16 octombrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

LA VOLOCA – ÎN INIMA ROMÂNISMULUI – ROMÂNII ÎŞI TRĂIESC CU DEMNITATE ROSTUL VIEŢII

22 septembrie 2019 р. | Categorie: Noutăţi

“Eu cred că veşnicia s-a născut la sat”… Parafrazându-l pe Lucian Blaga, cu avalanşa gândurilor ce persistă, aş spune cu convingere că nu doar veşnicia s-a născut acolo, ci însuşi sufletul românului, timpul, liniştea, libertatea, dragostea faţă de tradiţii, de portul şi dansul popular, de tot ce e scump şi drag sufletului românesc.

Adevărul e că rădăcinile-mi sunt ascunse în inima veşniciei satului meu natal – Voloca. Iubesc acest colţ de rai mioritic cu fineţea pitorescului ce captivează, cu oamenii lui harnici şi gospodari, adevăraţi patrioţi ce-şi iubesc neamul, limba, portul şi tradiţiile populare.

Am revenit cu întreaga-mi fiinţă, cu vise împlinite şi zdrobite, la una din puternicele esenţe ale vieţii – satul copilăriei, purtând în suflet nostalgia pentru valorile de odinioară. Le-am regăsit aici, în inima românismului, unde românii îşi trăiesc cu demnitate rostul vieţii. Ador escapadele în sânul naturii, momente care te aruncă din zgomotul urban cu griji cotidiene în leagănul de vis al prunciei, clipe care mi-au făcut copilăria fascinant de frumoasă. Cu avalanşa anilor în spate, evoc în minte frumuseţea pură a copilăriei, cu naivitatea şi candoarea dezgolite de realitatea esenţei umane, cu amintirea trecutului dificil, Voloca – satul meu natal – este locul sfânt unde pot să rostesc din toată inima „ACASĂ”.

Nici n-aş putea să nu iubesc acest mic paradis, care mă primeşte mereu cu braţele deschise. Cum să nu-i duc dorul ştiind că pe cărările lui de dor îmi aleargă copilăria. Mă copleşeşte amintirea zilelor cu soare, când alergam prin văi desculţ, ascultând şoaptele ierbii şi culegând florile cele mai frumoase din câmpii pentru scumpa mea măicuţă, amintire pe care o port în suflet ori de câte ori revin ACASĂ. Noi, cei de la oraş, trăim căutând idealuri și ne pierdem pe sine. Mi-i drag de la un capăt la altul satul natal – Hruşăuţi-Voloca, căci creşte şi dă  lumii talente veritabile precum Ioan Paulencu, Artist al poporului din Republica Moldova, oameni harnici şi iscusiţi meşteşugari - sufletul satului, care nu uită să fie Ei însuşi, care sunt mândri că sunt ROMÂNI.

Or, satul e viu prin datini, prin oameni cu suflet nobil ce perpetuă aceste tradiţii frumoase. Dincolo de orice, tradițiile, obiceiurile, portul popular și folclorul sunt comori inestimabile, care definesc un popor, făcându-l unic, statornic și nemuritor. La Voloca, vatră pur românească, aceste perle ce rodesc cu rodul Datinii străbune înfloresc cu floarea aleasă a limbii române prin credinţă, cu fineţea portului, dansului şi cântecului popular. Le-am admirat la 21 septembrie, de Naşterea Maicii Domnului, zi sfântă în calendarul creştinilor ortodocşi, la ce-a de-a 5-a ediţie a Festivalului „Ziua roadei”, organizată prin osârdia celui mai de frunte şi harnic gospodar – primarul Valentin Hlopina, cu sprijinul antreprenorului Vitalie Onofreiciuc, cu susţinerea harnicilor gospodari ai satului în frunte cu dnii directori Gheorghe Poclitar şi Aurel Popovici, şefei de studii Maria Onofreiciuc etc., a maestrului Ion Bodnar, dirijorul Orchestrei de instrumente populare „Trandafir”,  Ion Semeniuc, şeful Casei de Cultură, cu binecuvântarea şi cuvântul preoţesc al preacucernicilor părinţi Ion Gorda,  protopopul raionului Hliboca, parohul Bisericii locale „Sfântul Nicolai”, Păunel Paulencu,   parohul Bisericii din Horecea, fidel fiu al comunei Voloca, adunând în inima localităţii colective artistice amatoriceşti din cele trei sate ale comunei - Voloca, Hruşăuţi şi Valea Cosminului.

Festivalul „Ziua roadei” le-a adus admiratorilor aroma şi belşugul toamnei prin expoziţiile „Darurile toamnei”, o ofertă de produse, legume şi fructe cu un  bogat asortiment, pâinea cea de toate zilele, bucate gustoase tradiţionale româneşti, preparate de domniţe frumoase şi harnice, ajutate de părinţi, îmbrăcate în frumoase costume populare.

Osârdiei primarului volocenii îi datorează frumoasa sărbătoare. Dl primar Valentin Hlopina, graţie căruia Voloca demult e o localitate europeană, înfloritoare şi prosperă, le-a mulţumit tuturor acelora, care au contribuit la reuşita Festivalului, conştientizând că doar prin organizarea unor asemenea manifestări de suflet românii din Voloca îşi păstrează tradiţiile, portul popular, exprimându-şi gratitudinea faţă de conducerea misiunii diplomatice române la Cernăuţi pentru odihna estivală în Patria istorică a elevilor de la cele 2 şcoli din comună – Voloca şi Hruşăuţi.

„Tradiţia este o comuniune cu misterul istoriei, e viaţa Bisericii în Duhul Sfânt”. Printr-o comuniune divină dintre trecut şi prezent cucernicii părinţi Ion Gorda şi Păunel Paulencu i-au îndrumat pe consăteni să-şi păstreze credinţa ortodoxă în care au văzut lumina zilei, limba strămoşească, portul popular şi tradiţiile, să nu uite că sunt români cu rădăcini de veacuri în pământul acestui meleag străbun.

Românii din Voloca, harnici şi ospitalieri, întotdeauna sunt bucuroşi de oaspeţi, mai ales de prezenţa diplomaţilor români de la Consulatul General al României la Cernăuţi, adeseori, la grele încercări, negăsind o altă ieşire din situaţie, spre Patria noastră istorică fiindu-ne îndreptate toate ofurile. Cu un  coş cu flori tricolore, urcând pe scena improvizată din inima acestei vetre româneşti înconjurate de sate ucrainizate,  dna Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi, însoţiră de consulul Ionel-Constantin Mitea,  a rămas fascinată de tot ce a văzut aici, exprimându-şi admiraţia faţă de  volocenii care-şi păstrează cu sacralitate moştenirea strămoşească – credinţa, datinile, limba, portul popular, mulţumindu-le „cucernicilor părinţi pentru cuvintele frumoase, pe care le adresează localnicilor, primarului pentru eforturile depuse pentru această comunitate românească, profesorilor care duc mai departe limba românească pe aceste frumoase meleaguri, copiilor care au avut atâta imaginaţie”.

Deosebit de onorat să se afle alături de voloceni, consulul Ionel-Constantin Mitea a făcut o dezvăluire mărturisitoare: „Am prieteni dragi la Voloca şi am ajuns să îndrăgesc tot ce înseamnă Voloca, întreaga comunitate”.

Vestiţi lăutari şi meşteri iscusiţi, înălţându-se întotdeauna pe primul val, volocenii se pricep ca nimeni altul cum să-şi fascineze oaspeţii dragi, în pomul încărcat cu rodul Datinii etalându-şi cele mai reprezentative talente: membrii Tarafului „Trandafir” de pe lângă Casa de Cultură din Voloca, dirijor, maestrul Ion Bodnar, conducător artistic Mihail Diaconu,  Corul "Gospodarilor",  tinere ale bisericii evanghelice penticostale, îndrumate de Ion Gorda, membrii grupului vocal „Porumbeii” de la CIE din s. Hruşăuţi, dirijaţi de Gheorghe Sadovei, Ansamblul „Kozaceata”, elevi de la şcoala din Valea Cosminului, Ansamblul de instrumente populare pentru copii „Mărţişor”, condus de Gheorghe Gostiuc, talentaţii tineri  artişti Dumitru Paulencu, Marius Ursuleac,  Florina Bojescu, Vlăduţ Bodnar (solo la vioară), Patricia Ivaneţ (solo la nai), Florin Pop (solo la trompetă), Dumitru Ursulean (solo la saxofon), „Bujorii Volocii”. Au fascinat publicul spectator prin vocile măiestre şi lirismul pieselor interpretate Nicolae Mintencu, vocea de aur a Volocii, Ion Bodnar, Ion Semeniuc, Marin Mintencu.

Interpretând cu sufletul, pe o notă de regret după timpul apus, tinereţea ofilită şi "banca putrezită", „ frunza nucului bătrân/ De vânturi risipită…”, romanţa „La umbra nucului bătrân”, rapsodul Nicolae Mintencu, Cetăţean de Onoare al Volocii, ne-a picurat tristeţe în suflete, dar şi duioşie, „romanţa de pe urmă” tăinuindu-ne o lacrimă în colţul inimii. Un potpuriu de melodii populare le-a dăruit consătenilor şi oaspeţilor Festivalului vestitul Taraf „Trandafir” şi Fanfara Volocii, cu foc în călcâi şi dragoste pentru folclorul românesc au dansat membrii Ansamblului „Mărţişor”, condus de Ion Cohan.

Festivalul „Ziua roadei” s-a dovedit a fi o adevărată sărbătoare a sufletului românesc. Or, e actuală înţelepciunea că sufletul satului sunt oamenii care, atât prin rodnicia hărniciei, cât şi prin iubirea de glie, grai, port naţional, datini, au ştiut să-şi păstreze sacrele comori spirituale.

Felicia NICHITA-TOMA