinei a dispus ridicarea la Herța a unei troițe în amintirea celor trei eroi români,  căzuți la datorie. La parastasul de pomenire ce a avut loc la școala din localitate, unde a fost prezentă şi soția cu fiica Ionița a căpitanului Ioan Boroș, guvernatorul Bucovinei a prins la gâtul fetiței de un an o cruciuliță de aur, pe care scria:”De la tăticul tău”. Trupul căpitanului Ioan Boroș a fost înmormântat la Dorohoi cu onoruri militare, ulterior a fost reînhumat la Bacău.

După răpirea şi ocuparea teritoriilor Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare au început masacrele românilor în Lunca Prutului, la Fântâna Albă, deportările în Siberia, Kazahstan, exterminaţi în gulaguri şi închisori, decedaţi de foame şi muncă silnică în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega etc.

Felicia NICHITA-TOMA