ROMÂNII DIN CERNĂUŢI SUB SCEPTRUL EMINESCIAN DE ZIUA LIMBII ROMÂNE
31 august 2020 р. |
Categorie: Noutăţi
“Nu locuim într-o ţară, locuim
într-o limbă. Patria asta înseamnă şi nimic altceva”, afirma atât de
sugestiv scriitorul român cu gândire filozofică Am scris
nu o dată că dacă ar exista unitate între români nu am avea atâtea probleme,
nici ghinionul să fim lipsiţi de limba strămoşilor. Dar cine e vinovat? Săraci cu duhul, nu numai că n-am ferit-o de „mucigaiul
uitării”, ci mulţi au vândut-o şi încă o
vând pe 30 de arginţi.
Limba română este "partea noastră de cer",
spunea Constantin Noica. Dacă acest cer nu mai luminează, dispare, dispărem şi
noi ca neam. Cu
tristeţe în suflet, cu durerile şi rănile limbii
noastre mult pătimite în anii de înstrăinarene-am adunat, la 31 august, de Ziua Limbii Române, în Centrul Cernăuţiului, la monumentul lui
Mihai Eminescu, Poetul care ne-a înveşnicit graiul în frumosul veşmânt al Limbii Române.
Deşi au fost zile mai bune pentru
sfântul nostru grai matern, când sărbătorirea Zilei Limbii Române se
desfăşura, precum cele 6 ediţii precedente, la redacţia ziarului „Zorile
Bucovinei”, acum, în lipsă de local şi în consecinţa restricţiilor ce ţin de pandemie, Nicolae Toma,
redactorul-şef al Zorilor Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor
Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, a considerat că mai potrivit loc pentru
a marca într-un cerc mai restrâns, fără săli mari, fără festivism şi laude,
căci nu prea avem cu ce ne lăuda, cea
de-a 7 ediţie a Zilei Limbii Române,
eveniment ce reprezintă sufletul românului, nici că există, decât sub teii lui Eminescu, la
monumentul Poetului din centrul vechii urbe.
Dincolo de orice, Limba Română ar trebui să fie
zilnic în sufletul nostru, să aibă un loc permanent în oaza lui, nu doar o zi pe an, de aceea, la 31
august, împreună cu toţi românii de
pretutindeni, ne-am regăsit sub sceptrul
eminescian în lacrima durerii pentru sfântul grai românesc, cu prezenţa unor adevăraţi români cu dragoste faţă de Limbă şi Neam – Nicolae Toma,
redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor
Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, publicista Maria Toacă, vicepreşedinte al Societăţii "Golgota" a românilor din Ucraina, Lilia
Govornean, preşedinta Asociaţiei Cadrelor Didactice de Etnie Română din
Ucraina, Ion Gaină, profesor la ŞM nr.13 din Horecea Urbană, Dumintru Caulea,
preşedintele Societăţii Muzicienilor Români din Ucraina „Armonia”, Luminiţa Demianic, vicepreşedinte,
membri ai Corului „Dragoş Vodă”, care îşi iubesc,
preţuiesc şi nu-şi trădează graiul matern, nici strămoşii din morminte, sacrele
idealuri pentru care ei au luptat şi s-au sacrificat.
„Un şirag de piatră rară” din veşnicia Limbii Române ne-au adunat în suflete prin cântările lor maeştrii Corului Regional „Dragoş Vodă”,
dirijaţi de artistul cu har Dumitru Caulea, şi „Fetele din Bucovina”, conduse de talentata
vioristă Luminiţa Demianic, înălţând sus, spre porţile universului, Tricolorul
şi imnul Limbii Române, să nu uităm nicicând că „Limba noastră-i limbă
sfântă, / Limba vechilor cazanii, / Care-o plâng şi care-o cântă /Pe la vatra
lor ţăranii”, că „Limba noastră-i numai cântec, /Doina Dorurilor noastre…/ , „Limba
noastră îi aleasă /Să ridice slavă-n ceruri, /Să ne spuie-n hram şi-acasă/
Veşnicele adevăruri”.
Până când nu e prea târziu,
Limba Română – „floarea sufletului etnic al
românimii”, după cum scria Eminescu, mai
poate fi salvată. Dar trebuie să ne unim, căci doar în unitate, nu dezbinare, în iubire, nu ură, se pot face lucruri
durabile. „Suntem români prin datul sorţii, din
porunca rădăcinii”, afirma Arcadie
Suceveanu, să venim la izvorul veşniciei Maternei, să ne rugăm în dulcele grai
românesc, să ne instruim copiii şi nepoţii în limba străbunilor pentru a dăinui
ca Neam prin Limba Română, prin Unire şi
Iubire.
Felicia NICHITA-TOMA pentru "Zorile Bucovinei"