10 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

MULŢUMESC PRIETENILOR ADEVĂRAŢI DE LA „ZORILE BUCOVINEI” PENTRU MENŢINEREA MEMORIEI SOŢULUI MEU, PROFESORUL VASILE BIZOVI

5 februarie 2020 р. | Categorie: Noutăţi

Nu doar bucuriile îl însoţesc pe om pe parcursul vieţii, ci şi nenumărate necazuri. În familia mea, anul 2000 a intrat cu cea mai gravă durere. La 25 ianuarie, soţul meu, profesorul Vasile Bizovi a plecat din această lume, pe care a luptat s-o facă mai bună şi mai frumoasă. Era la vârsta când ar fi putut să mai trăiască, dacă n-ar fi avut un destin atât de zbuciumat - din tinereţe până la moarte. Foarte frumos şi atotcuprinzător i-a definit calităţile poetul Mircea Lutic, dedicându-i versurile: „Cuget de-nalt prestigiu, profesor de elită,/ Ai respirat o viaţă al limbii aer sfânt./ Ţi-a fost cuvântul neaoş şi mir şi dinamită,/ Emblema de virtute şi dulce legământ..”.

Profesorul Vasile Bizovi şi-a venerat profesia, altoind elevilor săi iubirea de neam şi limba strămoşilor noştri. Şi-a iubit satul natal cu sinceritate, ca un adevărat fiu al Boianului. Dar a avut şi nu puţini răuvoitori. Nu şi-a cruţat nici timpul, nici sănătatea, adunând ca o albină materiale despre Boian. Deoarece n-a ajuns să-şi vadă truda de-o viaţă cuprinsă între copertele unei cărţi, monografia a fost finalizată de un bun prieten, regretatul scriitor, istoricul Dumitru Covalciuc. Datorită redactorului-şef al „Zorilor Bucovinei”, Nicolae Toma, şi jurnaliştilor Mihai Huţcal, Felicia Nichita-Toma, Maria Toacă, cu susţinerea primarului de atunci, Ion Jalbă, şi directorului SRI „Izvoraşul”, Ion Semeniuc, monografia „Boianul” a fost tipărită în anul 2005. Faptul că în paginile ei lipseşte perioada sovietică nu e o omitere a autorului. Două caiete cu însemnări din această „epocă de aur” au fost împrumutate de un „binevoitor”, chipurile, pur şi simplu, să citească. Nu e greu să presupunem cu ce scop au fost luate şi unde au ajuns acele două caiete – neîndoielnic, pe masa securiştilor, care s-au răzbunat crunt cu profesorul Vasile Bizovi. Deşi avea titlul de Învăţător Emerit al Ucrainei, a fost dat afară din Şcoala Medie din centrul Boianului, căreia şi-a consacrat toată energia sufletească şi forţele creatoare. Datorită intervenţiei unei persoane sus-puse a fost primit la Gimnaziul din Hliniţă, unde a predat limba şi literatura română, precum şi istoria Bucovinei.

După decesul profesorului, jurnaliştii de la „Zorile Bucovinei” au propus ca ŞM Boian să-i poarte numele, însă demersul lor a fost respins. N-a avut sorţi de izbândă nici propunerea lui Vasile Botă, preşedintele filialei Boian a Societăţii „Mihai Eminescu”, care a venit cu iniţiativa de a i se înălţa lui Vasile Bizovi la baştină un bust. Prietenii adevăraţi, însă, îl vor ţine minte pe Vasile Bizovi şi fără bust, aşa cum a fost, modest, şi-i vor pomeni faptele lăsate întru prosperarea spirituală a vetrei străbune. Ţin să menţionez încă o dată lupta şi străduinţa jurnaliştilor de la „Zorile Bucovinei” întru menţinerea memoriei dascălului Vasile Bizovi, lucru ce nu-l pot spune despre conducerea Societăţii „Mihai Eminescu”, care l-a uitat, ignorând faptul că V. Bizovi a fost unul din cei mai activi membri şi a făcut parte din prezidiul Societăţii până la ultima suflare. Mulţumesc din suflet „Zorilor Bucovinei” şi pentru emoţionantul moment comemorativ de la 25 ianuarie a.c., tuturor celor care s-au adunat, evocându-l pe dascălul erudit care a fost, a trăit şi a trudit pentru mult pătimitul neam românesc cu rădăcini adânci în pământul strămoşesc. Din cauza sănătăţii n-am putut veni la Cernăuţi, dar am fost cu sufletul alături de organizatori, şi voi rămâne până la ultima suflare cu dumneavoastră, dragi jurnalişti.

Eleonora BIZOVI, profesoară, s. Boian