29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Ziua Universală a Iei sărbătorită de românii din Cernăuţi

24 iunie 2020 р. | Categorie: Noutăţi

Astăzi, 24 iunie, în România şi în comunităţile româneşti din întreaga lume este marcată Ziua Universală a Iei. Sărbătoarea „cămăşii cu altiţă”, cum mai este denumită ia, a fost iniţiată în anul 2013 de comunitatea La Blouse Roumaine, făcând astfel ca tradiţională românească împreună cu tradiţia noastră moştenită din timpuri imemoriale, să devină un adevărat brand de ţară, recunoscut în întreaga lume.

Ziua Universală a Iei este sărbătorită la 24 iunie, odată cu sărbătoarea de Sânziene, aluzie la faptul că în tradiţia noastră populară, acestea erau îmbrăcate în ii. Termenul „ie” este derivat din latinescul „tunicae lineae” – tunică subţire purtată pe piele şi se pare că apariţia ei trebuie căutată undeva în vremea civilizaţiei Cucuteni.

Pe 24 iunie românii sărbătoresc Sânzienele, recunoscute în mitologia populară ca fiind zânele, care plutesc în văzduh și împînzesc pământul în noaptea de 23 spre 24 iunie.
Tradiția spune
Tradiția spune că în noaptea dintre 23 şi 24 iunie, înaintea zilei Sfântului Ioan Botezătorul, se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană, iar Sânzienele dansează.. Cunoscute și sub denumirea de Drăgaică, este o sărbătoare a iubirii și fertilitații, iar tinerele își pot afla sortitul și ziua în care se vor căsători. În plus, Sânzienele aduc belșug în gospodării și sănătate celor în suferință. În tradiția populară aceastea sunt reprezentate ca fiind niște tinere foarte frumoase, care cântă și dansează. Acestea au un rol benenefic, ajutând la vindecarea bolnavilor și la protejarea semnăturilor de grindină.
Sărbătoarea Sânzienelor are loc la trei zile după Solstiţiul de Vară, cea mai lungă zi din an, moment de răscruce situat la mijlocul anului şi înscris sub semnul focului, al Soarelui. În cinstea acestuia se aprind focuri uriaşe pe culmile dealurilor. Încinşi cu brâuri din pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi aruncă în foc aceste brâuri ca să ardă odată cu toate posibilele necazuri viitoare.
Frumoasele noastre tradiţii sunt cele ce ne amintesc de străbuni, de rădăcini, păcat că nu sunt menţinute cu pietate, precum le păstrau cu sfinţenie strămoşii noştri.

Ziua de Sânziene este considerată sfântă: nimeni nu are voie să lucreze în această zi, când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază. La final, se rostogolesc la vale roţi aprinse, şi ele simboluri ale Soarelui, care se îndreaptă odată cu vara către toamnă şi care au rolul de a alunga spiritele rele. Uneori, sunt lăsate să plutească pe ape mici ambarcaţiuni cu lumânări.

Se practică săritul peste focul purificator. Se crede că cine va trece prin foc sau va sări peste el în această noapte se va purifica şi întregul an care urmează va fi apărat de duhurile rele, de boli şi va fi fericit. Tradiţiile acestea, care există şi acum în ţările Europei Centrale şi de Nord, datează de secole, cu mult înaintea creştinismului, scrie yogaesoteric.net. După ce se trece de miezul nopţii şi focurile se sting, oamenii se îndreaptă în linişte spre casele lor, lăsând locul spiritelor care, după credinţa populară, în noaptea aceasta ca şi în toate nopţile importante ale anului, hoinăresc hai-hui prin lume.

– Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor şi „Amuţitul cucului”. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstiţiul de vară (în jur de 21-22 iunie) sau de Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.

– Dacă plouă de Sf. Ioan Botezătorul sau după Sânziene, este de rău augur, deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat.

– Tradiţia băii de ziua Sf. Ioan Botezătorul (24 iunie) se face într-o apă curgătoare şi se consideră că spală toate nenorocirile şi supărările anului trecut, precum şi că ajută ca să se împlinească toate dorinţele în următorul an.

– Scăldatul ritual pentru păstrarea sănătăţii: sunt alese locuri anume, ape din sălbăticie.

La miezul nopţii, dacă bei roua căzută pe floarea de sânziană, aceasta purifică şi este aducătoare de noroc, iar dacă faci în această zi o baie în care ai turnat decoctul făcut din nouă plante anume – obligatoriu şi sânziana, tot anul vei fi sănătos şi-ţi va merge bine.

– În această noapte se spune că răsare în mod magic floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege.

– În această noapte se înconjoară casa cu făcliile aprinse, la fel câmpurile cu cereale, fâneţele, grajdurile, aceasta pentru ca anul următor să fie mai bogat. În acelaşi timp, se fac puternice zgomote nocturne pentru a alunga duhurile rele.

– Dacă hainele, covoarele şi aşternuturile sunt expuse în 24 iunie la soare, ele nu vor fi mâncate de molii.

– Dacă o fată tânără pune sub pernă o floare de sânziana în noaptea de 23 iunie, îşi va visa cu siguranţă ursitul. Floarea de sânziană (Gallium verum sau Gallium mollugo – după culoarea galbenă sau albă) este o floare de câmp cu inflorescenţe mărunte, pline de polen, frumos mirositoare.

– Dacă îşi pun în păr sau în sân floarea respectivă, atât fetele cât şi femeile devin mai atrăgătoare şi mai frumoase, mai atrăgătoare.


Dragi prieteni ai ziarului “Zorile Bucovinei”, cei care păstraţi cu pietate tradiţiile strămoşeşti, Sânzienele să vă aducă sănătate și belșug în toate!