06 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

NU SE OPRESC LACRIMILE DURERII

15 septembrie 2013 р. | Categorie: Din poşta redacţiei

Conform legislaţiei, oricare tânăr trebuie să facă serviciul militar, desigur, dacă îi permite sănătatea. Dar aş vrea să vă povestesc un caz tragic şi dureros. Naşul Alexandru Botă din Boian nu-şi poate opri nici până în prezent lacrimile durerii, cu toate că au trecut de acum 30 de ani de la moartea fiului Ionel, care a fost trimis în Afganistan, unde şi-a găsit moartea tragică la nici 20 de ani, fiind secerat de gloanţele duşmanilor. Ne întrebăm: „Ce vină au avut aceşti tineri, impuşi să lupte într-o ţară străină? Pentru ce şi pentru cine au luptat?”.

Pe atunci în fosta uniune sovietică era pace, cu toate că regimul totalitar comunist apăsa asupra oamenilor, instaurând dictatura lui Brejnev şi Ustinov şi susţinând prin forţe armate pe acei ce aderau la lagărul socialist. Aşa a fost şi cu Afganistan, unde şi-au găsit moartea zeci de mii de tineri nevinovaţi, neinstruiţi şi nepregătiţi de război.

Printre aceştia a căzut răpus şi Ionel BOTĂ din Boian, un tânăr blând şi bine educat, speranţa părinţilor, deoarece Alexandru şi Oltina Botă aveau un singur fiu, care urma să-i moştenească, să le poarte în lume familia. Cu toate că mai aveau şi două fiice. Însă, de obicei, fetele, după căsătorie, îşi schimbă numele de familie, luându-l pe cel al soţului.

După atâta jale şi plâns, Oltina, după 9 ani de la moartea fiului, s-a îmbolnăvit grav, rămânând şi oarbă. A mai trăit încă trei ani, apoi s-a alăturat feciorului.

Fiica mai mare, Pachiţuca, era măritată, trăia bine, însă, în consecinţa tragediei fratelui, a dat peste ea o boală grea şi în curând a decedat. Astfel, durerile naşului Alexandru Botă s-au înmulţit.

 Fiica mai mică, Mărioara, s-a căsătorit cu un tânăr foarte bun şi gospodar, pe care tot Ionel îl cheamă. Şi ca să-l bucure pe tatăl Alexandru, fiului i-au pus numele tot Ionel.

În amintirea fiului, ostaş-internaţionalist, la intrarea în satul Boian  a fost înălţat un obelisc, în memoria lui Ionel  BOTĂ.

Naşul Alexandru a fost un om vesel şi glumeţ, însă de atunci, de când i-a murit tragic fiul, când observă un militar sau miri, ochii îi lăcrimează. Dar în ultimul timp se stăruie să nu plângă, ci doar i se întunecă faţa şi se întoarce ca nimeni să nu-i observe durerea din suflet. Alexandru Botă are 78 de ani, însă îl mai ţine în viaţă Domnul pentru a-l pomeni şi jeli pe Ionel, unicul lui fecior, care a părăsit această lume la o vârstă fragedă, când în inimă îi înflorea dragostea şi speranţa.

Nicolae BOTĂ,

s. Boian-Hliniţa, raionul Noua Suliţă