14 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

FILMUL ROMÂNESC LA CERNĂUŢI: OAMENI SĂ FIM – DOAR ATÂT!

19 noiembrie 2018 р. | Categorie: Noutăţi

Odată cu înserarea, duminică, la Cernăuţi a derulat primul film inspiraţional românesc „Coborâm la prima”, în regia lui Tedy Necula. Evenimentul s-a desfăşurat la Casa Naţională a Românilor, în prezenţa a câtorva intelectuali pe care a reuşit să-i anunţe preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, Vasile Bâcu. Or, după spusele dumnealui, sosirea regizorului Tedy Necula şi producătorului Marian Mario, însoţiţi de simpaticul lor ghid, domnişoara Anastasia Toderişin, studentă la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava (originară din Cernăuţi), l-a luat pe nepusă masă, încât n-a avut timp să adune mai multă lume. Şi e păcat, căci „Coborâm la prima” (scenarist Alexandra Axinte) este un film care merită să fie văzut.

Dar mai întâi s-ar cere să-i iniţiem pe cititori în noţiunea de „film inspiraţional”, ceea ce înseamnă transmiterea unor mesaje care au puterea de a ne schimba viaţa, a ne face mai buni, ne inspiră la fapte frumoase. Unicitatea peliculei este aprofundată şi de figura neordinară a creatorului ei, personalitate deosebit de sensibilă şi profundă, primul regizor cu dizabilităţi din România. Are în palmares 40 de pelicule documentare, filmul lansat la Cernăuţi fiind prima sa lucrare de lung metraj. Înţelegând viaţa poate mai intens decât alţii, în toate culorile şi dedesubturile, cu bune şi rele, el ne pune în faţă o magică oglindă, ca să ne recunoaştem defectele, să ne desăvârşim spiritual, să fim loiali, înţelegători, iertători cu cei din jur, să iubim şi să ne iubim pe noi înşine.

Subiectul e simplu ca adevărul. Acţiunea de circa o oră se desfăşoară într-un vagon ce a staţionat din cauza unei defecţiuni tehnice între două staţii de metrou, în dimineaţa de după tragedia de la clubul „Colectiv”. Deşi filmul nu e despre oribila nenorocire produsă acum trei ani la Bucureşti, totuşi, i se simte efectul, atmosfera fiind marcată de jalea a doi prinţi care şi-au pierdut fiul în acel incendiu. Nu mă voi aprofunda în detalii, căci filmul trebuie văzut, nu povestit. Voi remarca doar că fiecare din personajele adunate prin voia întâmplării îşi au povestea lor de viaţă – un puşcăriaş de curând eliberat, o mamă cu un copil neordinar, „cu mintea rătăcită”, un preot ce-şi ascunde rasa, un cuplu de vârstă înaintată („un bătrân şi o bătrână, două jucării stricate”), un balerin gay, două moldovence cu graiul lor pitoresc, câţiva tineri obraznici, care până la urmă dau dovadă de un act caritabil... Timpul se opreşte în loc, oameni absolut străini devin apropiaţi. Au avut de mers câteva staţii, dar au trăit mai mult decât o viaţă.

E un film care cheamă la iertare şi iubire, care te face să râzi şi să plângi, să te bucuri şi să suferi alături de actori. Referitor la aceştia, regizorul a dezvăluit că s-au produs mulţi tineri, dar şi cei consacraţi (Constantin Cotimanis, Adrian Păduraru, Teodora Mareş ş.a.) au acceptat să se filmeze cu bani puţini. Axat pe ideea că schimbările vin din interior, că în fiecare om sălăşluieşte partea cea bună, filmul este adresat în primul rând tineretului, fiind adus prin liceele din România şi Republica Moldova. După această vizită galopantă, Tedy Necula are de gând să mai vină la noi pentru a-şi demonstra filmul prin şcolile româneşti din regiune şi într-o sală mare la Cernăuţi.

Maria TOACĂ