ÎN LACRIMA UNIRII, LA MORMÂNTUL LUI IANCU FLONDOR

La 3 (16) august s-au împlinit 153 de ani de la naşterea nobilului cavaler şi patriot român  – Iancu FLONDOR, înfăptuitorul Unirii, decorat cu Marea Cruce a Ordinului Coroana României,  graţie căruia, cu 100 de ani în urmă, în Sala Sinodală a Reședinței Mitropolitane din Cernăuţi, a fost semnat actul  Unirii Bucovinei cu Regatul României,  înălţând astfel o speranţă de lumină pe acest pământ străbun, marcat de vitregiile istoriei şi de sacrificii, rămânând pentru totdeauna să-şi doarmă eternitatea la Storojineţ, în cripta familiei sale din curtea  Bisericii  „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, Maidan, acolo, unde alături au fost readuşi, într-un mormânt simbolic, prin numele dantelate în granit, martirii români – victime ale regimului totalitar comunist.

Pelerinajul, ancorat în decorul Centenarului Marii Uniri,  organizat la 3 august de ziarul „Zorile Bucovinei” şi Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, în ziua naşterii celui ce a rămas ca o făclie de veghe să ne lumineze calea şi care ar fi meritat o solemnitate pe măsura personalităţii sale emblematice în Sala Sinodală a actualei Universităţii Cernăuţene, unde, cu 100 de ani în urmă, a fost semnat actul  Unirii,  a răsturnat înrădăcinata tradiţie de a-l comemora pe artizanul Unirii în Casa Mare a Limbii Române la sediul redacţiei. Mai bine zis, din iniţiativa preacucernicului părinte Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ, un exemplu de demnitate şi de slujire duhovnicească, omagierea Marelui Bărbat al Neamului s-a desfăşurat sub oblăduirea Sfinţiei Sale, la mormântul ilustrului înaintaş, dar şi la simbolicul monument al victimelor represiunilor staliniste din curtea Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Storojineţ, cu un serviciu divin, oficiat de părintele protopop, ajutat de părinţii protoierei Ioan Schipor şi Gheorghe Covalciuc.

După sfânta rugăciune, preotul Vasile Covalciuc a  ţinut să dezvăluie importanţa şi, contribuţia adusă ortodoxiei de către familia Flondor, că Iancu Flondor a făcut foarte mult pentru raionul  Storojineţ, în deosebi pentru biserică: „Astăzi ne-am adunat în acest loc sfânt, la una din cele mai vechi biserici, „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, lângă altarul căreia şi-a găsit liniştea, în cripta familiei, Iancu Cavaler de Flondor, care pentru storojineţeni are o mare însemnătate, Biserica „Sfântul Gheorghe”, biserica romano-catolică, au fost înălţate pe pământul donat de familia Flondor. De aceea n-am putut să fim nepăsători astăzi, în ziua  naşterii  lui Iancu Flondor, împreună cu cei dragi am venit aici, în acest loc sfânt, să omagiem 153 de ani de la naşterea  acestui mare creştin şi bărbat al neamului. N-am uitat de acest om mare care a luat parte şi la Unirea Ţării, a împărţit din averea sa ţăranilor bucovineni, jertfindu-şi nu doar moşia, ci şi viaţa pentru aproapele. Acest fapt e lăudat de Biserică, de Dumnezeu, fiindcă spune în Cartea sfântă că nu este mai mare dragoste, mai desăvârşită, decât de a-ţi pune sufletul pentru aproapele. I-am amintit în rugăciuni şi pe acei supuşi represiunilor staliniste, deportaţi, pe ostaşii care au căzut pe câmpurile de luptă pentru apărarea Ţării, credinţei strămoşeşti, care şi-au pierdut viaţa în luptele din estul Ucrainei noastre. Ne-am rugat lui Dumnezeu să-şi reverse mila  şi să  le ierte păcatele. Mulţumesc tuturor celor care au venit să împărtăşească aceste rugăciuni, aceste câteva clipe de reculegere, să ne dea Dumnezeu sănătate ca să trăim şi să-i pomenim”.

Om de mare omenie, vrednic conducător, evlavios, care ştie să-şi respecte şi să-şi iubească  aproapele, Mykola Karliiciuk, primarul or. Storojineţ, mai că nu lipseşte nici o duminică de la slujba religioasă. Şi de data aceasta a fost alături de părintele Vasile Covalciuc în străduinţa şi credinţa sa de a-şi omagia înaintaşii, mulţumindu-i  preacucernicului protopop pentru faptele sale demne şi generoase întru binele mirenilor, comunităţii: „Raionul Storojineţ e multinaţional, aici locuiesc şi ucraineni, şi români, şi polonezi. Buneii, străbuneii noştri au fost oameni harnici, generoşi şi evlavioşi, se ocupau cu binefacerea, creau locuri de muncă. Ne putem mândri cu locuitorii raionului, cu înaintaşii noştri. La Storojineţ Iancu Flondor a lăsat frumoase urme – Şcoala Internat se află pe fosta lui moşie,  fostul parc dendrologic al Familiei Flondor. De aceea astăzi ne rugăm şi-i comemorăm neuitarea, căci înaintaşii noştri sunt oamenii care au făcut bine, iar conducerea va planifica organizarea pe aceste locuri sfinte a unor itinerare turistice, ca tineretul să vină, să afle şi să ştie că ne respectăm istoria ce urmează să ne îndrume la fapte măreţe.Mulţumim preacucernicului protopop Vasile Covalciuc, tuturor slujitorilor altarului pentru hrana spirituală,  că înalţă capeluțe,  construiesc mănăstiri, biserici. Consider că numai dacă nu ne vom uita înaintaşii, care au trăit şi au construit aici, pe acest pământ,  ne vom aminti şi ne vom ruga pentru sufletele lor, îi vom  omagia împreună cu cei tineri, precum astăzi cu elevii de la Ropcea, Dumnezeu va fi milostiv îşi va revărsa mila şi binecuvântarea Sa asupra noastră”.

De 30 de ani părintele Ioan Schipor păstoreşte cu evlavie enoriaşii  Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, cea mai veche ctitorie de pe vestita moşie, unde se află cripta familiei  flondorenilor: „Cu 2 ani în urmă aici s-a format o gaură mare şi s-a deschis mormântul, unde sunt 5 cavouri, am făcut o reparaţie capitală să fie pentru mai multe veacuri, pentru generaţiile care vor veni, să nu uite istoria, cine a fost Iancu Flondor. A fost Om al  Bucovinei,  nu doar al Storojineţului. În timpul acela furtunos din 1918 a reunit Bucovina cu Patria-mamă. A fost un om de stat, credincios de mare omenie, asemenea persoane care să-şi jertfească viaţa nu pentru buzunarul său, ci pentru popor, ne lipsesc foarte mult  în prezent. El a avut îndrăzneală să negocieze cu guvernul austro-ungar pentru prosperarea economică, socială şi culturală a Bucovinei”, a menţionat părintele Ioan.

Semnificativul eveniment a vibrat româneşte şi prin frumosul discurs al dnei Diana Covalciuc, prim-adjunct al şefului Administraţiei Raionale de Stat Storojineţ, prezentă în corpore cu Myhalo Ceobiciko, şeful Direcţiei Învățământ a ARS Storojineţ, Angela Zbigli, şefă de secţie, care a concluzionat că „foarte puţin s-a scris despre personalitatea lui Iancu Flondor, probabil fiindcă nu şi-a făcut publicitate, precum astăzi politicienii, ci a trăit şi a făurit pentru oameni. Urma ce au lăsat-o flondorenii în Storojineţ, în Bucovina, se observă în moştenirea rămasă”,  locţiitoarea conducătorului raionului având şi o rugăminte faţă de profesorii de istorie ca aceştia „să le deschidă elevilor adevărata carte de istorie a înaintaşilor, în deosebi a personalităţii lui Iancu Flondor. Nu trebuie să ne uităm istoria, căci fără ea nu avem viitor”, mulţumindu-le cucernicilor părinţi pentru rugăciunile înălţătoare, serviciile divine oficiate şi pentru cei care au fost deportaţi, şi pentru eroii care au murit pe câmpul de luptă, şi pentru ostaşii care îşi pierd viaţa în infernul din Donbas.

Nici până în prezent la Alba Iulia, Iancu Flondor, Făuritorul Unirii, nu are un bust, nici pe moşia familiei din Storojineţ, la fostul conac boieresc,  unde se află actualul Parc dendrologic raional, plantat cu copaci şi arbuşti aduşi de flondoreni din diverse ţări ale lumii, nu există un bust sau o stradă să-i poarte numele. Doar serviciile divine, oficiate din iniţiativa părintelui Vasile Covalciuc la Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” ne mai amintesc de Marele Bărbat al Neamului.

Evocând personalitatea viteazului luptător pentru victoria cauzei naţionale a românilor bucovineni, Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului „Zorile Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, şi-a exprimat gratitudinea faţă de părintele Vasile Covalciuc, iniţiatorul şi organizatorul manifestării de omagiere a lui Iancu Flondor la cripta  familiei din curtea Bisericii din Maidan, cel care ţine mereu vie amintirea înaintaşilor, asigurând-ne şi cu transport dus-întors de la Cernăuţi spre Storojineţ şi invers, faţă de doamna cântecului popular românesc,  dăruita cu har divin cântăreaţă Victoria Costinean, însoţită de discipolii ei frumoşi şi talentaţi, membrii Ansamblului Etnofolcloric „Izvoraş” din Ropcea, care ne aduc dorul cu armonia cântecului în lacrima sufletului românesc. Şi de data aceasta prin cântecele patriotice şi lirice au demonstrat încă o dată că sunt demni vlăstari ai străbunilor şi urmaşi fideli ai înaintaşilor, că sunt sufletul românesc al viitorului naţiunii noastre. „N-am venit să facem politică, ci să ne omagiem înaintaşii. Ne bazăm doar pe documente. Aceasta e istoria noastră”, operând doar cu date de arhivă, redactorul-şef Nicolae Toma s-a referit la cartea regretatului nostru coleg, istoricului şi scriitorului Dumitru Covalciuc, „Membrii Consiliului Naţional Român din Bucovina ales la Adunarea Constituantă din 27 octombrie 1918, „o primă încercare de a-i readuce în memoria neamului pe cei 50 de membri ai Consiliului Naţional Român ales la Constituanta din 27 octombrie 1918”, Unirea Ţării fiind hotărâtă şi înfăptuită graţie acestui organ, şi desăvârşită la Congresul General din 28 noiembrie 1018, preşedinte al căruia a fost ales Iancu Flondor, unde s-a dat citirii moţiunii şi a fost adoptată „unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”, editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, epocalului eveniment de revenire, după 144 de ani de stăpânire habsburgică, la sânul Patriei-mamă.  Nicolae Toma a evocat nu doar calităţile de unificator al artizanului Unirii, ci şi pe cele filantropice, referindu-se la anul secetos, când „Iancu Flondor a împărţit belşugul hambarelor sale cu populaţia din ţinut, neţinând cont de naţionalitate, împărţindu-le pâine atât românilor, cât şi ucrainenilor, celorlalte etnii, cerând ajutor şi de la Guvernul de atunci al României, astfel a salvat populaţia de foamete. Deci, trebuie să le fim recunoscători  unor asemenea personalităţi. Ştim că există doar un bust al lui Iancu Flondor la Rădăuţi, în pofida tuturor greutăţilor de ordin economic şi social, a sosit timpul ca să fie înălţat şi aici un bust, pe moşia sa din Storojineţ şi o stradă să-i poarte numele”.

 Continuând linia de subiect, Vasile Rauţ, vicepreşedinte al Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, a anunţat că, „între 25-26 august, un grup de elevi din Rădăuţi, în frunte cu un român adevărat vor sosi într-un pelerinaj la mormântul lui Iancu Flondor din Storojineţ. Astfel personalitatea lui Iancu Flondor trezeşte interes şi în România. Să sperăm că vom avea un bust sau un monument al lui şi aici, la Storojineţ”.

Octavian Voronca, cel care n-a uitat nici de data aceasta să arboreze Tricolorul românesc şi bicolorul ucrainean la crucea de la mormântul lui Iancu Flondor, a conştientizat că „e al doilea pelerinaj, organizat la mormântul lui Iancu Flondor, primul având loc în toamna anului 1991, la 21 noiembrie, când a fost sfinţită crucea de marmură, adusă din România, din judeţul Bihor, de  o delegaţie condusă de Ioan Groza, preşedintele Asociaţiei Culturale  „Pro Basarabia şi Bucovina”, iar un gospodar de frunte din Storojineţ, Nelu Vitencu, a făcut postamentul. Iancu Flondor a devenit erou al Bucovinei, a apărat nu doar drepturile românilor, ci a tuturor celor ce se aflau sub asuprirea habsburgilor. Pelerinajul de astăzi e foarte bine venit. Trebuie ca istoria s-o ştie şi cei tineri, pentru ca să fie pace şi înţelegere între toate popoarele”.

 „Pe cosârea lui Ionică”, „Din munţi cu piatră rară,/ Din codrii mari de brazi,/ Din doine şi balade/ Se întorc dacii azi…” – cu dor de Ţară, cu dor de Neam, talentaţii membri ai Ansamblului Etnofolcloric model „Izvoraş” din Ropcea, condus de artista Victoria Costinean, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina,  prin acest imn patriotic autentic, scris cu sufletul de autoarea şi profesoara de istorie Victoria Costinean, au ţinut să ne mai spună sus şi tare că  „Avem un grai pe lume, /Avem un falnic neam,/ Bogdan, Mihai, Corvine, / Un Cuza şi-un Ştefan”, înaintași de care trebuie să fim mândri, dar şi demni.

Medicul igienist Petru David, prezent împreună cu soţia Mariana, a conştientizat că „Iancu Flondor a salvat Bucovina de ceea ce se întâmplă în prezent în estul Ucrainei, fiindcă a fost un mare gospodar şi  activist politic. A sosit timpul ca, în sfârşit, să-i poarte numele o stradă din Storojineţ”, promiţând  personal implicarea  în înfăptuirea acestui deziderat.

Preacucernicul părinte Vasile Covalciuc a dăruit fiecărui participant la înălţătorul eveniment de respiraţie românească  câte un pachet -  colăcel, apă dulce, bomboane, invitându-i pe toţi pelerinii şi oaspeţii la bogata trapeză pregătită de generoasa şi harnica preoteasă Maria în frumoasa sală a Şcolii Duminicale de pe lângă Biserica „Sfântul Gheorghe” din oraş, care urmează încă să-şi deschidă uşile pentru a fi unica şcoală din Storojineţ, unde copiii vor învăţa limba română, dar care încă îşi aşteaptă sponsorii şi  filantropii pentru  finalizarea lucrărilor, care necesită încă mulţi bani. Şi cu toate că are mari datorii la persoane private pentru înălţarea edificiului, înnobilat cu facerea de bine, protopopul de Storojineţ Vasile Covalciuc, ajutat de soţia Maria, de bucătărese care ştiu să gătească bucate gustoase,  organizează, la cantina şcolii, mese gratis pentru nevoiaşi. Îi dorim din suflet părintelui Vasile Covalciuc să-i aducă Dumnezeu în cale oameni generoşi cu mână darnică pentru a finisa lucrările şi a inaugura şcoala, precum ni l-a adus nouă pe Sfinţia Sa pentru a-l comemora, în Anul Centenarului Marii Uniri, pe bravul bărbat al neamului, cel mai mare patriot român,  Iancu Flondor, artizanul Unirii.

Felicia NICHITA-TOMA

Foto şi Video: „Zorile Bucovinei”, Nicolae Paulencu