13 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ÎN CONSECINŢA FOAMETEI CEL MAI MULT A AVUT DE SUFERIT SORA BASARABIA, DAR ŞI NORDUL ISTORIC AL BUCOVINEI

24 noiembrie 2019 р. | Categorie: Noutăţi

Comemorarea victimelor foametei de către românii din Cernăuţi, uniţi în jurul Societăţii "Golgota", preşedinte Vasile Rauţ

La 28 noiembrie 2006, parlamentul Ucrainei a aprobat o rezoluție conform căreia foametea din anii 1932-1933 din perioada sovietică a fost considerată un act de genocid împotriva poporului ucrainean, victimele foametei fiind comemorate în cea de-a 4 sâmbătă a lui noiembrie. Şi comunitatea internaţională, la fel a recunoscut Holodomorul ca genocid.

Foametea din 1932-1933, cunoscută și ca Holodomor, a fost una dintre cele mai grave catastrofe naționale ale ucrainenilor din istoria modernă, cu un număr de morți estimat la 7 milioane. Cercetătorii susţin că Holodomor - genocidul ucrainean”, a fost pus la cale de guvernul sovietic, cu scopul distrugerii națiunii ucrainene ca factor politic și entitate socială. Deci,  foametea nu a fost cauzată de secetă, invazii de lăcuste sau alte catastrofe naturale, ci de politica guvernului sovietic. Rezultatele au fost dezastruoase. În numai câteva luni, regiunile rurale ale Ucrainei, unele dintre cele mai fertile zone agricole din lume, au fost lovite de o foamete de proporții. În timp ce exporturile de cereale au continuat, până la sfârșitul anului 1933, Holodomorul a provocat sfârşitul a 7 milioane de oameni. De remarcat că Bucovina istorică nu a avut de suferit din cauza foametei organizate din 1932-1933 graţie guvernului României care a avut grijă să-i aprovizioneze cu cereale nu doar pe românii băştinaşi, ci şi pe celelalte etnii conlocuitoare – ucraineni, polonezi, ruşi, germani, evrei etc.

Pentru a cinsti memoria victimelor care au murit în timpul Holodomorului, au fost ridicare monumente și în fiecare an sunt dedicate evenimente publice în Ucraina și în lume. A patra sâmbătă din noiembrie este ziua oficială de comemorare a celor care au murit în consecinţa foametei și represiunilor politice.

Uniţi în jurul Societăţii „Golgota”, care, la 24 noiembrie curent, a organizat o conferinţă internaţională la Sediul Societăţii „M. Eminescu”, românii din Cernăuţi în frunte cu preşedintele Vasile Rauţ, având susţinerea soţiei Aliona şi a fiului Marius, au comemorat victimele foametei, tristul eveniment începând cu depuneri de flori la monumentul victimelor foametei din centrul regional.

Foametea din 1946-1947  ce a luat viețile a cel puțin 150 mii de persoane din Basarabia, a fost, de fapt, o distrugere prin înfometare a populaţiei din teritoriile pierdute de România conform ruşinosului Pact Ribbentrop-Molotov, deşi nordul înstrăinat al Bucovinei, nu cunoaște o mortalitate excesivă comparabilă cu cea a Basarabiei. Mulți ani la rând s-a considerat că principala cauză a foametei au fost seceta și condițiile dezastruoase, provocate de război, și nu factorul politic, colectivizarea,  astfel precum demonstrează documentele de arhivă. Or, propaganda comunistă și-a făcut efectul. Deşi în toamna anului 1945 au existat condiţii meteorologice nefavorabile precum seceta, ele nu erau factorul esenţial în apariţia foametei. Au concurat şi alţi factori, principali: lupta cu „duşmanul de clasă”, rechiziționarea forțată a cerealelor de la țărani, care în 1945-1946 au fost obligați să achite statului cote de cereale și alte produse agricole, precum floarea-soarelui, cartofi, soia, ouă, lapte, brânză, lână, fân etc. Un impact catastrofal mai ales asupra populației rurale, a fost reducerea drastică din octombrie 1946 a cartelelor la pâine, împrumutul de stat fiind un alt factor care a sărăcit și mai mult populaţia, privilegiile acordate nomenclaturii sovietice, precum și măsurile de represiuni și execuții ale „culacilor” şi a celor care, provocaţi de agenţii bolşevici pentru a crea teroare în rândul populației, încercau să treacă hotarul în România pentru a scăpa de foamete.

Rechiziţionarea forţată şi ilegală a cerealelor se efectua prin crearea unor brigăzi ad-hoc, în nordul Bucovinei li se spunea „striboci”- activişti locali, trecuţi în serviciul noii puteri sovietice, cei mai răi, trădători, săraci şi leneşi bucovineni. Aceştia pătrundeau în gospodăriile oamenilor, mai ales în timp de noapte, le furau toate bunurile agonisite în sudoarea frunţii, le măturau până şi podurile de cereale, încât gospodarii rămâneau fără o bucăţică de pâine. În caz că se opuneau, erau bătuţi cu cruzime, uneori chiar împuşcaţi. Slugoilor stalinişti nu le păsa nici de copii, le luau până şi ultima fărâmă de la gură. Majoritatea populaţiei se alimenta din împrumutul de stat insuficient de cereale 140 gr. pe zi, le amestecau cu ciocălăi fărâmițați, făină din tulpini de floarea-soarelui, deşeuri rămase de la prelucrarea rapiţei etc. Din cauza foametei  păşteau iarbă, mâncau pisici, câini, şobolani, piele de animale, făceau borş din sandale vechi din piele, din opinci. Anume în vara anului 1946 au fost înregistrate primele cazuri de canibalism, cele mai multe în Basarabia, unde amploarea foametei era îngrozitoare. Zilnic 5-6 mii de oameni părăseau casele, plecând în căutarea hranei, mai ales în regiunile Cernăuți și Lviv. O  parte dintre ei, umflaţi de foame, cădeau şi mureau pe drum. După foametea din 1946-1947, deportările în masă au constituit o altă campanie represivă prin care s-a impus definitiv sovietizarea teritoriilor ocupate, colectivizarea.

Şi în prezent guvernele nu prea au grijă de cei sărmani, genocidul populaţiei continuă prin majorarea preţurilor, a tarifelor, produselor şi mărfurilor, medicamentelor. Mai bine zis, nu le convine să-i întreţină pe cei săraci, care nu aduc profit în vistieria statului, dar trebuie subvenţionaţi. În pofida faptului că trăim în veacul 21, secolul tehnologiilor avansate, nu puţini sărmani îşi caută hrană prin lăzile cu gunoi, din cauza crizei economice şi sporirii preţurilor la alimente peste 1 mlrd de persoane de pe glob suferă de foame. În consecinţa bolilor provocate de foamete - diaree, pneumonie şi malarie, 2,6 milioane de copii mor de foame în fiecare an, 300 mor de malnutriţie în fiecare oră, iar aceste decese reprezintă o treime din toate cazurile din care mor copiii. O pătrime din copiii din toată lumea suferă de foame şi nu vor avea niciodată şansa de a se dezvolta normal.

Anume aceste aspecte dramatice ale istoriei noastre vitregite, au constituit laitmotivul conferinţei internaţionale, organizate de Societatea „Golgota”, preşedintele Vasile Rauţ preluând conducerea asociaţiei şi continuând lucrarea începută de zeci de ani de Octavian Bivolaru. La grozăviile foametei organizate de sovietici în anii 1946-1947 pentru a forţa colectivizarea referindu-se tânăra Ana-Maria Calancea din Ostriţa, studentă la Universitatea Cernăuţeană, evocând amintiri mărturisitoare ale unor martori al odiosului genocid, comemorând victimele foametei şi printr-un  cântec, vicepreşedinţii Maria Toacă şi Alexandru Platonov, pedagogul Octavian Voronca, Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului „Zorile Bucovinei”, Anatol Popescu din regiunea Odesa, Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „M. Eminescu”, Dumitru Zaidel din Mahala şi Dumitru Fedorcea din Ropcea, reprezentanţi ai mediului asociativ, scriitori, ziarişti din România etc.,  cântece de jale pentru decedaţii în chinurile foametei au  interpretat Victoria Costinean, conducătoarea Ansamblului etnofolcloric model „Izvoraş” din Ropcea, Gheorghe Puiu.

Constatăm cu tristeţe că a fost prima conferinţă a „Golgotei” fără Octavian Bivolaru, preşedintele Vasile Rauţ anunţând un minut de reculegere.

Să iertăm, dar să nu uităm de momentele tragice prin care a trecut, ironia sorţii, poporul român şi încă mai trece prin lipsirea de graiul matern. Să nu uităm de foamete, represiuni, deportări, să  povestim şi generaţiei tinere, dar să nu uităm şi de faptul că un popor fără limbă e un popor fără suflet, un popor mort.

Felicia NICHITA-TOMA

Foto: „Zorile Bucovinei”