13 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

NIMENI NU NE UCRAINIZEAZĂ FORŢAT ŞCOLILE, SATELE?

8 septembrie 2013 р. | Categorie: Limba noastră cea română

Da, e adevărat, „nimeni nu  ne pune pistolul la tâmple”, se face totul prin metode mai drastice, prin viclenie şi amăgeli. Legislaţia Ucrainei favorizează păstrarea identităţii naţionale a etnicilor. Avem şi o lege, adoptată cu un an în urmă. Dar pentru cine?  Spun unii că nimeni şi nimic  nu ne împiedică să ne educăm odraslele în limba strămoşilor: „Nimeni nu ne ucrainizează forţat şcolile, satele”. Avem atâtea drepturi, mai ales acum, când ne „protejează” Legea Ucrainei „Cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor”. Şi „tot mai multe localităţi oficializează româna ca limbă regională”. Da, sunt foarte  „multe”, încât le poţi număra pe degete. În fiecare raion, cu excepţia Ţinutului Herţa, care a adoptat hotărârea respectivă la sesiunea Consiliului Raional, avem doar câte 3-5 primării – Tărăsăuţi, Mahala, Boian –  raionul Noua Suliţă; Iordăneşti, Voloca, Oprişeni, Suceveni, Dimca –  raionul Hliboca (Adâncata); Pătrăuţii de Sus, Ciudei, Igeşti, Crasna, Ropcea – raionul Storojineţ. V-aţi convins şi dumneavoastră – sunt ...  „multe”. Dacă am avea cu toţii mai multă demnitate naţională şi onoare, am avea mai puţine probleme şi n-am fi învinuiţi de „românizarea” satelor noastre româneşti.

Alţii afirmă că iniţiativa de oficializare a limbii române ca limbă regională nu trebuie să vină de la Ion, Ghiţă şi Maria, ci de „sus”, de la minister, fiindcă respectiva Lege a Ucrainei .a fost adoptată în parlament şi urmează să fie implementată fără să fie pusă la vot în consiliile locale. Şi, desigur, au perfectă dreptate. Despre nerespectarea legislaţiei ucrainene de către înalţii demnitari, în special, Legea Ucrainei cu privire la funcţionarea limbilor,  am scris de nenumărate ori în ziar şi eu, şi colega, dna Maria Toacă, dar, probabil, unii îşi citesc doar propriile materiale. N-aş dori să afirm că respectiva lege ţine doar de cei de la putere, care sunt obligaţi să îndeplinească litera legii, fiindcă, după cum ştim cu toţii, normele legislative  în Ucraina sunt foarte bune şi în folosul oamenilor, însă ele nu sunt respectate şi îndeplinite. Şi dacă cei de la putere adoptă legi doar de dragul intereselor lor, pentru a-şi face mendrele, atunci  lui Ion, Ghiţă şi Maria nu le rămâne altceva, decât să-şi facă singur dreptate, nu să aştepte mană cerească. În cazul de faţă mă refer la  limba română. Iar ziarul „ZORILE  BUCOVINEI” du duce  „o campanie de oficializare a limbii române”, cum a fost, cu ani în urmă, compania de combatere a alcoolismului, lansată de oficialităţi, căci nu acestea ne obligă să ne protejăm Limba, ci ne pun doar beţe în roate. Pe când publicaţia noastră se străduieşte să menţină aprinsă flacăra iubirii de Grai şi Neam, ca această dragoste să pătrundă la inima fiecărui român din naştere, ca el să înţeleagă că fără Limba Străbunilor urmaşii lui nu vor avea viitor.

E timpul să înţelegem că unica noastră problemă nu constă doar în faptul că în cataloagele de clasă profesorii şcolari scriu în limba ucraineană. Pe toate panourile şcolilor, chiar şi în localităţile unde limba română e la ea, acasă, se află pe aceeaşi poziţie cu limba de stat, e scris doar în ucraineană. O şi mai mare durere a noastră de ultimă oră ce ar trebui să ne pună în gardă e înstrăinarea odraslelor de Graiul Matern  - ucrainizarea şcolilor şi satelor noastre româneşti, care doar timp de 9 ani s-au redus cu 17 –  din 2004, când erau 87, în prezent au rămas doar 70. Dar nimeni nu ne pune pistolul la cap? Nimeni nu ne asimilează? Nu ne ucrainezează? Le „recomandă” doar directorilor ca predarea disciplinelor să se facă în limba de stat.  Şi dacă guvernul, ministerele Ucrainei, direcţiile de învăţământ nu îndeplinesc şi nu respectă legislaţia, nu trebuie să stăm cu mâinile la spate şi cu frica în sân nici Ghiţă, nici Maria, nici aceiaşi profesori, care completează cataloagele de clasă în limba ucraineană. Trebuie să avem mai multă demnitate naţională şi îndrăzneală. Când ne construim o casă durabilă nu aşteptăm să vină să ne-o facă străinii, o înălţăm noi, cu propriile mâini, astfel cum ne-o dorim. Atunci de ce să nu ne îngrijim şi de Grai, de Viitor?  Suntem mulţi... Ar trebui să stăm zid de piatră pentru apărarea Limbii Române, să nu le permitem cozilor de topor să ne distrugă Neamul, să deschidă în şcolile noastre româneşti clase ucrainene, cum se străduieşte să o facă un director dintr-un sat românesc din raionul Storojineţ, fiica căruia urmează anul acesta să treacă pentru prima dată pragul şcolii. Deci, să nu aşteptăm să ne pună funia la gât. Ucrainizarea şcolilor noastre româneşti poate fi stopată doar prin unirea tuturor celor cu inimă română, cu dragoste de Grai şi Neam în suflet.

Şi, cred,  e timpul să înţeleagă toţi şi chiar unii dintre foştii noştri colaboratori că „ZORILE  BUCOVINEI” nu numai că „a fost un ziar...”, după cum scriu ei, ci şi este. Apropo de adevăr, mai mult „este”, decât „a fost”, este cel mai popular şi îndrăgit ziar al românilor din Ucraina. Şi aceasta o spun nu de laudă-mă gură că altul nu se-ndură, ci ne-o dovedesc  abonaţii şi cititorii, care ne preţuiesc munca şi ne scriu despre dureri, bucurii şi doleanţe. Căci acum, ca niciodată, cei patru ziarişti, ajutaţi de o pleiadă devotată de cititori cu suflet mare de român, materialele cărora nu încap în spaţiul paginilor ziarului, luptă cu dârzenie şi demnitate pentru apărarea şi menţinerea identităţii naţionale, pentru păstrarea şi promovarea valorilor perene româneşti, pentru idealului naţional, pentru Graiului Matern, pentru dăinuirea Neamului Românesc pe aceste meleaguri străbune. Şi atunci cum putem spune „a fost”. Am „fost” noi tineri şi frumoşi odată, dar ziarul „ZORILE  BUCOVINEI”  a fost, este şi va fi. Or, la vârsta lui de peste 72 de ani mereu întinereşte, odată cu speranţele şi aspiraţiile noastre.

Felicia NICHITA-TOMA