11 decembrie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CENTENARUL UNIRII, CA UN OS ÎN GÂT

3 decembrie 2018 р. | Categorie: Noutăţi

Începând cu data de 29 octombrie 2018, Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic un set de trei monede (din aur, argint şi tombac cuprat) şi o monedă din alamă, pentru colecţionare, dedicate împlinirii a 100 de ani de la Unirea Bucovinei cu România, realizate prin sucursalele  Bucureşti, Cluj, Timiş, Iaşi. Aversul monedei din aur redă o imagine a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, unde, la data de 28 noiembrie 1918, s-a votat unirea Bucovinei cu România; inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, valoarea nominală „100 LEI”, stema României şi anul de emisiune „2018”. Aversul monedei din argint redă o imagine a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, unde, la data de 28 noiembrie 1918, s-a votat unirea Bucovinei cu România; inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, valoarea nominală „10 LEI”, stema României şi anul de emisiune „2018”. Aversul monedei din tombac cuprat redă o imagine a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, unde, la data de 28 noiembrie 1918, s-a votat unirea Bucovinei cu România; inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, valoarea nominală „1 LEU”, stema României şi anul de emisiune „2018”. Aversul monedei din alamă, pentru colecţionare redă o imagine a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, unde, la data de 28 noiembrie 1918, s-a votat unirea Bucovinei cu România; inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, valoarea nominală „50 BANI”, stema României şi anul de emisiune „2018”. Reversul comun tuturor monedelor (din aur, argint, tombac cuprat şi din alamă) prezintă scena în care Iancu Flondor şi generalul Iacob Zadik anunţă votarea unirii Bucovinei cu România; inscripţiile ,,100 DE ANI DE LA UNIREA BUCOVINEI CU ROMANIA” şi ,,28 Noiembrie 1918”. Tirajul este de 200 de seturi de trei monede (din aur, argint și tombac cuprat); 5.000 monede din alamă, pentru colecționare.

Se pare că şi lansarea respectivelor monede jubiliare li s-a oprit ca un os în gât unor fraţi ucraineni, precum le-a stat pe tot parcursul anului Centenarul Unirii. Cei din partidul „Svoboda” au trimis în poşta ziarului „Zorile Bucovinei” următorul mesaj:

“Organizaţia regională a partidului „Svoboda” din Cernăuți se pronunţă categoric împotriva lansării în circuit a monedelor jubiliare de 100 de ani, dedicate ocupației nordului Bucovinei și Basarabiei. Pe reversul lor e scris în limba română „100 de ani de la Unirea Bucovinei cu România 28 Noiembrie 1918”. Aversul monedelor redă o imagine a fostei Reşedinţe a Mitropoliţilor Bucovinei şi Dalmaţiei, în prezent, corpul central al Universităţii Naţionale „Iu. Fedkovyci”, forţa politică sus amintită declarând că Unirea din 28 noiembrie 1918 „a avut loc în pofida voinței bucovinenilor și dreptului ucrainenilor de a avea propriul stat”.

„Considerăm lansarea monedelor, consacrate ocupaţiei nordului Bucovinei și Basarabiei drept un act provocator al politicii externe a Bucureștiului, o tendinţă de propagare a trecutului imperial ce nu va contribui relaţiilor de bună vecinătate ucraineano-române.

Ne adresăm către MAE al Ucrainei cu rugămintea să-l cheme pe Ambasadorul României şi să-i exprime protest privind introducerea în circulaţie a monedelor jubiliare 100 de ani de la ocupaţia românească a pământurilor ucrainene, de asemenea, de a direcţiona nota de protest cu cerinţa de a înceta imediat lansarea în circulaţie în România a monedelor jubiliare către aşa-zisa  aniversare de  100 de ani „ de la unirea Bucovinei cu România, 28 noiembrie 1918”.

Ne adresăm către Institutul ucrainean al Memoriei Naţionale cu rugămintea să dea apreciere istorică evenimentelor din Bucovina din noiembrie-decembrie 2018”.

Am dori să le amintim fraţilor ucraineni că respectivele monede sunt puse în circulaţie doar pe teritoriul României, în sucursalele sus-amintite, şi nu are nimeni dreptul să se amestece în treburile altui stat, mai ales prieten Ucrainei, care o susţine întru totul, inclusiv în cursul ei european,  cu atât mai mult că şi în regiunea Cernăuţi au fost lansate medalia şi moneda, dedicate jubileului de 100 de ani de la vecea ucraineană bucovineană, iar românii din nordul istoric al Bucovinei n-au făcut note de protest .

 Pentru cei care nu cunosc istoria, le amintim, în rândurile de mai jos, că populaţia din istorica provincie a României, a întâmpinat, la 11 noiembrie 1918, armata română, condusă de generalul Iacob Zadik, cu flori, cu pâine şi sare, chiar şi reprezentanţii minorităţilor naţionale, că, până la ocupaţia habsburgică, Bucovina s-a numit Ţara Fagilor sau Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare…

BUCOVINA, TRUP DIN TRUPUL ŢĂRII

CUM AU ANEXAT AUSTRIECII ŢARA DE SUS A MOLDOVEI LUI ŞTEFAN CEL MARE

Deşi oraşul Cernăuţi, capitala istorică a Bucovinei, este atestat documentar la 8 octombrie 1408, într-un privilegiu acordat de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei  între a. 1400–1432, negustorilor din Lemberg (azi or.Lviv), rădăcinile românilor în această provincie a Ţării îşi au seva încă din evul mediu timpuriu, când pe aceste locuri mioritice a existat cetatea Țețina, distrusă apoi de tătari.

Ruptă din trupul Moldovei şi  cotropită de austrieci în anul 1775,  când Galiția împreună cu Pocuția lui Ștefan cel Mare ajung sub jurisdicţia Austriei, Țara Fagilor sau Ţara de Sus, cum era denumită atunci, Bucovina era necesară habsburgilor pentru a lega direct Galiția cu Transilvania, care atunci făcea parte din Imperiul Austro-Ungar.

Profitând de faptul că Moldova era ocupată de trupe rusești, de pacea încheiată la Kuciuk – Kainargi în 1774 dintre Rusia și Turcia, prin care prima a obţinut libertatea de navigație pe Marea Neagră, în Bosfor și Dardanele, pe Dunăre, ministrul austriac al împărătesei Maria Tereza a reușit, printr-o înțelegere tâlhărească cu mareșalul rus Rumeanţev, comandantul armatei ruse, pentru un cadou de 5000 de galbeni și o tabacheră în aur, împodobită cu briliante, să-l facă pe acesta să-și retragă trupele din Bucovina, pe care la l octombrie 1774. au ocupat-o apoi austriecii. Astfel se pune în joc de şah soarta popoarelor.

După anexarea de către austrieci a Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare a început colonizarea masivă a ţinutului cu ruteni, evrei,  germni, ultimii au adoptat cu timpul limba germană, încet, dar sigur, schimbându-se şi caracterul etnic al provinciei.

Dacă în1774 populația Bucovinei număra75 000 locuitori, din care63 700 - români,8400 – ruteni și526 - evrei, în1778,conform statisticilor habsburgice, în Bucovina românii reprezentau mai mult de 75 la sută din populație, restul fiind ruteni, huțani, armeni, germani și evrei.

În anul 1849 Cernăuțiul devine capitala Ducatului Bucovinei, instituit prin Constituția Austriei din 4 martie 1849. Iar în anul 1875 a luat fiinţă Universitatea din Cernăuți, instituție de învățământ superior renumită în întreg Imperiul habsburgic.

Când, în 1918, Austro-Ungaria s-a dezmembrat, Bucovina cu Cernăuțiul au devenit parte din România.

În istoricul an 1918, după prăbușirea monarhiei austro-ungare, la 28 noiembrie, într-o atmosferă sărbătorească, Congresul General al Bucovinei, ținut în  Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan de la Cernăuți, sub președinția lui Iancu Flondor, dă citire Actului Unirii: „…noi Congresul General al Bucovinei întreprind suprema putere a țării și fiind învestit singur cu putere legiuitoare, în numele suveranității naționale, Hotărâm: Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu Regatul României”. Astfel, Bucovina devine a doua provincie neaoș românească, după Basarabia (27 martie 2018), care întregește ROMÂNIA MARE (adaptare: dacoromania-alba.ro, Wikipedia).

LA 28 NOIEMBRIE S-A ÎMPLINIT VISUL DE AUR AL ROMÂNILOR – A FOST SEMNAT ACTUL UNIRII BUCOVINEI CU ROMÂNIA

În toamna anului 1918 Imperiul Austro-Ungar se destramă ca urmare a înfrângerilor suferite în război şi a intensificării luptelor de eliberare naţională a popoarelor aflate sub ocupaţia habsburgică. Procesul de destrămare a dublei monarhii a descătuşat şi în Bucovina energiile naţionale. Divizarea însă din rândul elitei politice româneşti, agresivitatea naţionaliştilor ucraineni au creat obstacole în calea realizării Unirii Bucovinei cu Patria Mamă. Forţele care se confruntau erau autorităţile austriece, reprezentate de guvernatorul Etzdorf, mişcarea unionistă românească, avându-l în frunte pe Iancu Flondor, şi separatiştii ucraineni, beneficiind de sprijinul unui român aflat la Viena, deputatul Aurel Onciu.

La începutul anului 1918, curtea de la Viena intenţiona să unească într-o unitate administrativă părţile bucovinene locuite masiv de ucraineni cu teritoriile est-galiţiene, dar derularea evenimentelor a făcut imposibilă realizarea ambiţiilor. În toamna anului 1918, Bucovina era ameninţată cu divizarea, întrucât ucrainenii erau hotărâți să-şi asigure controlul asupra zonei dintre Nistru şi Prut, dintre Prut şi Siret pentru a înfiinţa un stat autonom care să cuprindă Bucovina în întregime sau numai partea nordică, organizându-se în formaţiuni paramilitare.

Avându-l ca lider unionist pe Iancu Flondor, românii bucovineni au acţionat pentru salvarea integrităţii teritoriale a Bucovinei, pentru unirea ei cu România. O voce puternică în organizarea forţei unioniste a fost ziarul „Glasul Bucovinei”, condus de marele filolog Sextil Puşcariu. În primul său număr, din 22 octombrie 1918, erau fixate obiectivele mişcării naţionale a românilor bucovineni: „Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoşesc şi să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre româneşti…Pretindem ca, împreună cu fraţii noştri din Transilvania şi din Ungaria, cu care ne găsim în aceeaşi situaţie, să ne plăsmuim viitorul care ne convine nouă în cadrul românismului”. Anume în acest spirit, la 27 octombrie 1918, s-au desfăşurat lucrările Adunării Naţionale a Românilor, care s-a declarat „în puterea suveranităţii naţionale, Constituantă a acestei Ţări române, şi a hotărât unirea Bucovinei integrale cu celelalte Ţări româneşti într-un singur stat naţional independent”, „în deplină solidaritate cu românii din Transilvania şi Ungaria”.

Constituanta, o Adunare Naţională reprezentativă, formată din foştii deputaţi români din Parlamentul de la Viena şi din Dieta Bucovinei, primarii români din întreaga provincie. Constituanta adoptă moţiunea privind unirea Bucovinei cu România şi crearea Consiliului Naţional Român, alcătuit din 50 de membri, având un comitet executiv prezidat de Iancu Flondor. Consiliul Naţional era considerat un organ executiv al puterii politice a românilor din Bucovina, chemat  să rezolve toate problemele aparente. Văzând primejdia divizării şi dezordinii ce ameninţa Bucovina în consecinţa agresivităţii legiunilor ucrainene de a escalada situaţia, Iancu Flondor face apel la guvernul român pentru restaurarea ordinii în Bucovina. Prezidat de generalul Coandă, noul guvern a hotărât să ofere tot sprijinul românilor bucovineni. Astfel, la 11 noiembrie 2018 divizia 8 Infanterie a generalului I. Zadik a intrat în Bucovina, în timp ce legiunea ucraineană s-a retras, trupele române bucurându-se de o călduroasă primire din partea populaţiei, fiind întâmpinate cu flori.

Asumându-și rolul de Adunare Constituantă, Consiliul Naţional Român, a hotărât, la 31 octombrie/12 noiembrie 1918, crearea unui guvern condus de Iancu Flondor, preşedinte al Consiliului Naţional fiind ales Dionisie Bejan. Iar la 28 noiembrie 1918, în Palatul Metropolitan din Cernăuţi, a fost convocat Congresul General al Bucovinei, la care au luat parte, pe baze democratice, 74 de delegaţi ai Consiliului Naţional Român, 13 ai comunităţilor ucrainene, 7 ai Consiliului Naţional German, 6 ai Consiliului Naţional Polonez, votând în unanimitate „unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei în vechile hotare, până la Ceremuş, Colaciu şi Nistru, cu Regatul României”.

Actul Unirii Bucovinei cu România a fost salutat cu entuziasm de poporul român din întreg spaţiul românesc. Referindu-se la acest moment istoric, ziarul „Românul”, din 15 decembrie 1918, scria: „Ţara mândră a fraţilor, Bucovina, dezlipită aproape un veac şi jumătate de către mişelia austriacă, a ajuns iarăşi liberă, încorporându-se în sânul Mamei sale, Bucovina a devenit iarăşi ceea ce zicea poetul – „vesela grădină”. Ziua de 28 noiembrie va rămâne scrisă pururi cu litere de aur în istoria poporului român de pretutindeni”.

La 28 noiembrie 1918, după încheierea lucrărilor Congresului Bucovinei, Iancu Flondor, în fruntea unei delegaţii, a plecat la Iaşi pentru a-i înmâna regelui Ferdinand I Actul Unirii Bucovinei cu România. Iar la şedinţa din 29 decembrie 1918, Camera Deputaţilor a votat, în unanimitate, Legea privind Unirea Bucovinei cu România (adaptare: dacoromania-alba.ro, Wikipedia).

Unirea a fost recunoscută pe plan internaţional prin Tratatul de pace de la Saint-Germain-en-Laye, semnat la 10 septembrie 1919 între Puterile Centrale Aliate şi Austria, România semnându-l la 10 decembrie 1919

Felicia NICHITA-TOMA