28 mai 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

PRIMĂVARA ROMÂNEASCĂ LA CRASNA, CERNĂUŢI

5 mai 2020 р. | Categorie: Noutăţi

Suntem ca şi iarba, ca şi florile, un firicel din primăvară. Deşi, din cauza epidemiei, suntem nevoiţi să stăm în casă, prin geamul deschis al primăverii, mai puţin visătoare decât în copilărie, dar cu aceeaşi bucurie şi speranţă că oricum viaţa e frumoasă, admir cerul azuriu, fascinată de coralele măiestrelor primăverii. Prin lacrima dimineţii, sărutată pe pulberea florilor de liliac de mesagerul blând al zilei, prin cântec melancolic de flaut ce se revarsă odată cu zorii, aud plânsul zeului Pan, creşterea ierbii, admir veselia florilor şi cântul privighetorii. În pofida tuturor tristeţilor, aud cu inima, văd cu sufletul şi mă bucur – e Primăvara!
Primăvara este un timp uimitor. Chiar dacă anii îmi deapănă ghemul în toamna vieţii, în suflet simt mereu primăvara. Or, trăirea sufletească nu e atinsă de scurgerea timpului, ea rezistă asemenea primăverii, înfruntând ierni cu geruri şi zăpezi în zile cotidiene pline de probleme, dureri, tristeţi, dar şi de bucurii, e falnică și înaripată, așa cum s-a călit prin vitregiile vieții.
Nimeni, nici chiar pandemia ce cu nemiluita seceră vieţi omeneşti, nu poate rezista sentimentului de bucurie și de fericire de care suntem animați atunci când trăim renașterea în primăvară. Sufletul întotdeauna ne e dornic de prospețimea firului de iarbă și finețea florilor, de aromele seducătoare ale acestui anotimp de poveste. Suntem ca şi iarba, ca şi florile, un firicel din primăvară. Din primăvara care fascinează prin înflorire şi frumuseţe, prin vibraţie şi armonie.
Iubesc primăvara românească cu farmecul ei deosebit ce aduce frumusețea și sfințenia Sărbătorilor Pascale, bogăția de obiceiuri şi tradiții. Deşi e ca o clipă, precum însăşi viaţa noastră, şi se grăbeşte să ne părăsească, o trăiesc cu toate fibrele sufletului, aruncându-mi privirea în leagănul prunciei. Aş dori, ca în copilărie, să alerg desculţ prin iarba de un verde crud, să admir cerul azuriu, de unde îmi mângâiau faţa razele blânde ale soarelui, să ascult cucul cântând, să-mi cresc aripi nevăzute şi să zbor în împărăţia viselor, unde totul să fie bucurie, să trăiesc aievea în armonia unei copleşitoare febre ale trăirilor ce-şi are rostul în neastâmpărul vieţii, în suflul calm și suav, în farmecul dulce încărcat de savoare, într-o caldă iubire de pace și împăcare, ancorate în simfonii de frumos şi lumină în dansul misterios al primăverii şi al vieţii. Or, primăvara e asemenea marilor mistere a tot ce se naște, trăiește, se înmulțește și apoi moare pentru a renaște din nou, precum neamul nostru românesc, răstignit de vitregiile istoriei.
Dragi prieteni, viaţa vă fie ca o zi însorită de primăvară!
Felicia NICHITA-TOMA