29 mai 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Sufletul lui Mircea Motrici a rămas „Gânduri în lacrimă” printre noi, românii, la Cernăuţi

16 mai 2020 р. | Categorie: Noutăţi

Astăzi se împlinesc 13 ani de când nu mai este printre noi prietenul românilor înstrăinaţi, reporterul Mircea MOTRICI din Suceava, luptător şi susţinător înflcărat al unităţii românilor de pretutindeni. De pe drumurile voievodale, pe care a călătorit o viaţă, s-a înălţat spre cer, unde sunt strămoşii săi. A plecat  la 16 martie 2007 „să culeagă boabe de rouă printre stele", dar a rămas să dăinuie prin scris şi prin cuvânt,prin lacrima celor care l-au iubit şi preţuit. Prin creaţiile sale Mircea Motrici a rămas în amintirea iubitorilor de frumuseţi spirituale „lacrimă arzând în necuprins”, „ecou în inima tăcerii”, „reporter la porţile timpului”,  „stejar în oglinda spaţiului bucovinean”.

Scriitor şi reporter dăruit de  Dumnezeu cu harul expresiei metaforice, Mircea Motrici, cel care a fost un bun prieten al românilor înstrăinaţi din nordul istoric al Bucovinei, pe care a purtat-o în suflet ca pe o sfântă  „icoană spre cer”, ne-a lăsat, pe lângă o amintire frumoasă, şi o ofrandă de carte, graţie soţiei Rozalia, cea care-i păstrează  amintirea prin îngrijirea de cele ce n-a reuşit el să împlinească, dar şi  prin  crearea Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici”.

 

Ctitor al cuvântului, Mircea Motrici a ştiut cu foarte multă discreţie  să găsească mereu şi mereu alte ferestre spre sufletul omului, scrisul său purtând amprenta originalităţii. Îmbogăţind zestrea spirituală a Bucovinei, a excelat prin reportaj, de aceea Alex Ştefănescu l-a  numit „Un poet al reportajului”, el fiind şi un abil creator de vers, era mereu în căutarea clipei ce o dorea ” săgeată în veşnicie”,  fiind gratulat de Geo Bogza „un bucovinean curat”, acest însemn heraldic potrivindu-i-se de minune ca un „sigiliu în ceară pe un înscris voievodal”.De acolo, de Sus, unde s-a înălţat  „În clipa de hotar a unui clopot”, „în care zac urmaşii” săi „sublimi”, Mircea MOTRICI continuă să servească cu devotament cuvântul, rămânând pentru totdeauna în Galeria oamenilor de seamă ai Bucovinei.

Mircea MOTRICI a fost şi va rămâne un reporter de excepţie şi un scriitor de valoare. Numele lui e înscris cu litere de aur în icoana Bucovinei lui dragi, scriitorul şi jurnalistul rămânând spiritul luminos ce ne călăuzeşte sub sclipirile albastrului de Voroneţ, verdelui de Suceviţa, sub sceptrul eminescian de la Putna.

 

 

Spiritul poetului se simte pretutindeni -  prin „Iarba de-acasă ce leagănă în rouă raza dimineții”, unde „izvorul se îmbracă în oglinzi”.  Sufletul lui Mircea Motrici a rămas în amintiri cu poeţi din carul fermecat de la Udeşti. Or, „La Udeşti. Casa-muzeu „Mircea Motrici” are mereu poarta deschisă…Aici, forţa cuvântului acasă, e o forţă stabilizatoare, când elanul celor prezenţi la Festivalul de literatură udeştean poate fi împlinit prin recitaluri de poezie doar suind în carul „uns cu toate alifiile pentru conservare” din curtea casei, sub vie”, scrie Liviu Popescu.

 

Deşi sufletul său generos şi înnobilat de credinţă, trecând dincolo de al lumii hotar, în „călătoria ce nu se termină parcă niciodată”, s-a înălţat în ceruri, identificându-se cu icoana sa de suflet – Bucovina, scriitorul, publicistul şi reporterul Mircea MOTRICI e prezent  printre noi prin aducerile-aminte,  prin cărţile editate, prin  lacrima tăinuită în inima distinsei sale soţii Rozalia, care îi poartă spre nemurire idealurile.  Or, avem revelaţia că Mircea Motrici nu ne-a părăsit, ci „a plecat să culeagă boabe de rouă printre stele”. Grăbit, probabil, „în drumul său a uitat să-şi ia rămas bun de la unii prieteni” şi doar „o lacrimă uscată” a lăsat în inimile lor.

 

Sufletul scriitorului a rămas printre cărţile şi fotografiile rămase în Casa-muzeu „Mircea Motrici” din Udeşti, un spaţiu de referinţă, care-i va chema peste ani pe toţi cei care vor dori să fie, pentru câteva momente, în preajma scriitorului, prin lucrurile personale care-i poartă amprenta, viaţa căruia a fost atât de mult legată de casa părintească, dar şi de Cernăuţiul lui drag, unde, printre fraţi şi prieteni, se simţea la fel de bine ca şi la Udeşti. Inima lui bătea cu putere mai ales pentru Cernăuţi. De la sediul redacţiei ziarului „ZORILE  BUCOVINEI” Mircea MOTRICI îşi transmitea în direct primele emisiuni radiofonice.

Deci, după cum afirmă Nicolae Toma, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor români independenţi din Cernăuţi, „Sufletul lui Mircea Motrici a rămas„Gânduri în lacrimă” printre noi, românii,  la Cernăuţi”.

”În clipa revărsată din mantia cerului” ce ne desparte de doar 13 ani, noi, prietenii din Cernăuţi, care l-am cunoscut şi i-am apreciat talentul, venim să-i spunem lui MIrcea MOTRICI cât de mult îl iubim şi cât de mult ne lipseşte. Venim virtual să-l îmbrăţişăm  „la porţile liniştii”, în cimitirul Udeştiului natal, unde şi-a găsit liniştea la sânul narciselor şi lăcrimioarelor, unde îşi citeşte norocul în flori de liliac, admirând „Ierusalimul românesc: de la Putna la Neamţ, de la Cetatea Albă la Cernăuţi, la Chişinău, şi, desigur, până la muntele Athos”.

Felicia NICHITA-TOMA pentru „Zorile Bucovinei”