11 aprilie 2021
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

DIN BOIANUL LUI NECULCE, CU SACRE SENTIMENTE ÎN BANATUL SÂRBESC

22 iulie 2013 р. | Categorie: Românii de pretutindeni

O plimbare prin Cernăuţii lui Aron Pumnul, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, Ion G. Sbiera, Eudoxiu Hurmuzachi şi a multor altor personalităţi, simbolurile deşteptării naţionale ale românilor ocupaţi, este inimaginabilă fără a ajunge şi la Boianul lui Ion Neculce, cea de-a doua moşie a marelui cronicar. Pământul de acolo are efectul unor moaşte, la care mergi să te închini şi să-i ceri alinare şi sprijin. Nu întâmplător, încă aproape două decenii în urmă, o icoană a Maicii Domnului de la Boian a început să lăcrimeze pentru toţi bucovinenii şi să facă miracole.

Când ajungi la Boian, satul unde a fost paroh Iraclie Porumbescu, tatăl genialului nostru compozitor, Ciprian Porumbescu, retrăieşti istoria seculară, te iau fiorii la amintirea „Doinei” eminesciene, atât de actuală... „Din Boian la Vatra Dornei / Au umplut omida cornii / Şi străinul te tot paste, / De nu te mai poţi cunoaşte”.

Situat la numai 20 km de Cernăuţi, Boianul ne oferă privelişti de o rară splendoare, cu gospodării moderne, cu terenuri prelucrate. E un sat cu oameni harnici, iubitori de vatră si de neam, cu adevaraţi români, care-si păstrează tradiţiile şi datinile strămoşeşti. Boincenii ţin mult la tradiţiile lor, de aceea organizează diferite festivaluri şi aşteaptă cu nerăbdare să le vină mari cântăreţi români, care să le aline sufletele. Acolo trăiesc adevăraţii români, pe care ii auzi adesea fredonând melodia „Casa părintească nu se vinde”… Foarte mulţi români, şi nu numai, îşi doresc cu disperare să ajungă în Boian, unii să se roage la icoana sfântă, alţii să se distreze, sau să facă cumpărături sau, pur şi simplu, din curiozitatea de a vedea şi admira ambiţia boincenilor de a se menţine la înălţime.

Nici prin vis nu i-a trecut vreodată interlocutoarei noastre, că îşi va părăsi casa părinteasca şi vatra strămoşească, ajungând în Banatul Sârbesc. Banatul  e „fruncia”, aşa se laudă bănăţenii… Dar, probabil, soarta a dus-o acolo, sau aşa a fost să-i fie destinul, care i-a schimbat direcţia vieţii. În urmă cu 8ani, plecând la un curs de perfecţionare a limbii române în România, (Mangalia), organizat de Institutul Cultural Roman, bucovineanca noastră este atacata de săgeata lui Cupidon şi îşi ia zborul  spre Banatul Sârbesc. Amorezata, nu s-a gândit la Necunoscutul, la greutăţile, pe care avea să le întâmpine. Dar s-o luăm pe rând. Este vorba de boinceanca Diana Jalbă (actualmente Diana Jalbă-Agadisan), care fiind o fiinţă deschisa, prietenoasă, sociabilă, cu o inimă largă, ca şi, de altfel, toţi bucovinenii, provine dintr-o familie de intelectuali. A terminat Liceul Pedagogic din Cernăuţi, mai apoi absolvind şi Facultatea de Limbi Străine din acelaşi oraş. A lucrat în satul natal ca profesoară de limba franceză şi engleză, fiind mândră de profesia sa, de părinţii săi şi de satul natal. Visa mai tot timpul la o carieră în domeniu şi la un prinţ pe cal alb. Şi iată că într-o bună zi, anume acel seminar şi acea călătorie în România, patria-mamă, avea să-i schimbe complet destinul. Niciodată nu şi-a imaginat că poate să-şi părăsească glia strămoşească, dar dragostea e oarba. Aşa că şi-a unit destinul cu nicolinceanul, profesorul de limba română, domnul Ionel Agadisan..

În aceşti ani, tânărul cuplu a trecut prin mai multe suişuri şi coborâşuri, prin momente frumoase şi mai puţin frumoase, pentru că aşa e viaţa, plina de surprize, atât plăcute, cât şi neplăcute, dar înţelegerea reciprocă şi susţinerea le-a dat putere să înfrunte orice greutăţi. Pentru Diana totul era un Necunoscut, un Banat cu oameni mai calmi, mai rezervaţi. Lipsa de prieteni, de oamenii dragi, de profesia îndrăgită, de cetăţenie o disperau…dar, cu răbdare, toate lucrurile s-au aşezat la rândul lor. Acum Diana Jalbă-Agadisan e profesoară de limba franceză la şcoala Întâi Mai din Vladimirovăţ şi la şcoala din Barite. A ajuns să se angajeze, să primească cetăţenie, să fie înconjurata de soţul drag, de colegi şi de prieteni. A avut norocul să mai cunoască şi alte persoane cu aceeaşi soartă, care mai târziu i-au devenit nu numai consătence, ci şi rude, colege. Nimic nu e întâmplător în această viaţă. Colega sa Ionelia Cojocaru, care e şi ea profesoară de geografie la şcoala din Vladimirovăţ, şi la şcoala din Nicolinţ, a venit din România, Drobeta Turnul–Severin, Mehedinţi şi s-a căsătorit în Nicolinţ, cu verişorul soţului Dianei. Ionelia a terminat Colegiul „Gh. Titeica”, apoi facultatea de Vest din Timişoara, acolo cunoscându-l pe viitorul ei soţ, Daniel Cojocaru. Împreună au un copil dulce şi drăgălaş, plin de energie pozitiva, un adevărat bănăţean-oltean, cu numele de Ianiş-Cristian. Aşa că fiecare îşi are soarta sa: doua românce, una bucovineancă şi cealaltă olteancă, ambele au ajuns în Banatul Sârbesc. Deci, stând de vorba cu cele două românce, fiecare dintre ele şi-au lăudat pământul strămoşesc, tradiţiile, neamul şi ne-au invitat şi pe noi, cititorii să ne convingem de frumuseţile, de arhitectura, de tradiţiile Ţării Româneşti, de spiritualitatea şi ospitalitatea atât a bucovinenilor, cat si a oltenilor. Le mulţumim interlocutoarelor noastre Diana Jalbă-Agadisan şi Ionelia Cojocaru pentru timpul acordat şi le dorim mult succes pe viitor, dar, mai ales, să nu-si uite nicicând vatra şi casa părintească.

or.Nicolinţ, Serbia