LA PRIMUL SUNET - CU FLOAREA ETERNĂ A GRAIULUI MATERN

Domnul Ion Ignat, directorul Gimnaziului nr. 6 „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi, poate fi mulţumit şi liniştit: numărul copiilor care au păşit toamna aceasta pentru prima dată pragul şcolii este în creştere. Dacă mai demult cu mare greu se adunau elevi pentru o clasă, de la un timp, câţiva ani la rând, se pare că această problemă nu mai este atât de acută. Ba chiar apare o altă problemă – cea a lipsei spaţiului pentru clasele paralele. La acest 1 septembrie, bunăoară, contingentul de elevi ai şcolii nr. 29 din cadrul Gimnaziului „Alexandru cel Bun” s-a completat cu 58 de copilaşi, preluaţi de învăţătoarele Margareta Istrati şi Marina Nistrean. De tot, în ciclul primar sunt 90 de elevi, iar în clasele medii şi superioare – 160 de gimnazişti. Cei mai gravi, cu ţinută de maximă solemnitate, s-au prezentat la careul festiv gimnaziştii din clasa absolventă, cu dirigintele lor, profesorul de istorie Aurel Vornic. Când i-a luat sub aripa sa protectoare, în această clasă erau numai 12 elevi, iar acum în prag de absolvire sunt 23.

E îmbucurător acest fapt, mai ales dacă fenomenul respectiv ar denota şi sporirea interesului, dar mai ales dragostea pentru limba română. Doar, în pofida reformelor implementate în sistemul învăţământului mediu general, vădit defavorabile instruirii în limbile minorităţilor naţionale din Ucraina, Gimnaziul „Alexandru cel Bun” încă îşi păstrează statutul de instituţie cu predarea în limba română. În orice caz, astfel am fost asiguraţi de directorul Ion Ignat, la momentul când ne-a devenit cunoscută noua lege a învăţământului. Probabil, părinţii şi bunicii de etnie ucraineană, care îşi dau odraslele la acest gimnaziu sunt la curent cu statutul instituţiei. Oricum, ei n-au nimic de pierdut, căci, potrivit legii cu privire la limba de stat (dar şi până la votarea acesteia în Rada Supremă), ucraineana răsună pretutindeni. Mai trist e de noi, românii, care pierdem micile insuliţe din Cernăuţiul lui Eminescu, unde încă se vorbeşte româneşte.

Legea ucrainizării atotcuprinzătoare se face tot mai simţită. Rămâne să se bucurăm că în centrul oraşului mai răsună limba noastră maternă. În româna maternă cu arome de floare eternă au răsunat mesajele de felicitare ale directorului Ion Ignat şi adjunctului său Valeria Sidor, poeziile recitate de protagoniştii sărbătorii – copilaşii din clasele întâi, şi sfaturile adresate lor de colegii mai mari. Cuvintele de bun găsit şcolii dragi din partea părinţilor, Andrei Balan şi Irina Zlivko, au fost rostite în română şi ucraineană.

În zilele de acum, când nu odată am auzit de la politicienii din tabăra celor care au pierdut alegerile că „puteţi să vă daţi cu capul de pereţi, totuna legea învăţământului şi cea a limbii nu vor fi modificate”, nu putem spera la schimbări spre mai bine de la instituţiile de stat, implicit de la şcoală. Toată responsabilitatea pentru creşterea copiilor în fagurele limbii române şi cultivarea dragostei pentru valorile naţionale le revine părinţilor şi bunicilor. Să nu uităm de această sacră datorie atunci când ne conducem copilaşii la şcoală, le citim o poveste, îi învăţăm o rugăciune...

Maria TOACĂ