06 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

VOM SĂRBĂTORI ZIUA LIMBII ROMÂNE CU TOT NEAMUL ÎMPREUNĂ?

16 septembrie 2013 р. | Categorie: Limba noastră cea română

Nu cred că ar trebui să stăm mult pe gânduri pentru a răspunde la această întrebare. Şi nici nu pun la îndoială faptul că, odată ce ziua de 31 august a fost declarată şi oficializată în Patria noastră istorică ca Sărbătoare naţională a Limbii Române, trebuie să ne sincronizăm şi noi, românii din regiunea Cernăuţi, la pulsul Ţării şi al consângenilor de pretutindeni. Preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, dl Nicolae Toma, a şi lansat această iniţiativă, în pachetul de propuneri ce urmau să contribuie la formularea concepţiei de sărbătorire a Limbii noastre Române. Poate nu e simplu să se renunţe la tradiţia, încetăţenită la Cernăuţi deja de două decenii: de a marca Ziua Limbii Române în prima sau a doua duminică a lui septembrie. Mai ales că data de 31 august poate să cadă şi într-o zi lucrătoare. Însă, nu e vorba de o simplă sărbătoare profesională, cum sunt, de exemplu, zilele constructorului, lucrătorilor din agricultură sau deservirea traiului. E o Zi care ar trebui să stea pentru noi alături de Sfintele sărbători ale Paştelui, când sufletele creştine se bucură de şansa învierii din morţi, şi ale Crăciunului, când aspirăm la o permanentă renaştere spirituală. Avem destulă supărare că nu sărbătorim Crăciunul şi Sfântul Vasile împreună cu toţi românii. De Ziua Limbii, însă, ar trebui să lăsăm toate grijile la o parte şi, fie luni, marţi, miercuri, vineri, să ne adunăm în jurul unei unice frământări prioritare – apărarea şi promovarea Limbii noastre Materne, care e una singură, ca şi mama, – Limba Română.

Duminică, la 8 septembrie, în timpul manifestărilor consacrate graiului matern, am solicitat şi părerile altor persoane, lideri ai unor organizaţii naţionale şi simpli trăitori în Patria limbii române. În principiu, toţi sunt de aceeaşi părere: trebuie să marcăm anual, în mod oficial şi sufleteşte, Ziua Limbii Române la 31 august, împreună cu românii de pretutindeni, dovedind că suntem un organism integru, „ca un pom dintr-o tulpină, vorba bardului de la Mirceşti, autorul „Horei Unirii”. Dar există şi unele nuanţe şi aspecte de natură pragmatică.

Alexandrina CERNOV, directoarea Editurii „Alexandru cel Bun”, membru de onoare al Academiei Române:

– Desigur, ar trebui să sărbătorim şi noi la 31 august. Însă multe persoane din Cernăuţi sunt invitate la festivităţile din Chişinău şi România, iar de acolo mulţi oameni de cultură vin la manifestările noastre. Această coincidenţă ne poate lipsi de prezenţa unor oaspeţi de seamă. Anul acesta, la Chişinău, zilele Limbii Române s-au prelungit, fiind precedate de un Congres mondial al eminescologilor desfăşurat de Centrul cultural „Mihai Eminescu”, de curând inaugurat, în fruntea căruia se află academicianul Mihai Cimpoi. Instituţia dispune de un spaţiu bine amenajat, de o prestigioasă bibliotecă. La congres au participat traducători ai operelor eminesciene din zece ţări ale lumii, printre care şi din Ucraina. În această ambianţă intelectuală de excepţie a fost omagiat eminescologul Eugen Simion, cu prilejul jubileului de 80 de ani. Indiscutabil, şi la Cernăuţi trebuie să marcăm data de 31 august, ca zi a limbii române. Însă de situaţia din şcoli şi de cuvântul matern e necesar să avem grijă şi să vorbim cu demnitate în permanenţă, nu numai la 31 august.

Vasile BOTĂ, preşedinte filialei din Boian a Societăţii „Mihai Eminescu”:

– Părerea mea e că 31 august trebuie să fie pentru noi Sărbătoarea naţională a graiului matern. Românii din Basarabia sărbătoresc la ei acasă, noi – în casa noastră. În ultimii ani, dar şi mai înainte, de când nu mai este Ion Vatamanu, nu prea observ să vină scriitori sau alte personalităţi din Chişinău la manifestarea din Cernăuţi. E plăcut să ne întâlnim cu fraţii de dincolo de frontiere, să ne îmbrăţişăm, să facem schimb de dureri şi speranţe. Însă, până la urmă ei pleacă, iar noi rămânem cu vechile şi noile probleme, tot mai mari şi tot mai grele. Nimeni nu le va rezolva în locul nostru, oricât de mult ne-ar iubi fraţii din Ţară. Cred că n-are mare importanţă cine ne onorează la Sărbătoarea Limbii sau pe unde sunt invitaţi liderii societăţilor noastre. Principalul e să nu se permită ucrainizarea şcolilor şi satelor româneşti, aşa cum se întâmplă la Boian.

Nicolae PRIDIE, starostele Corului popular „Dragoş Vodă”:

–Noi, coriştii, am sărbătorit anul acesta, dar şi mai înainte, la 31 august, împreună cu toţi românii, aşa cum întâmpinăm în fiecare an şi Naşterea Domnului – la 25 decembrie. De fapt, pentru coriştii noştri fiecare duminică, atunci când ne adunăm la repetiţii, este o mare sărbătoare a graiului străbun. Cât priveşte o manifestare mai amplă, care adună sute de oameni, nu putem fixa dinainte o dată concretă, căci depindem de închirierea unui local corespunzător.

Lucia Olaru NENATI, scriitoare, municipiul Botoşani, România:

–Am participat la majoritatea ediţiilor Sărbătorii Limbii Române de la Cernăuţi. Anul acesta am fost mai întâi la Ipoteşti, unde am ţinut o alocuţiune despre limba română şi Eminescu. Alegând între Chişinău şi Ipoteşti, m-am oprit la baştina Poetului nostru naţional. Or, nu ne putem omagia graiul matern în absenţa lui Eminescu. Am reuşit să ajung la Chişinău, la 2 septembrie, la Congresul eminescologilor, fiind programată şi acolo cu o prelegere. Din inima acelei sărbători, care mi-a adus marea bucurie de a primi înalta decoraţie a Republicii Moldova – medalia „Mihai Eminescu”, am ajuns la duminica Limbii Române din Cernăuţi. Astfel, am reuşit pretutindeni, pe unde mă poartă marele dor de fraţii români. Motivul pragmatic mă face să spun că e bine ca data Sărbătorii să nu coincidă, dar mă opreşte motivul simbolic. Există o sărbătoare unică – pentru Cernăuţi, Bucureşti, Chişinău, Suceava, Botoşani… Pentru toţi românii!

Victoria COSTINEAN, profesoară de istorie la ŞM Ropcea, conducătoarea ansamblului etnofolcloric model „Izvoraş”:

–Dacă vorbim de spaţiul unic de valori româneşti, trebuie să ne bucurăm, să cântăm şi să ne plângem limba împreună. Poate să se organizeze, conform tradiţiei, în prima duminică de septembrie un spectacol de gală consacrat Limbii Române. Însă manifestarea principală, la care, într-adevăr, să fie abordate probleme stringente şi să se traseze un plan de acţiuni concrete trebuie să se desfăşoare de Ziua Naţională a Limbii Române, 31 august, când a fost legiferată revenirea la scrierea cu grafie latină – un eveniment epocal pentru renaşterea spirituală a românilor din ţinutul nostru. Cine are dor de mamă, vorba poetului Grigore Vieru, va veni la această sărbătoare indiferent ce zi va fi la acea dată.

A consemnat Maria TOACĂ