CU DOR ŞI DURERE NE AMINTIM DE ARDENŢII LUPTĂTORI PENTRU CAUZA ROMÂNEASCĂ

Îmi amintesc de un material publicat în „Zorile Bucovinei”cu mai mult de 20 de ani în urmă, cam pe aceeaşi temă, adică despre regretele după corespondenţii titulari şi netitulari ai ziarului, plecaţi în veşnicie. Doamne, câte s-au mai schimbat de atunci, câţi buni cunoscuţi nu mai sunt în viaţă! Însă datoria noastră, a celor vii, este să nu-i uităm, să rostim pentru odihna lor o rugăciune, să le aprindem o lumânare la morminte... Aşa e dat de la Domnul, să ne amintim cu dor şi durere de cei plecaţi. Unii au însemnat atât demult pentru viaţa noastră naţională, încât e greu să conştientizăm că nu mai sunt. O pierdere irecuperabilă pentru comunitatea românească din ţinut a fost moartea subită a lui Dumitru Covalciuc. Dacă ne aude de acolo din ceruri, îi mulţumim pentru cărţile ce ni le-a lăsat, pentru curajul şi poziţia sa mereu combativă. Într-o poezie de a sa (a scris şi versuri), am simţit cât de mult a dorit el ca oamenii să trăiască în bună înţelegere: „Cine zice că mi-i bine,/ Mută-şi casa lângă mine/ Şi pârâul lângă-al meu/ Să vadă cum trăiesc eu”.

Nu-l pot uita nici pe sfătosul moş, Porfir Sanduleac din Mălineşti. Citeam cu mare plăcere poeziile, povestioarele, snoavele, diverse întâmplări năstruşnice, semnate de Porfir Sanduleac. A fost un om muncitor, vesel, cinstit, care spunea în faţă adevărul. Am adunat multe numere de „Zorile Bucovinei” cu materialele sale. Iată o strofă din poezia sa „Dacă porţi dorul de mamă”: „De nu mai este pe pământ,/ Ci-i dusă-n veşnicie/ Să-i pui o floare la mormânt/ În semn de amintire”. Parcă despre sine a scris Porfir Sanduleac în versurile: „O faptă bună când o faci/ Îţi dă o altă viaţă./ În suflet scrisă e pe veci/ Şi scrisă e pe faţă”.

O altă corespondentă activă a „Zorilor Bucovinei”, de care nu pot uita a fost Elena Fedoreac din Budineţ. Cu lacrimi în ochi am citit multe poezii de-ale ei publicate în „Zorile Bucovinei”. Mi s-a întipărit în memorie „Străină în satul meu”: „Şi tot aşa dorul mă duce/ Să văd tot ce-am lăsat,/ Să mai beau apă din fântână,/ Mi-i tare dor de sat”. Dintre toate cele scrise de Elena Fedoreac nu pot uita câteva rânduri din „A murit dreptatea”, foarte actuale pentru timpurile de azi: „Odată pe drum mergând/ Aud clopotele sunând./ Şi sunau atât de tare/ Ca pentru înmormântare./ Cu un om m-am întâlnit/ Şi-l întreb: „Cine-a murit?”/ A murit biata dreptate/ N-auzi, că şi toaca bate?!”.

Sincer despre viaţă se poate scrie doar cu condeiul muiat în lacrimi. Aşa sunt poeziile şi poveştile învăţătorului din Târnauca, Dumitru Aioanei, care, fiind în vârstă, îşi mângâia singurătatea şi neputinţa cu poezia: „N-am puteri să fac vreun lucru,/ N-am un sfat cui adresa,/ N-am cu cine schimba o vorbă,/ Nici cu cine mă certa...”.

E foarte grea despărţirea de fiinţele dragi, când ştim că nu o să le mai avem alături. Le căutăm, dar nu le găsim, le strigăm, dar nu ne aud, le aşteptăm zădarnic... Rămân doar amintirile şi un dor nestins. Mulţi poartă în inimă şi amintirea despre profesorul Ion Găiniceru, care a sădit în sufletele elevilor seminţele culturii şi dragostei de limba română. Parcă simţea că îi bate ceasul despărţirii de tot ce i-a fost drag când a scris poezia „Unde sunteţi, voi, prieteni de cândva”: „Veniţi, vom sta de vorbă pân-târziu,/ Ne-om aminti de anii tinereţii,/ Acum în jur e-atâta de pustiu/ Şi-i prea amar pelinul bătrâneţii.// Pe cei ce dorm cu somn de veci/ I-om pomeni c-o lacrimă fierbinte,/ ne-om sfătui în seri de toamne reci,/ Cum să trăim de acuma înainte”.

Multe cuvinte frumoase se pot spune despre regretaţii redactori şefi ai „Zorilor Bucovinei”, Vasile Leviţchi, Ion Chilaru, Gheorghe Mihalcean, jurnalistul Ion Creţu, precum şi despre personalităţile care s-au publicat în paginile ziarului – savantul şi scriitorul Grigore Bostan, ardentul luptător pentru cauza românească, profesorul Vasile Bizovi din Boian, profesorul Ion Posteucă din Stăneşti.

Evocându-i pe cei care au lăsat urme atât de frumoase pe pământ şi îndemnuri la fapte bune prin publicaţiile lor, vreau să le mulţumesc ziariştilor de astăzi de la „Zorile Bucovinei” pentru că continuă drumul trasat de cei mai buni înaintaşi şi le menţin viu crezul.

Alexandra JAR, s. Mihoreni, raionul Herţa