29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

AU CÂNTAT ŞI AU VORBIT ROMÂNEŞTE UCRAINEI ÎNTREGI

8 septembrie 2018 р. | Categorie: Noutăţi

APLAUZE RĂSUNĂTOARE LA DUBNO

PENTRU „IZVORAŞUL” VICTORIEI COSTINEAN

Câţiva copii, gătiţi în portul popular veritabil cu vechime de un secol, şi un repertoriu folcloric cules de la curatele izvoare ale străbunilor, adunaţi în jurul unei îndrumătoare iscusite, pot face mai mult decât zeci de societăţi naţionale, când e vorba de popularizarea valorilor româneşti. Pe la finele vacanţei, 14 elevi de la ŞM Ropcea, membri ai colectivului etno-folcloric model „Izvoraş”, nu numai că au reprezentat ţinutul Cernăuţiului cu cele mai strălucitoare comori folclorice româneşti, ci au şi fost primiţi împărăteşte. Au fost auziţi, înţeleşi, admiraţi până la lacrimi, deşi mulţi spectatori şi chiar membri ai juriului, posibil, pentru prima dată au auzit vorbă românească.

Dacă e să lăsăm la o parte exagerările emotive, lumea adunată la Festivalul internaţional de folclor al copiilor, ediţia a VIII-a, desfăşurat la Dubno (oraş din regiunea apuseană Rivne) a mai auzit cântece ale românilor, a mai văzut port românesc. Însă, la sigur, n-a avut în faţă peisaj mai pitoresc, ca cel încondeiat de românaşii Ansamblului model „Izvoraş” al maestrei Victoria Costinean, lucrător emerit al culturii din Ucraina.

Reconstituind la vreo două săptămâni cu conducătoarea colectivului panorama evenimentului, m-am gândit că e bine uneori să nu ştii din timp ce te aşteaptă înainte. Victoria mi-a mărturisit că ar fi stat la îndoială în privinţa participării dacă ştia de la bun început că la Dubno nu e doar festival, ci un concurs foarte serios. Mai ales că micii ei artişti au trebuit să pornească la drum la o zi după întoarcerea din România de la tabăra din Sulina. Nu era vorba de oboseală, nici de insuficientă pregătire. Or, acest ansamblu fremătând a tinereţe asemenea izvoarelor, care întruchipează tot ce au lăsat mai de preţ strămoşii noştri, oricând este pregătit să ne etaleze zestrea folclorică. În tabăra de la Sulina „Izvoraşul” a avut onoarea să deschidă şi să încheie cu un frumos concert săptămâna de odihnă a copiilor români de pretutindeni. Dar şi la multe alte sărbători naţionale din România şi de acasă (n-am în vedere numai Ropcea, ci întreaga regiune Cernăuţi), artiştii Victoriei Costinean ne face să plângem nu de durere, ci de mândrie şi bucurie că avem asemenea incomensurabile bogăţii spirituale, precum şi talente care le înmulţesc, menţin nemurirea neamului nostru.

La concursul internaţional din Dubno, însă, misiunea acestor copilaşi de la Ropcea a fost cu totul deosebită. Pe lângă faptul că prezentau cartea de vizită a regiunii Cernăuţi (cu folclor românesc), înţelegeau că de ei depinde ce impresie îşi vor forma ucrainenii despre români. Plus la aceasta, emoţiile ajungeau în zenit când se gândeau ce mare încredere le-a acordat dl Mykola Şkribleak, directorul Centrului bucovinean instructiv-metodic din regiunea Cernăuţi, făcând alegerea în favoarea lor. De asemenea, se simţeau responsabili în faţa metodistei Olga Madciuk, pentru permanenta-i susţinere.

„Ne-am întâlnit cu concurenţi aleşi pe sprinceană, colective etno-folclorice de referinţă – din Slovenia, Polonia, Lituania, precum şi din toate regiunile Ucrainei. Dintre minorităţile din Ucraina am participat doar noi şi încă un colectiv coregrafic al tătarilor din Crimeea, din partea regiunii Herson. Din juriu făceau parte personalităţi de vază, doctori în ştiinţe, maeştri ai artelor, profesori de la Academia Naţională de Muzică, specialişti de înaltă competenţă în folcloristică”, mi-a povestit dna Victoria despre prestanţa concursului.

Cu cât mai mari au fost exigenţele, cu atât mai marcante le sunt succesele şi mai de necuprins bucuria întoarcerii acasă cu Trofeul Festivalului la categoria păstrării autenticului naţional. Copiii de la Ropcea i-au cucerit pe membrii juriului cu piesele folclorice „Chemarea ploii” şi „Jocul zestrei”, care redau ritualurile specifice zonei din Valea Siretului. Preluate direct de la izvoarele populare, jucate cu talent şi sinceritate firească, aceste compoziţii încântă publicul de orice naţionalitate. Iar tristeţea „Casei părinteşti”, pe versuri de Grigore Vieru, cântată de „Izvoraşul” Victoriei Costinean, stoarce lacrimi şi din cele mai reci inimi. Nu mai este nevoie de înţelegerea cuvintelor, mesajul fiind transmis tulburător până la lacrimi de vocile răscolitoare ale copiilor, de cântarea inconfundabilă a îndrumătoarei lor. La concertul de gală de la închiderea festivalului, „Izvoraşul” a fost bisat de nenumărate ori, iar la recepţia oferită de gazde, primarul oraşului Dubno, membri ai juriului şi alte persoane din conducerea regiunii nu-şi dădeau rând s-o îmbrăţişeze pe conducătoarea ansamblului şi să-şi exprime admiraţia pentru talentele cultivate cu atâta devotament şi pricepere profesională. O doamnă de la Rivne, docent la catedra de folcloristică a Institutului de Arte, a mărturisit că începuseră s-o răscolească şi s-o furnice prin tot corpul când au evoluat românii din Cernăuţi, înţelegând care e cauza după ce au cântat o strofă în ucraineană din „Casa părintească”. Cât de bine a spus poetul Grigore Vieru că „în aceeaşi limbă toată lumea plânge...”!

I-AU ÎNSOŢIT BINECUVÂNTĂRILE PREOTULUI ŞI AURA ICOANEI DĂRUITE DE ROMÂNIA

Interesantă pentru copii a fost prima zi a concursului, când 11 din cei 14 membri ai ansamblului au participat la competiţia pe canoe, pe râul Ikva. Una din cele mai mici artiste, Vanesa Şubran, bătea în ritmul vâslelor la tobă, iar conducătoarea lor îi urmărea cu inima în călcâie. Deşi ştia că discipolii ei au alături un instructor şi sunt în siguranţă, era cuprinsă de teamă. De ani de zile îi poartă prin România, Republica Moldova, la manifestări culturale din Ucraina, însă, neliniştea, grija pentru micile „izvoraşe” de fiecare dată este la fel de mare. Mai cu seamă că în timpul de faţă are în ansamblu fetiţe care prima dată au ieşit de sub aripa părinţilor. Participarea la acest festival le-a oferit posibilitatea de a cunoaşte locuri noi. Parohul Bisericii din Ropcea, preotul Constantin Şubran s-a străduit să le găsească un şofer foarte cumsecade. Cheltuielile pentru transport au fost suportate de părinţi, motorina le-au asigurat-o secţia de cultură a raionului Storojineţ, pentru care mulţumirile se îndreaptă spre şefa Irina Davidciuk.

E important şi cu cine te porneşti la drum. Copiii au avut noroc de un şofer deosebit omenos. Pe tot parcursul domnul Vladimir de la volan le-a povestit din istoria locurilor pe unde treceau, excelând în atenţie şi amabilitate. Preotul, a cărui fiică Marina face parte din ansamblu, i-a binecuvântat şi s-a rugat pentru reuşita lor. Au simţit în permanenţă şi energia protectoare a icoanei Maicii Domnului, primită în dar la Sulina, de la reprezentantul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni.

Maria TOACĂ