24 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

SĂ NU CREDEŢI CĂ LUPII DIN JURUL NOSTRU ÎŞI SCHIMBĂ NĂRAVUL!

17 februarie 2019 р. | Categorie: Noutăţi

Revoltată la culme, o cunoscută, dintre cele care nu se lasă călcată pe bătătură, mi-a povestit ce-a păţit nu demult. Având un simţ pronunţat al propriei demnităţi, dar şi neindiferentă faţă de tot ce li se întâmplă celor din jur, deseori se pomeneşte în miezul unor mici scandaluri. Se pregătea să coboare din troleibuz. N-are importanţă din care, căci incidente de acest fel se pot declanşa oriunde, chiar şi (mai ales şi) în Cernăuţiul nostru lăudat şi expus în faţa Europei ca oraş al toleranţei, al armonioasei convieţuiri între naţii. 

Aşadar, în timp ce se pregătea să coboare, pasagera l-a întrebat pe un bărbat din faţă, scurt şi clar, „Vîhodite?” (Coborâţi) . S-a adresat în limba rusă, deşi în ucraineană sună aproape la fel. Omul i-a răspuns mânios „ne rozumiu” („nu înţeleg”), privind-o ca pe o căzută din lună. Cu asta s-ar şi fi consumat tot „dialogul”, dacă cea cu întrebarea ar fi fost o persoană mai puţin înţepată. „Cum nu înţelegi, că eşti bătrân ca mine şi ai învăţat destulă rusă la şcoală!”. Atâta i-a trebuit! Toate babele din troleibuz, destul de bătrâne ca să nu fi apucat orele de rusă la şcoală, s-au năpustit aspra-i cu avertizarea că trebuie să vorbească în limba de stat. Atunci cunoscuta mea a lăsat-o mai moale. Nu că s-ar fi speriat, dar era încă în postul Crăciunului şi, ca persoană profund religioasă, a început să le amintească de iubirea de aproapele, de dragostea creştină. Printre altele le-a spus şi de Bucovina noastră cu neamuri multe, şi de români, care trăiesc de secole aici, nu ca cei veniţi de pe alte meleaguri şi o fac la modul cel mai obraznic pe stăpânii.

Ajungând cu vorba la români, scânteia discordiei a izbucnit într-un rug adevărat, bărbatul-„ne rozumiu” strigând că i-ar arunca pe toţi românii în foc. Drept că s-a arătat un pic milos: nu i-ar arde de vii, ci mai întâi i-ar tăia în bucăţi. Iată cu aşa vorbe şi gânduri au întâmpinat Naşterea Mântuitorului unii mari patrioţi ai limbii de stat în transportul public.

Cel mai cuminte este să evităm asemenea situaţii de conflict. Mai cu seamă în timpul de faţă, când lumea-i plină de nebuni înarmaţi, dominată de ură şi agresivitate, e foarte periculos să ne angajăm în discuţii contradictorii. Cunoaştem nu puţine cazuri când în stradă, în transportul public, oamenii şi-au găsit moartea, fiind junghiaţi, loviţi fatal pentru o nevinovată obiecţie. În oraşele din Ucraina poţi să mori pentru un cuvânt, o privire care nu-i pe placul celui din faţă sau din urma ta. Nu e doar părerea mea, ne dau sfaturi şi specialişti în psihologie să nu ne avântăm în a ne apăra cu orice preţ dreptatea în mijlocul gloatei, căci viaţa e mai scumpă.

Totuşi, ceea ce auzim şi vedem în stradă trebuie să ne pună în gardă, să ne înveţe un pic de minte. Putem să le ripostăm cu zâmbetul pe buze, amintindu-le celor care azi nu ne înţeleg când ne adresăm în rusă cu câtă bucurie i-au întâmpinat în 1940, cu steaguri roşii şi flori, pe cei care ne-au adus această limbă la Cernăuţi. Nu românii i-au aşteptat, nu noi ne-am bucurat de venirea lor. Scurtă, slabă memorie au patrioţii-„ne rozumiu”. Ţin minte numai ce le convine astăzi. 

Maria TOACĂ