STRIGĂTOR LA CER! CA SĂ NU RĂMÂNĂ NICI URMĂ DE ROMÂN

La 28 iunie, ca şi în ceilalţi ani, s-a sărbătorit ziua Constituţiei Ucrainei. Cu acest prilej, ne-am amintit încă o dată că avem o Lege fundamentală destul de bună. Necazul nostru, însă, este că parlamentul, implicit oamenii din fruntea statului, nu respectă Constituţia ţării. Îndeo­sebi este ignorat capitolul în care sunt incluse drepturile minorităţilor naţionale din Ucraina. Această regretabilă încălcare a drepturilor constituţionale loveşte dureros, mai cu seamă, în una dintre cele mai numeroase etnii din Ucraina, în români. Treptat, dar de la un timp tot mai rapid, dispar şcolile cu limba română de predare. Tânăra generaţie nu-şi cunoaşte istoria neamului, deoarece în şcoli nu se studiază istoria veridică a ţinutului natal şi a românilor.

Mai direct spus, în Ucraina a luat avânt politica de asimilare a românilor. Cei de la conducere caută prin toate mijloacele să şteargă urmele românismului de pe pământul bucovinean. Pentru aceasta au fost alocate sume fabuloase pentru schimbarea chiar şi a reliefului din jurul cetăţii Hotin.

Încă în anul 1911, Constantin Enescu scria într-o epigramă: „Dulcea limbă românească/ A-nceput să se pocească,/ Vom citi şi scrie bine/ În pocite limbi străine”. Această epigramă s-a dovedit a fi foarte actuală în zilele noastre. Când un om se lasă convertit să respire prin plămâni vrăjmaşe, el va ocupa un loc de veci în cimitirul istoriei. Cam asta ne-o doresc naţionaliştii ucrai­neni, care consideră că sunt o rasă superioară, că Dumnezeu i-a înălţat deasupra celorlalte naţiuni. Din păcate, observăm o asemenea situaţie şi în Bucovina noastră, unde de veacuri au trăit în bună înţelegere multe naţionalităţi, fiecare având şcolile şi religia lor.

Hitler îi socotea pe nemţi superiori faţă de celelalte popoare. Purificarea poporului german declanşată de nazişti s-a soldat cu numeroase jertfe umane. Şi nemţii au avut de suferit enorm din cauza politicii discriminatorii a lui Hitler. Nu zadarnic se spune că popoarele vor fi fericite atunci când educaţia complexă a ce­tăţenilor se va întemeia pe adevăr şi dreptate. Ştim cu toţii destul de bine ce educaţie se face la noi în şcoli.

Îi vedem la televizor pe parlamentari cum se laudă, repetând ca papagalii: „Pas cu pas, noi schimbăm Ucraina!”. Într-adevăr, au loc întruna schimbări – din rău înspre mai rău. Oamenii tineri, chiar şi cei cu studii superioare, nu-şi pot găsi un loc de muncă. Mortalitatea depăşeşte deja de două ori natalitatea. Pensionarii îşi duc zilele de azi pe mâine, neavând bani nici pentru cele mai ne­cesare medicamente. Şi asta se numeşte „reforme”, adică demnitarii „schimbă Ucraina”. Pentru toată lumea e clar că ei au mare grijă de buzunarul lor, iar cei care trăiesc din politică ultranaţionalistă avansează distrugându-ne pe noi, românii, ca popor autohton. Un singur lucru nu pot să excludă din istoria noastră – pe Alexandru cel Bun, ctitorul Cernăuţiului, care a lăsat un hrisov (document) doveditor că am fost înaintea tuturor pe acest meleag. Însă, şi numele acestui domnitor a fost schimbat în „Oleksandr Dobryi”.

„Pas cu pas”, se întreprind măsuri diabolice să nu rămână nici urmă de român. Aşa e democraţia în această ţară, bântuită nu doar de criza politico-economică, dar şi de o acută criză spirituală. Drept că nu toţi ucrainenii sunt de acord cu politica actualilor guvernanţi, mulţi suferind în tăcere, de teamă să nu fie învinuiţi de lipsă de patriotism.

Nu mai ţin minte unde am citit aceste cuvinte de care ar trebui să luăm aminte: „Piară ura fără urme,/ Fie duşmanii iertaţi,/ Ştergeţi orice datorie,/ Om cu om e împărat./ Cum în viaţă a judecat,/ Judecat în cer să fie”. Să ne aducem aminte de lupta strămoşilor noştri, care au scăldat în sânge acest pământ, apărându-l de duşmani. Ei trăiesc prin noi, cei care le ducem credinţa mai departe.

Eleonora BIZOVI, corespondentă netitulară