29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ÎN CIMITIRUL DIN CERNĂUŢI SE AFLĂ MORMÂNTUL AGLAIEI DROGLI, SORA MAI MICĂ A LUI EMINESCU

30 iulie 2020 р. | Categorie: Noutăţi

Astăzi, 30 iulie, se împlinesc 120 de ani de când s–a încheiat, la Cernăuţi, crugul vieţii Aglaiei Drogli, frumoasa şi distinsa soră mezină a lui Eminescu, înzestrată cu har artistic. Pierdut în bălării şi buruieni, locul de veşnică odihnă,  mormântul Aglaiei Drogli din Cimitirul  Horecii Mănăstirii,  după ani de căutare, a fost descoperit de dl Octavian Voronca, fost director şcolar, împreună cu fiica sa, în martie 2017, după o fotografie din arhivă. Mormântul a fost curăţat şi îngrijit prin osârdia domnilor  Octavian Voronca, membru în conducerea a trei societăți naţional-culturale româneşti – „M. Eminescu”, „Golgota”, Aron Pumnul”,  Ion Timciuc şi regretatul Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina,  luat sub patronajul Şcolii nr.13 din Horecea.

Deşi nu au lăsat moştenire generaţiilor ce au urmat rodul minţii lor iluminate, aflându-se în spatele  ilustrului lor frate Mihai, şi alţi membri ai familiei Eminovici s-au remarcat ca personalităţi proeminente printr-o cultură şi inteligenţă remarcabile. Adevărul e că după genialul său frate, sora Poetului, Aglaia Drogli, cea care, după cum afirmă istoricii,  l-a impresionat şi i-a aprins inima lui Titu Maiorescu, i-a influenţat pe compozitorii Ciprian Porumbescu şi Teodor Flondor, a fost al 8-lea şi cel mai talentat copil al soţilor Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi Iuraşcu. Înzestrată cu har artistic, frumoasa şi distinsa soră mezină a lui Eminescu a fost o tânără  fermecătoare,  bucălată şi graţioasă. Mai târziu, însă, din cauza unei boli ce o macină, trăsăturile feţei i se înăspresc şi se usucă. Dumnezeu îi hărăzise multe daruri: frumoasă, inteligentă şi distinsă. Dar, ca toţi Eminovicii, a fost lipsită de noroc: măritată cu un bărbat mai în vârstă cu 20 de ani, căsătorită, a doua oară, cu altul, dizgraţios şi imoral, se stinge din viaţă  la Cernăuţi, la vârsta de 48 de ani, fiind înmormântată în Cimitirul vechi. Mai târziu, osemintele fiindu-i strămutate în Cimitirul Horecea. Nici copiii ei nu au fost mai norocoşi: Victoriţa a murit de mică, iar Gheorghe – din cauza unui lues netratat la timp. Mezinul, Ioan, a căzut la datorie, ca ofiţer sanitar, în timpul primului război mondial.

Dacă Mihai Eminescu a rămas în posteritate ca un excepţional ziarist, un geniu nemuritor al literaturii române, soră-sa Aglaia – ca o îndrăgostită de arta dramatică şi o adorată actriţă de teatru, posedând şi un impresionant talent muzical, cântând foarte frumos la pian. A văzut lumina zilei la 7 mai 1852,la Ipoteşti, judeţul Botoşani. Preferata părinţilor, Aglaia primeşte o educaţie aleasă, devenind o tânără frumoasă cu alese maniere şi aptitudini, pasionată de teatru, visează să devină actriţă.  Dar lipsa de mijloace financiare a familiei sale nu-i permite să-şi continue studiile universitare, doar lecţiile de canto. Talentată şi frumoasă, excelează însă în cercurile intelectuale din Bucovina. La Cernăuţi, în perioada 1869-1871,  i-a cunoscut pe compozitorii Ciprian Porumbescu şi Teodor Flondor, fratele artizanului UNIRII, Iancu Flondor, ambii corifei ai muzicii fiind influenţaţi şi inspiraţi de frumoasa  şi talentata soră a Luceafărului Poeziei Româneşti, demonstrându-i sincera lor admiraţie. De altfel, din îndemnul ei, Flondor va compune ,,Serenada pentru bariton şi cor”, pe versurile poeziei lui Mihai Eminescu, „Somnoroase păsărele“.

După cum afirma George Călinescu, măritată, aproape forţat, la o vârstă încă fragedă de doar 18 ani, la 7 ianuarie 1971, cariera artistică a Aglaiei a fost remarcată şi de sprijinul soţului care era cu 20 de ani mai mare, Ioan Drogli, profesor la Şcoala Normală de Învăţători din capitala Bucovinei, inspector districtual pentru Suceava şi Câmpulung între anii 1875-1882 ( scria manuale în limba română pentru şcolile româneşti din Austria, după care se învăţa şi în cele din Ardeal), cu care a avut doi fii – Ioan şi Gheorghe. În acelaşi an, 1882, la Cernăuţi, ia fiinţă, conform mărturisirilor ilustrului cărturar Ioan  G. Sbiera, „Comitetul pentru crearea unui teatru românesc”, care apoi mai târziu s-a contopit cu Societatea muzical-culturală „Armonia” , printre fondatorii căreia numărându-se şi remarcabilul compozitor Ciprian Porumbescu, alături de tinerii patrioţi,care au sprijinit iniţiativa aflându-se şi sora lui Mihai Eminescu, Aglaia Drogli, care a participat la multe dintre aceste reprezentaţii, câştigând admiraţia publicului spectator nu doar prin imensa sa pasiune pentru arta muzical-dramatică,  ci şi printr-un deosebit talent interpretativ, susţinând impresionante reprezentaţii şi chiar concerte la pian, la unele dintre ele fiind prezent şi fratele ei Mihai, între care, afirmă contemporanii, exista o relaţie mai mult decât frăţească, accentuată şi de dragostea comună pentru teatru. Actriţă şi cântăreaţă de mare talent, tot în această perioadă, când e angajată cu  elan în crearea unui teatru de amatori, Aglaia e remarcată de Titu Maiorescu, sosit la Cernăuţi. Or, aflată în plină floare a tinereţii şi a talentului dramatic, Aglaia i-a aprins inima.

Căsătorită din interes după un bărbat cu 20 de ani mai mare, drama tinerei doamne Drogli începe după decesul soţului ei în 1887, când rămâne  fără mijloace de existență şi cu doi copii. Pentru a se salva, se căsătoreşte în 1890, din nou din interes, cu căpitanul austriac Heinrich Gareiss von Döllizsturm, şi trece la catolicism. Însă fericirea o ocoleşte din nou – se îmbolnăveşte grav fiul George şi îşi duce viaţa prin spitale şi sanatorii.   Drama familiei sale avea să continue cu un alt nenoroc – infidelitatea soţului, Aglaia e doborâtă şi de o boală cumplită autoimună a glandei tiroide, care îi pricinuia stări de indispoziţie şi deformări fizice. Se stinge din viaţă, la vârsta de 48 de ani, la 30 iulie 1900 la Cernăuţi, unde locuia cu ultimul său soţ, fiind înhumată în Cimitirul vechi din Cernăuţi.

E memorabilă şi ultima vizită, în 1885, de Crăciun, a lui Eminescu la soră-sa Aglaia, când Poetul a stat  la Horecea 2 zile, asistând la reprezentațiile ei teatrale din salonul  casei sale de lângă Universitate, iar apoi a plecat la Suceava

E  lăudabil că Şcoala nr.13 a luat sub protecţie acest monument, dar în panteonul remarcabilelor personalităţi bucovinene se găsesc în buruieni şi bălării încă multe morminte ale  iluştrilor noştri înaintaşi, printre care şi criptele celor 10 academicieni români, de care nimeni nu îngrijeşte …

Felicia NICHITA-TOMA

Foto: „Zorile Bucovinei”