27 iunie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

EROII MARTIRI NE ÎNDEAMNĂ SĂ FIM VREDNICI DE JERTFELE LOR

7 iunie 2019 р. | Categorie: Noutăţi

Iude sunt azi şi mai multe

şi călăi decât atuncea

Meşterii ştiu şi mai bine

Cum se pregăteşte-o cruce.

Cuie sunt azi şi mai multe

şi mâini care să le bată.

Şi ar fi azi pe Golgota

Mult mai trist ca-ntâia dată.

(Traian Dorz)

E trist acum pe Golgota noastră, întocmai ca în versurile invocate mai sus, mult mai trist decât a fost la începutul redeşteptării naţionale, când, după jumătate de secol de ocupaţie sovietică, pământul nostru îngreuiat de lacrimi şi jalea celor despărţiţi de neam a respirat mai liber. Atunci începu să se înalţe din nou cruci întru înveşnicirea eroilor, apăruseră primele monumente în memoria martirilor readuşi la casele lor cu numele înscrise pe lespezi de piatră. De fapt, drumul spre Golgota nicicând n-a fost şi nu este unul al veseliei, ci un nesfârşit urcuş pe cărări cu spini, cei care-l străbat purtând povara grea a crucii.

Atât cât pot duce le este dat să poarte, să îndeplinească cu înaltă responsabilitate membrilor Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, conduse de Octavian Bivolaru. Ecoul suferinţelor golgotice ale neamului românesc din ţinutul Cernăuţiului vibrează dureros în inimile celor adunaţi în jurul lui Octavian Bivolaru mai ales în luna iunie, Cireşarul rămânând pentru totdeauna înscris cu negru pe harta memoriei noastre. Mărturie că memoria ne este vie sunt comemorările organizate de membrii „Golgotei” la monumentul înălţat în cimitirul vechi din Cernăuţi, în cinstea martirilor, precum şi prin localităţile din regiune, unde au fost dezvelite complexe memoriale din iniţiativa şi cu susţinerea societăţii respective.

De ziua Înălţării Domnului pentru „Golgota”, condusă de Octavian Bivolaru, nu există alt drum decât spre monumentul de lângă Biserica Trei Ierari din cimitirul de pe str. Rusă şi Complexul memorial în cinstea militarilor şi martirilor români, situat în vecinătatea cimitirului evreiesc din Cernăuţi. Nu numai datorită faptului că Sărbătoarea Înălţării a fost declarată oficial Ziua Eroilor în România. Acest obicei creştinesc ne vine din vechime. În cimitirele din satele noastre româneşti cele mai mari şi mai frumos incrustate Cruci din lemn erau ridicate în memoria celor căzuţi pe front. Exista un sentiment profund de pietate faţă de cei morţi în bătălie pentru libertate şi pământul Ţării, aşa cum şi faţă de martirii sacrificaţi în numele dreptei credinţe.

Este un sfânt obicei din străbuni ca odată cu Înălţarea Domnului să ne cinstim eroii, să ne aducem aminte de toţi cei care au suferit şi au murit pentru libertatea şi demnitatea neamului românesc. La măreţia jertfei eroilor ne-a îndreptat cu gândul şi cu sufletul preotul Cristofor Gabor, parohul micii, dar foarte importante pentru noi, biserici din cimitir. Oficiind tedeum-ul pentru cei nemuritori la monumentul lor simbol, părintele s-a rugat pentru odihna eroilor, cântându-le, alături de dascălul Nicolae, veşnica pomenire în unison cu preoteasa Elena, cu fiul Ciprian şi micuţa Cristina. Preotul ne-a amintit că suntem datori, ca buni creştini şi ca români, să ne rugăm pentru martiri şi să trăim în iubire şi bună înţelegere. Numai astfel ei ne vor zâmbi din ceruri, iar sufletele lor îşi vor găsi odihna în veşnica fericire din Împărăţia Domnului.

Despre suferinţele familiei sale deportate în adâncul Rusiei (regiunea Kirov), între anii 1941-1947 a vorbit Ion Găină din Horecea Urbană. Bunicul său, numit Ionică al lui Nistor, era un legumicultor vestit în localitate, din cauza hărniciei trăgându-i-se crunta pedeapsă. Dumnezeu l-a ajutat să se întoarcă acasă, împreună cu toţi membrii familiei. Rudele doctorului Ion Broască, însă, n-au avut parte de o asemenea fericire. Din 21 de persoane deportate în Kazahstan, numai una singură a revenit la glia străbună. Despre catastrofala nenorocire a României care a pierdut 51 kilometri pătraţi din teritoriu şi vreo 4 milioane din populaţie a vorbit Octavian Voronca, pierderile cele mai grave, fiind vieţile oamenilor din teritoriul ocupat al Bucovinei, vechiul Regat şi Basarabia. Pedagogul Octavian Voronca, cel care a scos din paragină mormântul Aglaiei Drogli, sora lui Mihai Eminescu, a bătut alarma că trebuie să avem grijă şi de mormintele înaintaşilor ce-şi dorm somnul în acest cimitir, aceasta fiind o datorie morală a şcolilor cu limba română de predare din oraş.

Cum ne facem datoria, vorba lui Vasile Rauţ, vicepreşedinte al Societăţii „Golgota”, s-a văzut pe viu la Complexul memorial în cinstea militarilor şi martirilor români. Ajutat de soţia Aliona şi fiul Marius, el întreţine ordinea pe aceşti 200 de metri pătraţi, în care s-a tezaurizat memoria a 695 de ostaşi români decedaţi în principal în spitale militare şi 400 de martiri, împuşcaţi în închisoarea nr.1 din Cernăuţi în 1941, înainte ca Armata Română să intre în oraş. În ultimul timp, cu ajutorul financiar a două familii din România - Gavriil Babiciuc din Baia Mare şi Cristian Marinescu de la Turnul Severin a reuşit să restaureze parţial mormintele a doi ofiţeri. E revoltător că până în prezent, după 11 ani de la finalizarea acestui proiect, finanţat de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor din România şi aprobat iniţial de autorităţile regiunii Cernăuţi, Complexul nu este recunoscut oficial. Oricum, nimeni nu poate să ne oprească să ne comemorăm eroii. Venim de Sărbătoarea Înălţării Domnului la aceste morminte ca la bunicii, părinţii noştri, căci în aceşti 200 metri pătraţi şi dincolo de perimetrul Complexului zac oasele de la care ni se trag rădăcinile. Duhul acestor eroi ne îndeamnă la slujire şi iubire de neam, ne cheamă să ne ridicăm la înălţimea virtuţilor şi jertfei lor. Bine a nuanţat publicistul Ştefan Broască prea multa agitare în jurul faptului că acest Complex memorial nu este recunoscut de oficialităţile ucrainene. Ar trebui ca în Ziua Înălţării să se reverse o coloană nesfârşită de lume spre acest loc al gloriei militarilor români şi martirajului compatrioţilor noştri, să avem grijă de mormintele eroilor, să păstrăm amintirea lor, aşa cum se procedează în toată lumea civilizată. În România cimitirele ostaşilor străini sunt bine îngrijite. Ai noşti eroi şi martiri au primit ca recunoştinţă din partea Patriei istorice o mândră coroană tricoloră din flori vii, împletite în ramuri de brad, adusă de reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuţi.  

De la sfinţii părinţi ştim că cine luptă pentru libertate este iubit şi ajutat de Dumnezeu, iar cine îşi apără limba, valorile naţionale luptă pentru adevăr şi dreptate. Să nu uităm că de Sfânta Sărbătoare a Înălţării, dar şi în alte zile, eroii, fie cunoscuţi, fie anonimi, vin şi ne întreabă dacă suntem vrednici de jertfele lor.

Maria TOACĂ

Foto: "Zorile Bucovinei"