29 mai 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ACASĂ, ÎNSEAMNĂ MAMA

10 mai 2020 р. | Categorie: Noutăţi

Astăzi sărbătorim Ziua Mamei. „Cea mai veche carte din lume este o mamă, cea mai frumoasă carte din lume este o mamă”, scria, însufleţit de iubirea de mamă, marele nostru poet Grigore Vieru. Dincolo de orice, Mama e sfânta din icoane, care ne veghează paşii, râde când râdem noi şi suntem fericiţi, plânge, când plângem, respiră, când respirăm. Şi-apoi nu mai există în lumea întreagă un alt izvor atât de adânc şi curat ca însăşi lacrima ei de dragoste profundă, statornică şi eternă, decât acel izvor nesecat de iubire din inima Mamei. Tot ce poţi cuprinde într-un singur cuvânt este că trăieşte nu pentru ea, ci pentru copii. Aşa e ea, Mama. De altfel, aşa a fost, a rămas şi Margarinta COZMA, care a crescut, educat, le-a încurajat, îndrumat şi protejat zborul din cuibul părintesc celor şapte copii – Emilia, Dumitru, Gheorghe, Dragoş, Nicolae, Larisa, Marina, împărţind din veşnicia dragostei ei egal la fiecare.

Dumnezeu a lăsat ca iubirea mamei pentru copii să fie o necesitate a vieţii ei, aerul fără de care nu poate respira. Chiar şi acum, când copiii îi sunt maturi, când o mângâie bucuriile cu nepoţi şi strănepoţi, când durerile şi tristeţile vieţii au rămas după paravanul timpului, simte mereu acel fior al neliniştii, al grijii: dacă se simt bine, dacă nu cumva au probleme sau vreun nouraş cât de mic le înnegurează seninătatea fericirii… Îşi ia căruciorul, cu geanta încărcată cu sticle cu lapte, brânză şi smântână, şi porneşte la copiii săi, la Cernăuţi, cu toate că ei trăiesc bine, au afaceri prospere, le duce produse lactate ecologice, căci mai gustoase ca ale ei nu mai are nimeni, nu mai găseşti la o altă gospodină.

La vârsta ei octogenară, când altele femei se bucură de odihna binemeritată, îşi mai odihnesc mâinile muncitoare, Margarinta Cozma nu ştie de odihnă, dar nici nu are de gând să ştie. Are un grajd plin de animale – o mulţime de păsări, câte 3 porci, vacă, ţine gospodăria ca în tinereţe, când trebuia să-şi rânduiască copiii. Singură coseşte la vacă şi  trebăluieşte, căci nu poate şedea fără lucru, deşi, după cum mi-a mărturisit, când merge la copii, la Cernăuţi, şi Gheorghe, şi Dumitru, şi ceilalţi, îi dau bani şi o dojenesc că munceşte atât de mult, în loc să se mai odihnească, măcar acum, când primăverile vieţii îi dăruiesc bucuria de a-i avea ca sprijin şi alinare la bătrâneţe pe dragii ei copii, nepoţi şi strănepoţi: „Am copii foarte buni şi harnici. Au de toate şi o duc bine, îmi dau şi bani ca să nu muncesc, dar eu nu pot să merg la ei cu mâna goală, cu atât mai mult când îmi spun că lapte atât de bun nu mai cumpără în Cernăuţi”.

Şi de data aceasta, dragii ei copii au îngenunchiat înaintea iubitei lor mame, au venit la jubileul de 85 de ani cu cele mai alese cuvinte de recunoştinţă, mulţumindu-i din suflet pentru nopţile nedormite, pentru dragoste şi înţelegere, pentru clipe fericite, pentru dăruire, mărturisind că Acasă, de fapt, înseamnă Mama.

Felicia NICHITA-TOMA pentru "Zorile Bucovinei"