28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CU PROFUND REGRET ÎI SPUNEM „ADIO!” SCRIITORULUI ŞI COLEGULUI MIRCEA LUTIC

18 septembrie 2020 р. | Categorie: Noutăţi

„Împlinitu-mi-s-a datul/ Şi faimoşii boi plăvani/ Mi-au adus, vai, destinatul/ Car cu şasezeci de ani”, scria Mircea Lutic cu peste două decenii în urmă. la un sfârşit de Florar, de atunci faimoşii boi plăvani i-au purtat carul prin oaza primăverilor, înnobilându-l nu doar „Cu dalbi sorginţi de ler în veghea” anilor” (81 de ani), ci  şi cu un bogat rod al creaţiei. Acum, când carul i s-a oprit la hotarul veşniciei, constatăm cu regret că am mai pierdut un drag coleg, o inestimabilă valoare, un scriitor de excepţie, care întreaga-i viaţă şi-a dedicat-o Neamului, Bucovinei, scrisului, ziarului „Zorile Bucovinei”.

Mare poet și traducător al Bucovinei contemporane, distinsul Maestru al cuvântului artistic Mircea Lutic, a „ars” cu fervoare în pledoaria creaţiei, prin volumele sale de poezii, apărute la Cernăuți și în România în ultimii ani, dar şi prin publicistică, traduceri, a dat întregului neam românesc creații de valoare, scrise la lumina candelei. Nu este candela la care și-au scris letopisețele renumiții noștri cronicari, ci candela inimii, candela sufletului.

Personalitate polivalentă a culturii şi spiritualităţii româneşti, cel care a reprezentat elita intelectualităţii bucovinene, Mircea Lutic s-a afirmat nu doar ca scriitor, traducător, istoric, ci şi ca simbol al renaşterii noastre spirituale, s-a impus ca o prezenţă reprezentativă care a ştiut să adune în potirul creaţiei  inestimabile valori naţionale, simţire şi trăire românească. Constantin Noica spunea că oamenii iartă mai degrabă crimele cuiva, dar nu pot ierta meritul. Dincolo de orice, cred, nu voi exagera, dacă voi spune că decanul literaturii din Bucovina, Mircea Lutic, prin chemarea sa, prin ceea ce a făcut şi a creat, s-a aflat în centrul orbitei sonore a umanităţii, a românilor de pretutindeni. De altfel, prin măiestria sa,  prin cunoştinţele vaste în domeniul limbii române, Mircea Lutic a reprezentat, pentru întreaga comunitate românească de pretutindeni, un model, o personalitate complexă a culturii române, care a clădit punţi de legătură între culturile altor popoare, a fost decanul literelor şi culturii româneşti, care, „Cu şopot cristalin de verb matern”,  a ştiut să armonizeze cuvântul atât în creaţiile sale poetice, de o excepţională valoare artistică, cât şi în traducerile pe care le-a făcut din literatura universală – rusă, ucraineană, gruzină.

A văzut lumina zilei la 29 mai 1939 în satul Iordăneşti, r-nul Hliboca, după absolvirea şcolii a studiat la Liceul Pedagogic din Cernăuţi, apoi la Facultatea de Istorie şi Filozofie a Universităţii Cernăuţene. Peste 35 de ani  Mircea Lutic s-a dăruit, cu trup şi suflet, activităţii prodigioase de secretar general de redacţie al ziarului „Zorile Bucovinei”, înveşmântându-l într-o aleasă limbă română literară, ziariştii tineri trecând o şcoală severă şi învăţând multe de la exigentul lor îndrumător. Şi după pensionare a fost  mereu alături de bucuriile şi durerile noastre, prezent la toate manifestările culturale organizate de „Zorile Bucovinei”. A suferit mult, fiind cu inima şi sufletul alături de micul colectiv de creaţie al ziarului, când, din cauza lipsei de finanţe,  de la 1 ianuarie 2020, publicaţia a încetat să mai apară pe hârtie. S-a stins subit din viaţă în noaptea de 17 spre 18 septembrie 2020, lăsând un gol imens şi o durere acută în inimile noastre.

Distinsul Maestru al cuvântului artistic, creator de o uriaşă forţă poetică şi publicistică, cu volume de carte editată atât în Ucraina, cât şi în România, Republica Moldova, dominat de spiritul mesianic al dumnezeirii, cu care ţinea aprins rugul iubirii faţă de Grai şi Credinţă, prin corectitudinea limbajului poetic, fluiditatea şi armonia versului, modelat cu talent de o cunoaştere perfectă a limbii române, Mircea Lutic urcă piscul celor mai reprezentative valori artistice literare nu doar din Bucovina istorică.

Omul de cultură Mircea Lutic, care a trudit o viaţă la clădirea Templului Limbii Române, numărându-se printre fondatorii primei societăţi naţional-culturale a românilor din nordul istoric al Bucovinei – Societatea pentru cultura românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi (a fost vicepreşedinte şi preşedinte – 1995-1996), completând galeria personalităţilor marcante ale neamului românesc, desemnat cu Premiul Internaţional „Ivan Franko” al Uniunii Scriitorilor din Ucraina, Premiul Uniunii Scriitorilor şi al Comitetului de Stat al Moldovei pentru Edituri Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi pentru traducerea romanului „Fraţii Karamazov” de F. Dostoievski, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, Mircea Lutic, modestul mohican al culturii române în Bucovina, ar fi meritat cu prisosinţă să se bucure şi de alte regalii.

Noi, colegii de condei, întru crez şi aspiraţii de la „Zorile Bucovinei”, regretăm mult plecarea subită a celui care a fost scriitorul şi tălmăcitorul Mircea LUTIC, cavaler competent  al cauzei Bucovinei întregi. Neașteptată şi dureroasă despărțire! Mircea Lutic a fost şi va rămâne un model de luptător pentru valorile românești, un traducător şi scriitor de neînlocuit. Dumnezeu să-l odihnească în lumea drepților, sincere condoleanțe familiei şi rudelor distinsului scriitor!


   Profund îndureraţi, ziariştii de la „Zorile Bucovinei”, membrii Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, îi spunem „Adio!”,
scump coleg!  Dumnezeu să te ierte şi să te ţină în dreapta Sa, împărtăşindu-ţi din lumina veşniciei şi neuitării!