ROMÂNII DIN CERNĂUŢI SUB SCEPTRUL EMINESCIAN DE ZIUA LIMBII ROMÂNE

“Nu locuim într-o ţară, locuim într-o limbă. Patria asta înseamnă şi nimic altceva”, afirma atât de sugestiv scriitorul român cu gândire filozofică Am scris nu o dată că dacă ar exista unitate între români nu am avea atâtea probleme, nici ghinionul să fim lipsiţi de limba strămoşilor. Dar cine e vinovat? Săraci cu duhul,  nu numai că n-am ferit-o de „mucigaiul uitării”, ci mulţi  au vândut-o şi încă o vând pe 30 de arginţi.

Limba română este "partea noastră de cer", spunea Constantin Noica. Dacă acest cer nu mai luminează, dispare, dispărem şi noi ca neam. Cu tristeţe în suflet, cu durerile şi rănile limbii noastre mult pătimite în anii de înstrăinarene-am adunat, la 31 august, de Ziua Limbii Române,  în Centrul Cernăuţiului, la monumentul lui Mihai Eminescu, Poetul care ne-a înveşnicit graiul în frumosul veşmânt  al Limbii Române.

 Deşi au fost zile mai bune pentru sfântul nostru grai matern, când  sărbătorirea  Zilei Limbii Române se desfăşura, precum cele 6 ediţii precedente, la redacţia ziarului „Zorile Bucovinei”, acum, în lipsă de local şi în consecinţa restricţiilor ce ţin de pandemie, Nicolae Toma, redactorul-şef al Zorilor Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, a considerat că mai potrivit loc pentru a marca într-un cerc mai restrâns, fără săli mari, fără festivism şi laude, căci nu prea avem cu ce ne lăuda, cea de-a 7 ediţie a Zilei Limbii Române,  eveniment ce reprezintă sufletul românului, nici că  există, decât sub teii lui Eminescu, la monumentul Poetului din centrul vechii urbe.

Dincolo de orice, Limba Română ar trebui să fie zilnic în sufletul nostru, să aibă un loc permanent în oaza lui, nu doar o zi pe an, de aceea, la 31 august, împreună  cu toţi românii de pretutindeni,  ne-am regăsit sub sceptrul eminescian în lacrima durerii pentru sfântul grai românesc, cu prezenţa unor adevăraţi români cu dragoste faţă de Limbă şi Neam – Nicolae Toma, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, publicista Maria Toacă, vicepreşedinte al Societăţii "Golgota" a românilor din Ucraina, Lilia Govornean, preşedinta Asociaţiei Cadrelor Didactice de Etnie Română din Ucraina, Ion Gaină, profesor la ŞM nr.13 din Horecea Urbană, Dumintru Caulea, preşedintele Societăţii Muzicienilor Români din Ucraina „Armonia”, Luminiţa Demianic, vicepreşedinte, membri ai Corului „Dragoş Vodă”, care îşi iubesc, preţuiesc şi nu-şi trădează graiul matern, nici strămoşii din morminte, sacrele idealuri pentru care ei au luptat şi s-au sacrificat.

 „Un şirag de piatră rară” din  veşnicia Limbii Române  ne-au adunat în suflete prin cântările lor  maeştrii Corului Regional „Dragoş Vodă”, dirijaţi de artistul cu har Dumitru Caulea,  şi „Fetele din Bucovina”, conduse de talentata vioristă Luminiţa Demianic, înălţând sus, spre porţile universului, Tricolorul şi imnul Limbii Române,   să nu uităm nicicând că „Limba noastră-i limbă sfântă, / Limba vechilor cazanii, / Care-o plâng şi care-o cântă /Pe la vatra lor ţăranii”, că „Limba noastră-i numai cântec, /Doina Dorurilor noastre…/ , „Limba noastră îi aleasă /Să ridice slavă-n ceruri, /Să ne spuie-n hram şi-acasă/ Veşnicele adevăruri”.

Până când nu e prea târziu,  Limba Română – „floarea sufletului etnic al românimii”, după cum scria Eminescu,  mai poate fi salvată. Dar trebuie să ne unim, căci doar în unitate, nu dezbinare,  în iubire, nu ură, se pot face lucruri durabile. „Suntem români prin datul sorţii, din porunca rădăcinii”,  afirma Arcadie Suceveanu, să venim la izvorul veşniciei Maternei, să ne rugăm în dulcele grai românesc, să ne instruim copiii şi nepoţii în limba străbunilor pentru a dăinui ca Neam prin Limba Română,  prin Unire şi Iubire.

Felicia NICHITA-TOMA pentru "Zorile Bucovinei"