14 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

SAVANTUL ILIE POPESCU DIN CERNĂUŢI A ÎMPLINIT 81 DE ANI

15 iulie 2020 р. | Categorie: Noutăţi

„La mulţi ani rodnici de împliniri!” îi urăm astăzi savantului cernăuţean Ilie POPESCU. Şi nu e doar o simplă coincidenţă că la 15 iulie, când întreaga creştinătate românească îl sărbătoreşte pe cel mai viteaz şi neînfricat domn, pe care l-a avut vreodată, Ştefan cel Mare şi Sfânt, savantul Ilie POPESCU din Cernăuţi, originar din Pătrăuţi, îşi sărbătoreşte cea de-a 81 zi de naştere.

Cu o activitate de  peste patru decenii la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii din Cernăuţi şi 43 de promoţii, cărora le-a înaripat zborul în lume, cu peste 400 de studii, publicaţii, 31 de cărţi în palmaresul creaţiei, zeci de premii şi menţiuni, dl Ilie Popescu a ţinut sus stindardul românismului nu doar prin munca cu dăruire la Catedră, a urmat decenii de activitate publică fructuoasă în cadrul Societăţii „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi, preşedinte al căreia este de aproape douăzeci de ani.

Trecând prin multe greutăţi, a avut momente de cumpănă şi încercări. Dus împreună cu mama şi fraţii în neagră străinătate, unde au îndurat foame şi nevoi,  n-a uitat limba română, să se roage în graiul strămoşilor, printr-un miracol divin revenind acasă.

Deşi anii copilăriei au pus pecetea suferinţei pe chipul savantului, a rămas, totuşi, optimist, vesel şi fericit prin activitatea sa. Numai cine a suportat ororile bolşevice, supravieţuind represiunilor staliniste, după o a doua Înviere, fiind dintre cei mai fericiţi, cărora le-a zâmbit norocul să revină la baştină, simte cu adevărat ce înseamnă viaţa şi dăruirea. Înzestrat cu har scriitoricesc, nu încetează să scrie despre calvarul prin care a trecut familia sa pe drumul spinos al Golgotei neamului românesc – mama cu cei 8 copii mici, după moartea tatălui, împuşcat mişeleşte de iscoadele sovietice. De altfel, cunoscând de mic copil drumul spinos al deportărilor, îmbrăţişând moartea pentru a se bucura de clipa Învierii, fiind dus împreună cu familia în nordul pustiu al Kazahstanului şi trăind pe viu drama represaliilor neamului românesc, Dumnezeu a fost bun cu el, cu familia sa, i-a dat ani bogaţi şi frumoşii, ca să mărturisească în pagini de carte despre drama întregului neam românesc după răpirea şi anexarea nordului Bucovinei de către sovietici.

Meritul Domniei Sale nu constă doar în faptul că a scris despre deportări. Ne referim şi la eforturile pe care le depune pentru a monumentaliza suferinţele  exilului familiei sale, martirajului neamului românesc, dar şi la fructuoasa-i activitate în cadrul Societăţii „Golgota” – din pensia sa modestă onoratul sărbătorit ridică cruci-simbol, troiţe în memoria românilor martirizaţi de regimul barbar stalinist.  Prin cele înşirate în carte, în presă, prin înălţarea, prin satele noastre româneşti, a zeci de cruci-simbol întru slăvirea eroilor neamului, îi aduce Acasă pe cei deportaţi. A „făurit istoria cu pana în piatră”, după cum personal a mărturisit nu o singură dată. Şi dacă Brâncuși a făcut ca piatra să cânte pentru generaţiile ce vin,  Societatea „Golgota”, pe care dl Ilie Popescu o conduce, „a făcut ca piatra să plângă pentru posteritate”.

Numit „semincer al Bucovinei” de către prietenii din Botoşani (inginerul Paul-Mircea Iordache, preşedintele filialei Botoşani a Uniunii „Vatra Românească”, redactor-şef la revista „Vatra noastră românească”, Iuliu-Larian Popovici, preşedintele filialei Dăngeni (Botoşani) „Pro Basarabia şi Bucovina”), dl Ilie Popescu „e ca un Stejar al lui Ştefan cel Mare, înfipt în spiritualitatea nord-bucovineană”.

Pentru dl Ilie Popescu, la fel precum pentru dramaturgul englez W. Shakespeare, „ştiinţa este aripa pe care ne înălţăm spre cer”, iar credinţa, activitatea-i publică, e aripa îngerului ce-i dă viaţă, care-l face fericit, îi dă puteri să trăiască împăcat cu sine şi cu Dumnezeu. 

Puţini savanţi din Bucovina s-au bucurat de realizarea de a fi incluşi în Enciclopedia marilor personalităţi ale lumii, editată în Federaţia Rusă,  numeroase lucrări, studii şi publicaţii ale savantului au văzut lumina tiparului anume în ziarul „Zorile Bucovinei”. La ceas aniversar, când cartea vieţii i se deschide cu o nouă filă, îi urăm distinsului sărbătorit multă sănătate, rodnică să-i fie activitatea şi încununate de succes împlinirile. Fie ca Sfânta Zi de azi, Sfântul Ştefan cel Mare, să-l ţină tot aşa dârz şi optimist în lumina realizărilor frumoase, iar Bunul Dumnezeu să-l ocrotească prin forţa miraculoasă a rugăciunii ce învie şi salvează. La aceste sincere urări se alătură cu pioşenie şi Alianţa Societăţilor Naţional-Culturale a Românilor din Ucraina, membru co-fondator al căreia este distinsul savant, dorindu-i rodnicie în fructuoasa-i activitate: „La mulţi ani sub sceptrul lui Ştefan cel Mare, sub nimbul frumoaselor realizări întru propăşirea neamului!

Felicia NICHITA-TOMA pentru „Zorile Bucovinei”