18 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Ilie Motrescu- 50 de ani de nemurire

28 iulie 2019 р. | Categorie: Noutăţi

Materiale neredactate

Ilie Motrescu- 50 de ani de nemurire

La 26 august anul curent se împlinesc 50 de ani de la moartea tragică a unuia dintre cei mai mari poeți bucovineni din perioada postbelică Ilie Motrescu din frumoasa localitate montană Crasna.

Poetul-martir al neamului nostru, cel care s-a jertfit pe altarul neamului românesc pentru limbă, poezie, credință, adevăr, dreptate, neam, baștină...

În ultimii aproape 20 de ani s-au scris multe și s-au publicat despre opera, viața și destinul tragic al acestul vrednic fiu al neamului nostru.

Nu vom vorbi astăzi despre cele scrise și tipărite cu anumite detalii, căci cititorii noștri le cunosc deja. Reamintim pe scurt unle date biografice. S-a născut la 18 august 1941 în comuna Crasna. După absolvirea școlii și-a continuat studiile la institutl pedagogic din Bălți la facultatea de filologie și muzică. După serviciul militar s-a întors în satul de baștină lucrând un timp profesor școlar. S-a transferat la Cernăuți, angajându-se ca lucrător literar în secția de cultură a unicului ziar românesc (moldovenesc pe atunci) „Zorile Bucovinei”. Îi păceau sportul și muzica, în special cântecele populare. În afară de munca de ziarist a scris și poezii, câteva reușind să le publice. Aproape trei ani a muncit la ziar, și în ziua de 26 iule a anului 1969 a dispărut fără urmă. A fost găsit cu eforturile familiei și a prietenilor, care cu eforturi supraomenești au descoperit asasinul pus la cale de iscoadele fostului KGB sovietic. Aproape 20 de ani nimeni n-a avut voie să-i pomeneascvă numele. După ce „cortina ” de fier a căzut au început a i se tipări poeziile, articolele publicistice, amintirile, însemnările... Odată cu apariția cărții „Hora vieții” (2000) îngrijită de fostul său coleg și prieten Ion Țâbuleac din Moldova, a început și suita de manifestări omagiale dedicate vieții și operei lui Ilie Motrescu.

Pe parcursul anilor cu eforturile și sprijinul fraților și surorii de  la Crasna a fost valorificată aproape în întregime ceea ce a fost găsit după dispariția fratelui lor, adică versurile începătoare, care mai apoi cu sprijinul unor oameni de bună credință au fost adunate între copertele cărții „Cântarea Carpaților”, au fost scoase la iveală aproape toate fotografiile poetului din copilărie până la tinerețea-i neterminată. Poezia sa matură, articolele publicistice, însemnările, citatele și câteva dedicații, cât și o serie de fotografii au fost adunate între copertele cărții „Hora vieții” apărută la Timișoara, grație lui Ion Țâbuleac. Cu vreo doi ani în urmă tot Ion Țâbuleac a mai scos de sub tipar cartea lui Ilie Motrescu „Am iubit cu atâta nădejde...” La București, neobositul domn Laurențiu Dragomir, acutalmente directorul APP Protecția Patrimoniului a scos de sub tipar cartea „Restituiri – Ilie Motrescu”. Personal am publicat până în prezent patru cărți dedicate poetului, materialele pentru ele adunându-le de prin ziare, dar mai ales puse la dispoziție de familia sa din Crasna. Tot cu sprijinul moral al familiei am reușit să scot cu câțiva ani în urmă la editura „Cuvântul” din Herța o carte cu folclorul cules la baștină de harnicul poet intitulată „Pagini de folclor crăsnean”. Cu câțiva ani în urmă la rugămintea mea doamna Maria Gulei din localitatea Banila pe Siret, a tradus versurile poetului din culegerea „Cântarea Carpaților” în limba ucraineană. Avem astfel o carte de versuri bilingvă, pentru ca ucrainenii să cunoască opera poetului român. Tot această neobosită doamnă i-a dedicat în limba ucraineană și câteva poezii. În rest am publicat și continui să public prin ziare, reviste, almanahuri articole despre Ilie Motrescu nu numai în lmba română, dar și în ucraineană, ba am publicat cu mai mulți ani în urmă și un articol întru-n ziar din Franța, cu sprijinul unui domn care ne-a citit lecții la cursurile de perfecționare a cadrelor didactice. La cei 75 de ani de la nașterea  poetului crăsnean am scos de sub tipar un scurt sumar bibliografic bilingv pentru bibliotecile din raionul Storojineț.

Zeci de scriitori, ziariști, profesori, oameni de știință, cultură, artă i-au dedicat  proză și versuri poetului crăsănean în diferite perioade și din diferită țări. Versuri i-au scris și publicat poeții populari și chiar copiii.

S-au organizat în toți acești ani 5 ediții ale festivalului de poezie pentru copii și tineret „Ilie Motrescu, sub egida Societății „Junimea” din Cernăuți.  Avocatul, poetul și epigramistul Emil Ianuș din Horodnic, județul Suceava  i-a sculptat chipul său în lemn. Într-o zi sper să ajung acolo să-l văd, având invitația deja de mai mulți ani.

Le sunt sincer recunoscătoare ucrainenilor, dar și românilor, care prin intermediul meu au contribuit la înveșnicirea în neuitare a poetului crăsnean. Astfel regretatul compozitor ucrainean Cuzma Smali din Chițmani, a pus pe note muzicale un vers din culegerea „Cântarea Carpaților”, pictorul Mîcola Bendas din Storojineț, i-a pictat chipul, iar meșterița populară, profesoara Liubov Vascul din Mihalcea, r. Storijineț, a cusut chipul său pe un ștergar. O consătencă de-a ei poeta populară Natalia Cornuta i-a dedicat o poezie în limba ucraineană. Profesorul de muzică din Pătrăuții de Jos d. Ion Costinean de asemenea a pus pe note muzicale câteva din versurile poetului, același lucru l-a făcut și consătenul său, muzicantul Nicolae Percic. Simple traduceri ale unor versuri începătoare ale poetului au fost făcute de câteva profesoare de la școala din Cupca, în limbile ucraineană, rusă, franceză, engleză.

Zeci de prezentări de carte, comemorări, măsuri omagiale, câteva Simpozioane, Conferințe, Saloane de carte, dedicate vieții și creației lui Ilie Motrescu au avut loc în acești ani la Cernăuți, Chișinău, Rădăuți, Storojineț, Hliboca, Herța, Crasna, Pătrăuții de Jos și de Sus, Cupca, Ropcea și în alte părți.

O contribuție însemnată în toate acestea îl are ziarul „Zorile Bucovinei” unde a muncit și creat poetul, care în permanență îi organizează măsuri comemorative și publică materiale de și despre poetul nostru. Anume în incinta acestui ziar i-a dedicat câteva cântece de jale artista Maria Iliuț, copământeana sa, la una dintre primele comemorări organizate pe la începutul anilor 2000. De rând cu „Zorile Bucovinei” o contribuție însemnată au și celelalte ziare românești din ținut „Libertatea Cuvântului”, „Concordia”, „Gazeta de Herța”, „Monitorul de Hliboca”, „Meleg Natal” din Storojineț, a cărui dublaj românesc cu părere de rău nu mai apare. Materiale despre Ilie Motrescu au găzduit pe paginile lor și ziarele cenu se mai tipăresc acum „Arcașul”, „Plai românesc”, revista „Familia”. Mulșumiri ziariștilor care le-au redactat și publicat. Câteva articole au fost publicate și în ziarele ucrainene „Vidrodjennia”, „Osvita Bucovînî”, „Bucovinske vice”.

Țin să le mulțumesc bibliotecarilor din ținut, lucrătorilor sferei culturale pentru prezentările de carte, întâlnirile cu familia poetrului și omagierile organizate de-a lungul anilor în aceste instituții culturale.

Un cuvânt aparte am de spus pentru membri familiei sale de la baștină. Îmi plec capul cu pioșenie în fața memoriei lor luminoase, a celor doi părinți Ana și Ion, care le-au dat viață. Tatăl a fost dus la canalul Belomor de unde nu s-a mai întors. Opt copii au crescut fără de tată, având-o ca sprijin doar pe mama. Cinci dintre ei au obținut studii superioare. Dintre cei 8 copii din familiua Motrescu în viață azi mai sunt doar doi: fratele Constantin (Tatinuț), vestit cojoicar din Crasna care are deja peste 8 decenii de viață, și fratele cel mai mic Grigore din Basarabia. De tânăr a murit de o boală incurabilă la inimă fratele cel mare Vasile. Tragedia cea mare a familiei a fost moartea tragică a celui mai talentat dintre ei, a lui Ilie. Au suferit mult, au zâmbit prea puțin, și cu durerea pierderii fratelui drag s-au dus rând pe rând, profesorul Ștefan Motrescu, fratele mai mare George, a plecat subit profesorul, fostul primar și activist pe tărâmul românismului Nicolae Motrescu cu circa 11 ani în urmă. Anul trecut a părăsit această lume și unica lor soră profesoara și activista Maria Motrescu-Popescu. Anume ei toți mi-au pus atunci, când am început să scriu și să public despre fratele lor,  la dispoziție toate informațiile, fotografiile, mi-au povestit atâtea lucruri despre scurta-i viață. La rândul lor fratele Nicolae a scris și publicat 4 cărți, iar sora Maria o carte cu proză și versuri. Anume fratele Nicolae a descris pe paginile unor ziare, dar și reviste din Bucovina și România viața și tragicul destin al scumpului lor frate. Ar merita aceste materiale adunate toate împreună pentru a fi întruchipate între copertele unei cărți. De asemenea ar trebui ca bustul poetului să fie ridicat la baștină, iar o cameră din casa memorială unde a poposit cândva marele nostru poet național Mihai Eminescu ar trebui să-i fie dedicată acestui vrednic fecior al Crasnei, care atât de frumos a scris cândva despre localitatea sa natală. Sunt încă multe de făcut, de organizat, de scris, de tipărit... Credem că manifestări omagiale fie chiar și parțiale vor fi organizate în acest an la Crasna, or, acolo sunt mulți nepoți de-ai poetului rămași ei acum să-l pomenească la cimitirul unde-și doarme somnul de veci, alături de mama Ana, sora Maria și bunii săi frați: Vasile, George, Ștefan și Nicolae, iar primăria locală, profesorii, lucrătorii sferei culturale să organizeze câteva măsuri comemorative dedicate memoriei marelui lor înaintaș.

Cu ani în urmă regretatul publicist, ziaris și istoric Dumitru Covalciuc, care a fost unul dintre acei ce au scris mult despre Ilie Motrescu, cunoscându-l personal, m-a numit la o ceremonie „Cronicara familiei Motrescu”. Este poate cel mai potrivit dintre toate câte mi s-au atribuit de când public, scriu, organizez în memoria poetului plaiurilor carpatine. O expoziție de standuri cu fotografii, cărți, ziare am și la muzeul din satul Cupca unde sunt profesoară de peste trei decenii și jumătate.

Deacea azi vreau să le mulțumesc tuturor care au avut fericirea și l-au cunoscut, au prietenit, au colaborat, au vorbit pur și simplu cu el în viață, prin ceea ce au făcut, fie cât de puțin, au scris, au compus, au recitat, au cântat, au publicat, au pictat, au cusut, au încrustat în lemn sau piatră, au pus pe note muzicale, au organizat expoziții de carte, festivaluri, conferințe, simpizioane, parastasuri, l-au poment cu o vorbă bună oriunde și oricând pe poetul martir Ilie Motrescu să le dea bunul Dumnezeu sănătate și putere de muncă. Celor ce nu mai sunt să le fie țărâna ușoară și amintirea vașnică. Un cuvânt aparte am pentru copiii care i-au dedicat versuri, sau mici bucăți de proză, au recitat din opera poetului crăsnean la diferite evenimente, au ascultat cele relatate de maturi, să păstreze dragostea de carte, de poezie pe tot parcursul vieții.

Poetul Ilie Motrescu nu ne aparține doar nouă, el aparine acum lumii întregi. Dar este de datoria noastră a tuturor să facem tot posibilul ca lumea să nu uite niciodată de el și de toți acei ce s-au jertfit pentru noi pe altarul neamului în toate timpurile.

Eleonora Schipor, membră a USLR din Moldova, și Uniunii jurnaliștilor din Ucraina