06 aprilie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

SITUAŢIA CU HERALDICA SATULUI SUCEVENI E ASEMĂNĂTOARE CU CEA A LIMBII ROMÂNE – BA ESTE, BA NU ESTE

23 iulie 2013 р. | Categorie: Istoria neamului

Dacă documentar și oficial satul Suceveni e pomenit într-un uric din 1431 de pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) și dacă analizăm atent și logic anumite momente din trecutul nostru, avem dreptul să credem că aceste locuri erau populate cu mult înaintea documentului amintit.

1. Știm din istorie că aceste locuri nu o dată au fost cotropite și transformate în scrum și cenușă. Și de fiecare dată supraviețuitorii își începeau viața de la început. Dacă aceste meleaguri ar fi fost totdeauna numai pustiu, atunci de dragul cui ar fi venit mereu alte valuri de migratori?

2. Satul se află nemijlocit la hotarul cu fosta cetate dacă Petrodava. Fortăreaţa avea nevoie de produse alimentare, deci împrejurimea era chemată să îndeplinească această misiune.

3. Perioada cumană (încep. sec. XII- a.1238). Această stăpânire a fost mai loială pentru aborigeni, în comparație cu cele precedente. Anume pe timpul cumanilor pe teritoriul nostru au avut loc unele reforme, printre care, conducerea, sub presiunea maghiară, încearcă să ne treacă la catolicism, construind episcopia catolică la Rădăuți, cu subdiviziuni la Hotin și Milcov.

4. Dragoș Vodă, alungând tătarii (cu ajutorul maghiarilor)  de pe aceste locuri și devenind Domn al noii țări Moldova (a.1354), recunoaște că a găsit sate și chiar orașe bine organizate. Reiese, că aceste locuri erau populate din cele mai vechi timpuri și nu erau un pustiu, cum o spun unii. Și dacă Dragoș Vodă își alege capitala or. Baia, din nou rezultă că împrejurimile orașului nu puteau fi pustii. Acestea și alte momente îmi dă dreptul să afirm că localitatea, astăzi numită Suceveni, a existat în toate aceste perioade.

5. Luând în considerație aceste date și conducându-ne de legea Ucrainei cu privire la dreptul localităților de a-și avea stema și standardul propriu, am încercat și noi să ne creăm o stemă a satului, care să redea specificul așezării noastre. Dar toate eforturile noastre s-au ciocnit de diferite pretenții și neacceptări din partea unor membrii (specialiști) ai centrului de heraldică -  cică, e prea mult românism și prea puțină actualitate, câte și mai câte. Sesiunea Consiliului sătesc Suceveni a adoptat un proiect, dar el n-a fost aprobat de specialiști.  E o situație exact ca și cu limba română –  ba este, ba nu este.

N-ași fi scris aceste rânduri, dacă nu vedeam o nouă stemă a Cetății Hotin (autor Volodymyr Denisov), în ziarul ,,Molodyi Bucovyneț” din 14-15 decembrie 2012. Văzând-o și citind atent explicația, am rămas nedumerit de pretențiile Consiliului de heraldică, de poziția politicienilor și de afirmațiile istoricilor. În prezent, când mințile luminate ale Ucrainei încearcă să obțină o istorie adevărată și științifică pentru a ne  debarasa de toate falsificările ideologiei socialiste, la noi, în Cernăuți, poate apărea o stemă ce nu corespunde adevărului istoric sau se referă doar la aceea ce ne convine.

Din cele comentate de autorul respectivei steme aflăm:

-stema-i pe un fon  roșu ce reprezintă gloria căzăcească;

-crucea e simbolul creștinismului, culoarea galbenă simbolizează bogăție, dreptate...

-semiluna – simbolul islamismului;

-două săbii încrucișate simbolizează neîntreruptele bătălii dintre cazaci, turci și polonezi;

- în partea de jos sunt câteva semne în albastru –  simbolul cinstei, credinței, devotamentului. Și atât!

E adevărat, autorul a propus și capul de zimbru, dar ,,комісія цей знак чомусь вважала винятково молдавським...” (?).

De aici reiese că Moldova n-are nimic comun cu Hotinul. Să creadă într-adevăr istoricii ucraineni în așa ceva? Să nu-l fi citit pe Luchian Kobylița sau spusele lui I. Grușevski cu privire la Bucovina? Chiar să nu știe că anume Ștefan cel Mare a fost recunoscut de Europa ca „Apărător al creștinătăţii” în luptă cu Semiluna? Anume acest domn și fiul său Petru Rareș au renovat, întărit și modernizat această cetate. Peste cine s-au băgat ei în timpul lucrărilor? Cred că știu, dar se fac morți în popușoi și aceasta nu le face cinste, căci se fac de ruşine în întreaga Europă. Or, Ucraina doreşte să devină membră a Uniunii Europene?!

Din cele spuse de autor, rezultă că nu e cunoscut anul înălţării Cetăţii Hotin, nici ctitorii ei, a cui era pământul pe care a apărut și cui aparține  ca moștenire strămoșească.

De ce cu atâta înfrigurare ne temem de adevăr, mai ales acuma, când ,,наш поезд вперед летит –  в Европе остановка!...”. Cum ne vor privi europenii, când ne vor vedea zilnicul cu atâtea înnodări cu ață roșie, cu atâtea cârpituri pe dos și pe față? De ce nu putem recunoaște ca-n fața lui Dumnezeu: ce a fost – a fost și ce este –este. Atâta-i tot și punct. Ar trebui să spunem adevărul, ca-n lumea civilizată.

... Poate așa vrea Dumnezeu sau așa ni-i soarta: să vedem, să tăcem și să înghițim. Până când?

Todor NICOLAEVICI, s. Suceveni, raionul Hliboca