25 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

TRĂIND ÎNTR-O BUCOVINĂ RĂSTIGNITĂ DE O ISTORIE VITREGITĂ

18 septembrie 2018 р. | Categorie: Noutăţi

Trăind  într-o Bucovină răstignită de o istorie vitregită,  constatăm cu durere că nu sunt nici astăzi timpurile mai ușoare, mai favorabile pentru noi,  decât în cele mai negre momente ale existenței buneilor noştri – perioada când nordul istoric al Bucovinei a fost cedat, răpit şi anexat la uniunea sovietică, „eliberarea” frângând atâtea destine de români. Luptăm şi astăzi cu morile înstrăinării de limbă şi neam, încercând de a ne ridica deasupra neputinţei şi de a învinge disperarea.

 Adevărul e că mai sunt bucovineni cu suflet de român, pe care îi doare înstrăinarea de grai şi străbuni, care stăruie să-şi aducă prinosul la altarul limbii române, care mai varsă o lacrimă la rădăcina neamului.

Dintr-o  asemenea familie de adevăraţi români se trage şi Arcadie Vasca din Cernăuţi, originar din Pătrăuţii de Sus, raionul Storojineţ, nelipsit de la manifestările cu rezonanţă românească, desfăşurate în Casa Mare a Limbii Române, la „Zorile Bucovinei”, care e mândru că provine „din  rădăcini nobile de veche spiţă românească, din urmaşi ai dacilor care de peste 2 mii de ani au stăpânit aceste pământuri strămoşeşti”, după cum personal afirmă ori de câte ori se referă la istoria strămoşilor săi.

Bunelul său după mamă, Sofron Tovarniţchi din Carapciu, a trăit sub trei imperii – a fost luat la concentrare în armata austriacă până în 1918, apoi s-a bucurat de o viaţă înstărită pe timpul României, iar în 1947 murea, la o vârstă înaintată de peste 80 de ani, cu rana înstrăinării de Ţară în suflet, după ce Bucovina a fost înjumătăţită. 

„Şi buneii din Carapciu după mamă, şi buneii din Pătrăuţi după tată erau adevăraţi români,  patrioţi, iubitori de  glie străbună. Au avut multe furtuni de înfruntat, mai ales după „eliberare”. O lovitură  mortală pentru ei a fost decesul tragic al fiului Gheorghe, plecat la muncă în Canada, peste care s-a năruit o grămadă de lemne. Bunelul şi bunica au plâns mult timp. Bunelul Sofron a luat vaca, i-a pus un colac pe coarne şi a dat-o de pomană, de sufletul fiului decedat. Anume din această cauză i s-a tras şi moartea bunicii, care, de jale şi amar, s-a îmbolnăvit de cancer. Când a decedat bunica, mama Tina avea doar 4 anişori, iar fratele ei cel mai mic, Vasilică, doar 2 anişori. I-a crescut sora mai mare, Aniţa, căci bunelul doar mai târziu s-a căsătorit a doua oară”.

Dar greutăţile şi nenorocirile cele mari aveau să dea buzna cu tăvălucul peste românii băştinaşi după „raiul” adus de bolşevici, când oamenii, ghiftuiţi de viaţa „bună”,   erau nevoiți să-şi părăsească vetrele şi să  se refugieze pe teritoriul liber al României, pentru a scăpa de robia sovietică, adusă de la răsărit.

„Unchiul Ion din Carapciu, fratele mamei,  a fost luat de ruşi prizonier în Finlanda, unde se afla la concentrare. A îndurat necaz şi foamete. Când s-a întors acasă, era numai piele şi oase. Din bărbat voinic a slăbit grozav, s-a făcut mic ca un copil, de-l puteai pune în traistă”.

Felicia NICHITA-TOMA

În fotografii: Familia lui Sofron Tovarniţchi din Carapciu, a. 2012; Arcadie Vasca

(Va urma)