27 mai 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

O CARTE RĂSĂRITĂ DIN MIRACOLUL CARE SE NUMEŞTE „ZORILE BUCOVINEI”

19 iunie 2019 р. | Categorie: Noutăţi

Nu ştiu cum era mai demult, dar în zilele noastre o carte nou-apărută, dacă n-o scoţi în lume rămâne „neîntrebată” ca o fată mare ţinută închisă în casă. Oricât de captivantă, de plină de sens ar fi cartea, fără o lansare ca lumea nu mai prezintă prilej de laudă şi mândrie pentru autor, mai ales în aceste timpuri când cuvântul scris pe hârtie tot mai mult ţine de domeniul trecutului. Nu e cazul, însă, în ceea ce priveşte volumul „Zâmbete acre” al lui Ilie Olari, fostul nostru coleg de redacţie, despre apariţia căruia am anunţat în unul din numerele „Zorilor Bucovinei” din luna mai. Cu sau fără aprecierile din partea participanţilor la lansarea ce a avut loc la 19 iunie, la Casa Naţională a Românilor, „Zâmbete acre” va rămâne o carte rezistentă în timp, pentru că autorul, pe potriva talentului său, asemenea marelui Caragiale (nicidecum nu îndrăznesc să fac o comparaţie), ia în derâdere moravurile oamenilor şi societăţii, mereu aceleaşi indiferent de secolul în care trăim, ne pune în faţă o oglindă să ne vedem metehnele.

E de râs şi de plâns, după cum au rezumat cititorii, colegi ai lui Ilie Olari prezenţi la lansare. Or, întâlnirea iniţiată de scriitorul Grigore Crigan, care i-a dat imbold autorului şi s-a zbătut să găsească sponsorizări, ne-a transpus într-un segment de timp, când majoritatea celor prezenţi erau tineri, visători, cu privirile aţintite în viitor. Acum mai toţi ne găsim alinarea în nirvana trecutului, recitirea „zâmbetelor” zoristului Ilie Olari, teleportându-ne în timpuri mai fericite, mai ales pentru ziar, când „Zorile Bucovinei” nu se confrunta cu atâtea greutăţi financiare şi viaţa era veselă. Fericit de a se afla printre zorişti, a atins această coardă sensibilă pentru noi şi consulul Edmond Neagoe, ministru consilier la Consulatul General al României la Cernăuţi. Trecând, însă, peste probleme datorită caracterului de sărbătoare a întrunirii, oaspetele l-a felicitat pe autor pentru curajul de a-şi aduna creaţia publicistică într-o „carte a sufletului”. Totodată, a relevat că evenimentul e o bucurie pentru trăitorii în mediul „acestui miracol numit „Zorile Bucovinei”, dorindu-i ca nepoţeii Alexandru şi Ilaria, care alergau zglobii printre oaspeţi şi cărţi, să-i preia condeiul.

Cu răscolitoare, dulci nostalgii l-au înduioşat pe autor (cel mai vestit dintre născuţii în cătunul Priban) consătenii săi mai tineri – Dragoş Olaru şi Dumitru Fedorcea, amintindu-i de tinereţe, când alerga (făcea sport) pe potecile din pădurea de la Ropcea. Jurnalistul şi sportivul Gheorghe Isac nu uită „zilele fierbinţi ale partidelor de tenis de la redacţie”, Ilie Olari câştigând chiar şi cu mâna stângă. În privinţa scrisului, a fost şi rămâne un fel de Ion Creangă al „Zorilor Bucovinei”. În calitatea-i de secretar general de redacţie, scriitorul Mircea Lutic şi-a exprimat bucuria de a savura printre primii umorul miniaturilor semnate de Ilie Olari, lansând ideea că merită să fie primit în Uniunea Scriitorilor. Cunoscând mai bine decât alţi colegi prin câte trece un autor până îşi vede aievea o carte, Mircea Lutic a salutat gestul de prietenie venit din partea lui Grigore Crigan, care poate fi numit fără rezerve părintele acestei cărţi. La rândul său, Grigore Crigan a mulţumit sponsorilor, în special lui Gheorghe Cozma, Eugen Patraş, Gheorghe Isac şi alţi binefăcători.

Redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei”, Nicolae Toma, martor al procesului de selectare a materialelor din colecţiile ziarului, a sesizat că această lucrare ar fi fost imposibilă fără contribuţia soţiei, Stela Olari, şi a fiicei Leontina, ambele cu studii filologice. Lor le aparţine meritul de a pregăti pentru tipar mai mult de o mie de pagini, o parte rămânând pentru un al doilea eventual volum.

Spiritul critic-umoristic manifestat de Ilie Olari în viaţă şi în scrisul său întotdeauna l-a impresionat pe poetul Ilie T. Zegrea, care i-a inserat în paginile revistei „Septentrion literar” fragmente din carte, încă înainte de a vedea lumina tiparului. Firul unor amintiri înlăcrimate a depănat profesorul dr. Lora Bostan, evocând momente când primea ziarul şi regretatul ei soţ, savantul şi scriitorul Grigore Bostan, se grăbea să citească ce mai scrie acest năstruşnic Ilie Olari, atât de iscusit în a atribui grandoare unor lucruri mărunte. Elogii muncii enorme a jurnalistului, mai puţin observată în paginile ziarului, dar impresionantă între coperţile cărţii, au adus scriitorul Vasile Tărâţeanu, jurnalistul Vasile Carlaşciuc, juristul Eugen Patraş, oaspetele din Suceava Ciprian Bojescu, născut la Iordăneşti, ceea ce înseamnă că se înrudeşte ca vecin cu ropcenii. În rol de gazdă şi moderator al acestei sentimentale reuniuni literale, Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, a rămas fidel tradiţiei de a-şi nuanţa cuvântul cu o epigramă binevoitoare. După atâtea afectuoase complezenţe părea că şi „zâmbetele” din carte s-au îndulcit de-a binelea, iar autorul a întinerit, pornit, ca Don Quijote, să se ia la trântă cu tot ce ne zădărniceşte bucuria vieţii.

Maria TOACĂ

Foto: "Zorile Bucovinei", N. Hauca