Zorile Bucovinei · Noutăţi
21 august 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Au fost şi ei pe lista neagră a deportărilor

26 iulie 2018 р. | Categorie: Noutăţi

Născut la 12 iulie 1953,  din părinţi harnici şi gospodari, medicul igienist Petru David din Storojineţ şi-a aşternut singur drumul în viaţă, desigur, cu binecuvântarea părinţilor  Mihai şi Emilia David din Mamorniţa Herţei, deşi nu i-a fost uşor în acele timpuri grele de după război, după „eliberarea” Ţinutului Herţa de ghiaurii sovietici, când românii erau persecutaţi şi nimiciţi în lagărele morţii în neagră străinătate. Şi buneii după tată, Gheorghe şi Profira David din Mamorniţa Herţei  au fost pe lista neagră a deportărilor, dar au avut mai mult noroc decât alţii.

Gheorghe David,  în Primul Război Mondial, a luptat în armata română la Mărășești,  la Oituz, „Mormântul iluziilor germane”, după cum spunea generalul Eremia Grigorescu, artizanul apărării de fier a românilor. Sângeroasa, dar victorioasa luptă de la Mărăşeşti fiind cea mai strălucită victorie a armatei române, când soarta României a fost pe muchie de cuţit. În arhiva familiei se mai  păstrează livrete militare din timpul acela, decoraţii cu care a fost desemnat  bunelul său,  un regalist înveterat. „Toată viaţa, până în 1961, când a decedat, bunelul Gheorghe a tot aşteptat să se întoarcă românii, în frunte cu regele Mihai. A fost rănit de două ori, dar a avut zile.  Avea o caligrafie impecabilă, era conţopist la un locotenent colonel. Ca veteran de război i s-a dat bani împrumut fără dobândă şi a cumpărat câteva hectare de pământ. A lucrat apoi econom la boierul Mihai Oprea. Boierul era foarte ataşat de bunel, iar când i s-a născut fiica cea mică, Brândușa, a botezat-o bunelul. Când boierul s-a refugiat în România, a plecat şi bunelul, însă apoi, ros de dor,  s-a reîntors acasă. În 1940, după cedarea şi ocuparea Ţinutului Herţa de către  sovietici, primul pichet rus a fost instalat la Mamorniţa. Maiorul, comandantul pichetului, a stat o perioadă în gazdă la bunel, fiindcă casa lui era cea mai frumoasă din sat. Bunelul, bunica şi tata au fost incluşi pe lista neagră a deportărilor.  Când au venit să-l ridice, maiorul era acasă şi l-a salvat de deportare.  Fratele cel mai mare al tatei,  Nicolae, născut în 1913, era grănicer la Hotin, când s-a dat ordin să treacă Nistrul. A luptat la Cotul Donului, fiind luat prizonier. Ultima dată a fost văzut la Bacu, apoi a dispărut fără urmă.

Şi buneii după mamă, Ion şi Profira Facas din Pasat,erau oameni înstăriţi. Bunelul, unicul fiu al străbunelului Gheorghe Facas,  membru al Partidului Liberal,  trei cadenţe a fost primar la Buda Mare. Fratele mamei, Ghiţă, avea 16 ani când Herţa a fost ocupată de bolşevici şi împreună cu încă 2 tineri doreau să treacă ilegal  în România. Au fost însă trădaţi şi arestaţi între Hreaţca şi Herţa. Un an i-au ţinut în închisoarea din Cernăuţi, apoi, în 1941, i-au deportat în Siberia, într-un lagăr de muncă. Mult timp au  muncit înfometaţi  la tăiat păduri. A avut mare noroc că nu fuma.  Li se dădea mahorcă şi el o vindea,cumpărându-şi pâine. Astfel a supravieţuit. Tot atunci  a cunoscut-o  pe viitoarea-i soţie Valentina. În 1948 a fost repatriat, dar  i s-a permis să se întoarcă la baştină abia în 1955. Rusoaica a lucrat în sovhoz, pe câmp, precum româncele noastre,  iar fiul ei, Vladimir, doar într-un singur an, a învăţat limba română. Nu dorea să meargă la şcoală încălţat în papuci, ci în opinci, căci aşa se încălţau toţi băieţii români de seama lui. A fost  un om extraordinar, foarte cinstit şi corect”.

 Erau timpuri anevoioase de după război. După anexarea Ţinutului Herţa, buneii înstăriţi ai lui Petru David au fost desproprietăriţi de sovietici, iar bunurile luate la gospodăria colectivă – la sovhoz. Locuiau împreună cu buneii, apoi tatăl-său, care lucra şofer, a înjghebat o căsuţă cu două odăi. Însă primăvara, când zăpada se topea, se revărsa pârâiaşul din apropiere şi apa pătrundea în casă. „Tata a făcut o gaură în podea şi noi, copiii, o  scoteam cu o cană. În pofida condiţiilor precare de trai, am avut întotdeauna pom de Crăciun în casă şi masa încărcată de bucate la toate sărbătorile, tata ne asigura cu de toate, n-am dus lipsă de nimic”.

O prietenie mai mult decât frăţească, de peste 53 de ani şi pentru toată viaţa, îl leagă de colegul său de şcoală şi studii la Chişinău, Ion Băhnărel, cu care sunt nedespărţiţi încă de pe când învăţa la Şcoala-internat din Herţa. „Cu Ion Băhnărel suntem mai mult decât prieteni. Am fost şi sunt fiul adoptiv al dnei Elena, mama lui Ion, care ne pregătea cele mai gustoase bucate şi mă iubea ca pe propriul său copil.  Dna Elena mi-a apreciat şi alegerea soţiei. Când m-am căsătorit  cu Mariana, mi-a  spus împăcată: „Bună alegere, fiule!”.

Veşnic tânăr şi ferice, glumeţ, energicul Petru David e sufletul şi voia bună a tuturor  manifestărilor. Angajându-se la serviciu în raion, după încheierea studiilor la Chişinău, un an de zile a stat în gazdă la verişoara-i Ortanţa şi Mihail Scripnic, profesori la Şcoala din Ropcea. Recunoscător,  pentru a le mulţumi, în februarie 2011, când  au sărbătorit jubileul de 50 de ani de la căsătorie, le-a organizat nunta de aur, o adevărată sărbătoare de zile mari. Iar în 2012 au sărbătorit împreună cu toţi colegii şi dascălii 50 de ani de la înfiinţarea Şcolii-internat, actualul Liceu „Gh. Asachi” din Herţa. De altfel, iarăşi sufletul  şi inima manifestării fiind Petru David, la eveniment participând şi cântăreţul Ivo Bobul, Artist al Poporului din Ucraina, un alt mare prieten, care le-a dăruit un frumos buchet de cântece.

Petru David e nu doar un om deosebit, ci şi un sufletist care nu-şi uită colegii, prietenii, învăţătorii, dascălii care i-au altoit dragostea faţă de carte, de frumos. În zile însemnate cu roşu în calendarul vieţii  lor, la aniversări şi jubilee, împreună cu prietena şi colega de şcoală Didina Iacob-Posteucă, alţi colegi, îi vizitează, le sosesc cu cadouri şi surprize plăcute. De o asemenea surpriză Petru David a avut parte joia precedentă, când şi-a  aniversat cei 65 de ani  de la naştere. Nu numai că i-a avut aievea în preajmă pe cei mai dragi prieteni, o frumoasă felicitare i-a adresat fiica Cristina, bucuria şi fala părintelui, membrii Ansamblului „Mugurel” din Pătrăuţii de Jos, care au dansat cu foc în călcâi, graţie soţiei Mariana, a avut parte de un cadou cu adevărat regal, i-a cântat „La mulţi ani!” privighetoarea cântecului popular românesc de pe Valea Siretului, cunoscuta şi îndrăgita cântăreaţă Maria Iliuţ, Artistă a Poporului din Republica Moldova, originară din Crasna.  Or, după cum spune o veche înţelepciune, cu ce mână dai, cu aceea şi primeşti. Iar omul cu sufletul mare şi deschis precum Petru David  nu duce lipsă de  prieteni, alături de care  are parte de momente de profundă trăire sufletească.

Felicia NICHITA-TOMA