Zorile Bucovinei · Noutăţi
21 august 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

IMNUL DE STAT AL ROMÂNIEI – VEŞNIC ÎNDEMN LA DEŞTEPTAREA TUTUROR ROMÂNILOR

29 iulie 2018 р. | Categorie: Noutăţi

La 29 iulie, în România se sărbătoreşte Ziua Imnului de Stat. Ca sărbătoare oficială data de 29 iulie a fost desemnată în 1998, însă mult mai înainte de decizia parlamentului, poporul român şi-a ales imnul naţional, consfinţit ca simbol al unităţii naţionale. De la bun început „Deşteaptă-te române!” a fost expresia dorinţei unităţii de neam şi limbă, chemând la consolidarea demnităţii naţionale. Cu „Deşteaptă-te române!”, în vărsări de sânge pe câmpiile libertăţii, şi-a văzut generaţia de la 1918 idealurile realizate şi Ţara întregită.

La acest 29 iulie sărbătoarea are o semnificaţie aparte, pentru că se împlinesc 170 de ani de când actualul imn al României a răsunat prima dată într-un cadru oficial. Dar până a le oferi cititorilor câteva date despre parcursul versurilor lui Andrei Mureşanu de la cântarea lor în momente cruciale ale istoriei până la statutul de imn de stat, voi evoca un episod din timpul vizitei lui Mihai Eminescu, în 1875, la Cernăuţi. Era anul când Imperiul Austro-Ungar sărbătorea cu fast centenarul raptului „celei mai vechi şi mai frumoase părţi” din Moldova, după cum scria Mihai Eminescu. Poetul poposi în oraşul adolescenţei sale pe la sfârşitul lui septembrie, când austriecii, cu prilejul împlinirii unui secol de la anexarea provinciei româneşti, au inaugurat Universitatea germană, drept cadou pentru nedreptatea săvârşită faţă de români. Se ştie că Eminescu a deplâns amarnic destinul Bucovinei sub stăpânirea străinilor. La acel moment a adus la Cernăuţi un număr mare de exemplare a unei broşuri antiaustriece, alcătuită pe bază de documente de Mihail Kogălniceanu. Le-a ascuns într-o ladă, camuflându-le cu psaltiri, biblii şi altă literatură religioasă. Acest episod este evocat de George Călinescu în „Viaţa lui Mihai Eminescu”, de unde aflăm că Poetul a reuşit să răspândească clandestin literatura care demasca politica imperială, trimiţând câteva exemplare chiar şi organizatorilor festivităţilor.

În pofida eforturilor autorităţilor, în oraş nu domina atmosfera de sărbătoare. Românii, în marea lor majoritate, cu excepţia câtorva aserviţi imperialilor, nu aveau chef de petrecere, fiind cu gândul şi inima la fraţii lor din Iaşi, care îl comemorau pe domnitorul martir Grigore Ghica. Adâncit în gânduri, mai trist decât toţi era Eminescu. Prietenul său Ştefanelli, care l-a însoţit prin oraş în acele zile, îşi aminteşte că au fost împreună la mormântul lui Aron Pumnul, iar de acolo s-au dus la casa care fusese odinioară proprietatea profesorului iubit. Pe după miezul nopţii, hoinărind pe străzi, au auzit voci bărbăteşti, cântând „Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu. Ştefanelli avea să scrie mai apoi despre acea plimbare nocturnă prin tristul Cernăuţi că melodia lui Anton Pann răsuna jalnic ca nicicând altădată şi că Eminescu a rămas profund impresionat. „Niciodată nu mi-a plăcut cântecul acesta aşa de mult ca acuma”, i-a mărturisit Poetul însoţitorului său.

Aşadar, imnul „Deşteaptă-te, române!”, numit de marele istoric şi revoluţionar Nicolae Bălcescu „Marseilleza neamului nostru” este pe versurile poemului „Răsunet” (în manuscris „Un răsunet”), de Andrei Mureşanu. Poemul a fost scris în vâltoarea revoluţiei din 1848, care a cuprins toată Europa şi Ţările Române. Versurile se transmiteau cifrat (în secret) de la o provincie la alta. Prima dată a răsunat ca imn al revoluţionarilor la Râmnicu Vâlcea, la 29 iunie 1848, pe o câmpie de la marginea oraşului, unde peste ani a fost amenajat Parcul Zăvoi. Atunci, în acea zi, s-a depus jurământul pe Constituţia revoluţionară, iar un cor condus de profesorul de muzică psaltică, Anton Pann, a intonat „Răsunetul” lui Mureşanu. După revoluţia din decembrie 1989 acesta a devenit imnul de stat "Deşteaptă-te Române!". Cântecul, compus ca un îndemn la lupta de eliberare a românilor din Transilvania de sub ocupaţia austro-ungară, în decembrie 1989 i-a scos pe timişoreni din case, ridicând întreaga Românie la nesupunere faţă de regimul totalitar comunist.

Versurile lui A. Mureşanu au avut un viu răsunet şi în Basarabia. În 1917-1918 „Deşteaptă-te române!” a fost imnul de stat al Republicii Democratice Moldoveneşti. Şi Moldova de sub stăpânirea imperiului sovietic şi-a redobândit independenta cu acest cântec, care a fost imnul RM în anii 1991-1994. Un fapt deosebit de interesant şi mai puţin cunoscut este că prima înregistrare a cântecului care uneşte naţiunea română a fost făcută în anul 1900, în Statele Unite ale Americii.

România a avut mai multe Imnuri Naţionale, numai în secolul XX existând şase la număr. Până la Revoluţia din decembrie 1989, românii se trezeau dimineaţa cu varianta modificată a cântecului patriotic al compozitorului Ciprian Porumbescu "Trei culori cunosc pe lume". Deşi era împănat cu ideologia comunistă, nouă, românilor înstrăinaţi, ne era drag acest imn, mai ales cei din generaţiile în vârstă care au învăţat la şcoala românească lăcrimau când îl auzeau, simţindu-i vibraţia veritabilă, adică cea a versurilor lui Ciprian Porumbescu: „Trei culori cunosc pe lume/ Ce le ţin ca sfânt odor,/ Sunt culori de-un vechi renume/ Amintind de-un brav popor”.

Maria TOACĂ