28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

DE CE NU NE-AM ÎNTREBA DIN VINA CUI LIMBA ROMÂNĂ A AJUNS ÎNTR-O STARE ATÂT DE JALNICĂ?

9 septembrie 2019 р. | Categorie: Noutăţi

„Înşirând cuvinte  goale /Ce din coadă au să sune”. Involuntar mi-au tresărit în minte versurile lui Mihai Eminescu adresate criticilor, fiind prezentă la conferinţa Societăţii „M. Eminescu” din Cernăuţi, desfăşurată în Sala de Marmură a Universităţii  „Iu. Fedkovyci”, cu ocazia împlinirii a trei decenii de la reconstituirea Societăţii „Mihai Eminescu” şi marcării celei de-a 30-a ediţii a sărbătorii naţionale „Limba noastră cea română”. De altfel, de 30 de ani unii se tot bat cu pumnii în piept, apărându-ne  Limba, iar şcolile noastre, cu predare în limba română, se tot împuţinează, încât, în curând, nu vom mai avea ce apăra. Înşirăm cuvinte goale de la tribună, câte jumătate de oră şi chiar mai mult, vorbe de clacă să gâdile urechea ascultătorului şi să ne mai umple buzunarele, dar de ce nu ne-am întreba fiecare personal  ce-a făcut ca limba română să dăinuie etern pe acest pământ străbun? De ce nu ne-am întreba din vina cui Limba Română a ajuns într-o stare atât de jalnică? Nu suntem noi oare vinovaţi, căci bietul ţăran de la coada sapei nu vorbeşte cu odraslele într-o altă limbă, decât cea strămoşească. Mai mult, v-ar părea că sunt prea critică, însă prefer să nu fiu prietena tuturor, dar să spun adevărul. Avem şi „patrioţi” români care umblă cu Tricolorul, îl ridică cât mai sus şi-l flutură, cântă cântece patriotice, dar cu nepoţii vorbesc în ucraineană, tot în această limbă ei învaţă la şcoală, precum, de altfel, au studiat şi copiii lor. Altor  tineri le place cântecul şi dansul, portul popular românesc, dar nu şi limba română - copiii lor frecventează Şcoala Populară de Artă, dar şi grădiniţa ucraineană. Să ne mai mire de ce Materna a ajuns într-o asemenea situaţie de plâns, când doar timp de vreo zece ani au dispărut peste 30 de şcoli româneşti? Mai mult, la sărbătorile sufletului românesc avem mulţi oaspeţi din România şi ne bucurăm de prezenţa şi poveţele lor. Ar fi, însă, foarte bine dacă ar avea şi simţul măsurii (fiindcă unii activişti obşteşti, chiar şi din nordul istoric al Bucovinei, ce apropie de câteva ori de microfon şi pot vorbi, se lăuda, ore în şir), discursurile lor să nu fie lungi cât o zi de vară, căci plictisesc, nimeni nu-i mai ascultă, când vorbesc prea mult. Or, după cum spune proverbul românesc, ştim prea bine că „vorba lungă e sărăcia omului”, cu vorbărie multă nu rezolvi nimic, doar cu fapta concretă. Ceea ce nu prea au cu ce se lăuda liderii noştri, nici chiar cei ce au acces la Bucureşti.

Dar, cum n-ai da, viaţa merge înainte şi nu trebuie să stăm doar şi să ne plângem de jale, ci să ne educăm, să ne instruim odraslele, nepoţii şi strănepoţii în limba strămoşilor. Să nu uităm că mulţi dintre ei şi-au jertfit viaţa pentru continuitatea Neamului. Unul dintre cei mai mari patrioţi adevăraţi a fost şi regretatul savant Grigore Bostan, cel mai învăţat bărbat al Neamului din nordul înstrăinat al Bucovinei, primul preşedinte al Societăţii „Mihai Eminescu”, graţie căruia în mai 1989 a fost reconstituită Societatea, anume acest aspect dificil a fost evocat de distinsa sa soţie, pr.universitar, dna Lora Bostan, în faţa celor prezenţi luând cuvântul şi foştii lideri, care, pe parcursul anilor, s-au aflat în fruntea Societăţii „M. Eminescu” – academicianul Alexandrina Cernov, poeţii Ilie Zegrea, Arcadie Opaiţ, Mircea Lutic,  deținător al Premiului pentru Literatură „Mihai Eminescu” al Academiei Române.. Un cuvânt mai critic  a avut Ştefan Hostiuc, primul secretar al Societăţii, conştientizând că în primii ani de activitate Societatea „Mihai Eminescu” a fost ca un aisberg al trezirii naţionale, iar în prezent din acest aisberg a rămas doar învelişul, a dispărut conţinutul, dedesubtul. Despre problemele graiului nostru matern, pe care foarte bine le cunoaştem, a vorbit  şi Ion Popescu, preşedintele Uniunii Comunitatea Românească din Ucraina, un mesaj de felicitare a adresat Ana-Cristina Tărâţeanu, preşedinta Fundaţiei "Casa limbii române",  iar Eugen Tovarniţchi, directorul Liceului „Mihai Eminescu” din Carapciu, s-a referit la predarea şi păstrarea Limbii Române în această instituţie de învăţământ.

A fost o sărbătoare a Limbii Române umbrită de tristeţe ce tradiţional a început cu depuneri de flori la monumentul lui Mihai Eminescu, Luceafărul ce ne-a înveşnicit în strai aureolat Limba Română, moderată de preşedintele Vasile Bâcu în corpore cu vicepreşedintele Nicolae Şapcă, plictisită de discursurile lungi, ţinute în Sala de Marmură a Universităţii Naţionale „Iu. Fedkovyci”, dar şi înviorată, parfumată de vocile măiestre ale îndrăgiţilor interpreţi Nicolae Mintencu (acompaniat la acordeon de Mihai Diaconu), Carolina Jitaru, Dumitru Caulea, neîntrecutelor crăiese „Fetele din Bucovina”, conduse de talentata vioristă Luminiţa Demianic, a Nataliei Camelia, talentaţilor membri ai Coralei „Anastasia” din Ciudei, dirijaţi de Angela Velea, având-o solistă pe fermecătoarea Diana Velea, maeştrilor Corului „Dragoş Vodă”, dirijaţi de virtuozul dirijor Dumitru Caulea, de recitalurile de versuri eminesciene, prezentate de studenta Adriana Lupu şi eleva Ana Renata Dulgher, câștigătoarea premiului II la Olimpiada de limba română din Ucraina.

Plin de respect şi pietate a răsunat mesajul diplomatului român Edmond Neagoe, ministru consilier la Consulatul General al României la Cernăuţi,  care a depus o coroană de flori tricolore la monumentul poetului național Mihai Eminescu, adresand un cuvânt de felicitare şi din partea Excelenţei Sale, dnei Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi. Solemne au fost şi adresările autorităţilor locale şi regionale. 

A luminat cu voie bună prezenţa unor oaspeţi dragi din Ţară, precum soţii Paraschiva şi Ioan Abutnăriţei, împătimita noastră, îi spunem  „a noastră”, deoarece de 30 de ani e  prezentă la sărbătoarea „Limba noastră cea română”, Tatiana Vlad-Guga din Vatra Dornei, care anul acesta a împlinit 95 de ani,  a editat 14 cărţi despre calvarul deportărilor, mărturisind că are o durere în suflet, căci „slăbeşte românismul, fiindcă liderii sunt departe de românii de la sate”, toţi trei îmbrăcaţi în costume populare, prietenul nostru Lupu Clement din Timişoara, care a dat citirii mesajului rectorului Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României”, Alin Cosmin Popesc, un alt amic, Ioan Iţco şi Ciprian Bojescu din Suceava etc.

Au fost desemnaţi cu diplome de merit cei mai buni activişti. Păcat, cât a elucidat activitatea Societăţii „M. Eminescu”, a scris şi publicat materiale despre manifestările naţionale, n-a meritat o foaie de laudă şi ziarul „Zorile Bucovinei!

La finele conferinţei s-a dat citirii adresării către Preşedintele Ucrainei Vladimir Zelenski, Rada Supremă şi prim-ministru privind acordarea statutului de popor autohton românilor din Ucraina, propunere vociferată nu o singură dată de ziariştii noştri şi înserată în paginile ziarului „Zorile Bucovinei” şi pe site-ul lui încă în septembrie 2017, când a fost adoptată Legea educaţiei, în deosebi odiosul art. nr.7 ce ne exclude Limba Română din şcoală, care, practic, ne oprimă dreptul  constituţional la învăţământ în limba maternă, însă atunci n-am fost auziţi şi nici susţinuţi.  Articolul „NICI O LEGE NU NE POATE INTERZICE SĂ VORBIM ŞI SĂ ÎNVĂŢĂM ÎN LIMBA MATERNĂ”, citez: “Penultima redută în apărarea drepturilor şi libertăţilor românilor noştri din Vestul Ucrainei e cererea legitimă în faţa Ucrainei şi a lumii întregi  să fie recunoscuţi populaţie băştinaşă, ca şi ucrainenii din restul Ucrainei. Astfel, conform uzanțelor internaţionale, românii noștii din regiunile Odessa, Cernăuți şi Transcarpatia se vor bucura de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi ucrainenii din restul Ucrainei. Desigur, inclusiv în domeniul educaţiei şi învățământului…”. „Deci, trebuie să insistăm să fim consideraţi prin lege, popor băştinaş de etnie română. Conform noii legi, dreptul la învăţământ în limba lor maternă au doar popoarele băştinaşe – tătarii, găgăuzii, kurzii etc…”, îndeamnă autoarea articolului. Într-un alt articol, semnat de Nicolae Toma, din acelaşi an şi lună – „LIDERII S-AU SPĂLAT PE MÂINI, BOICOTEAZĂ, IAR DIRECTORII DE ŞCOLI AU LUAT APĂ ÎN GURĂ…”, pulsează acelaşi apel la TREZIRE şi UNIRE: „Deci, dragi conaţionali, mai avem şanse pentru izbândă, ca articolul 7 să fie modificat, ar trebui să ne adunăm toţi românii împreună, chiar şi sub cer liber, pentru a lua o hotărâre comună, pentru a obţine legitim statut de popor autohton, căci apelurile şi adresările n-au dat până ce rezultatul dorit” (articolele amintite le puteţi citi şi pe site-ul ziarului, accesându-l).

Să sperăm că avem un preşedinte şi un speaker înţelepţi şi vor răspunde pozitiv adresării noastre, ca românii să-şi poată instrui şi peste secole copiii în graiul strămoşesc, să-şi poată păstra şcoala cu predarea în LIMBA ROMÂNĂ.

Felicia NICHITA-TOMA