28 octombrie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

волог.:

тиск:

вітер:

Parteneri media










DRAGI PROFESORI, SFINTE SĂRBĂTORI, VĂ ADUCEM AZI ÎN SUFLET CERUL PLIN DE FLORI

4 octombrie 2020 р. | Categorie: Noutăţi

Plouă  toamna cu iubire pentru Voi, dragi dascăli, care v-aţi lăsat amprenta asupra devenirii fiecăruia dintre noi. De Ziua Profesorului „Vă aducem azi în suflet cerul plin de flori”, ne amintim cu  recunoştinţă, cu gratitudine de acei  care ne-au atins coardele inimii, care au ars, dăruindu-se vocaţiei de dascăl. Un bun profesor este asemeni unei lumânări. El se mistuie pe sine însuși pentru a lumina calea altora, precum o face Profesorul de română, dl Nicolae MINTENCU, Învăţător Emerit al Ucrainei, Cetăţean de onoare al comunei Voloca, raionul Hliboca,, a fost binecuvântat cu această menire de a da aripi de zbor, de a sculpta sufletele elevilor.

„Unii spun că să fii dascăl e o artă. Pentru mine este ceva ce fac cu atâta plăcere, încât nu mi-am dorit nicicând să schimb ceva. Nu m-aş vedea activând într-un alt domeniu, decât cel pedagogic, căci pedagogia e însăşi viaţa mea căreia i-am consacrat pete 50 de ani”, a făcut o destăinuire mărturisitoare profesorul Nicolae Mintencu, adăugând că nu regretă că a ales învăţământul, deşi, cu vocea-i de „aur”,  putea excela ca interpret pe marele scene ale lumii.

Învăţător de excepţie, având o pledoarie pentru vocaţia de dascăl, punând suflet în tot ceea ce face, destinul lui s-a împletit din bucurii şi succese cu destinul elevilor pe care i-a instruit, i-a pregătit pentru principala lecţie – VIAŢA. Pentru a fi un dascăl bun trebuie să iubeşti copiii, să fii model pentru ei, să te dăruieşti cu trup şi suflet profesiei. Un astfel de dascăl e Nicolae Mintencu. Bucuria şi fericirea lui este când discipolii reuşesc la concursuri, au medii mari la admitere, e faptul că reuşeşte să le deschidă noi orizonturi, să le transmită valori, să-i formeze puternici, personalităţi.

„Aproape la toate olimpiadele şi concursurile raionale şi regionale elevii noştri obţin locuri premiante. Astfel, la olimpiadele pe raion au obţinut 36  de diplome şi locuri de frunte. Eleva Ana-Cristina Poclitar s-a învrednicit de Trofeul Concursului declamatorilor din raionul Hliboca, iar Vladuţ Bodnar a obţinut premiul special la declamarea versurilor eminesciene. A cântat şi la vioară  şi a recitat romanţa „O, mamă…” , versuri de Mihai Eminescu”. Avem performaţii şi în sport. De exemplu, Iustina Paulencu a fost desemnată cu premii, diplome, naţionale şi internaţionale la tenis de masă, iar Daniel Penteleiciuc – la tenis de câmp, ambii participă la concursuri atât în Ucraina, cât şi în România, bucurându-se de succes. O altă mândrie e echipa de fotbal a comunei care a obţinut locul II pe raion la această competiţie sportivă.

A fi profesor înseamnă a tăinui pe obraz o lacrimă – pentru bucuria şi mândria de a-ţi vedea aievea rodul muncii. Artiştii teatrului amatoricesc al Şcolii Medii Voloca, în curtea căreia străjuieşte, la hotarul Limbii Române,  memoria lui Ştefan cel Mare, condus de Nicolae Mintencu, nu numai că au devenit vestiţi în întreg ţinutul nostru, prezentând spectacole nu doar la Voloca, ci şi pe scenele din Cernăuţi, au fost desemnaţi cu Premiul Mare la  Concursul „Teatrul sucevean”, cu premiul special la un concurs al liceenilor, desfăşurat  în Suceava, la care au participat 30 de colective actoriceşti. Orchestra de instrumente populare a şcolii, condusă de tânărul dăruit cu har Gheorghe Gostiuc, a fost menţionată  cu diploma şi Premiul II la un concurs regional, la care au participat peste 20 de orchestre.

De altfel, aceste evidente succese dovedesc încă o dată că instruirea în limba maternă nu e o piedică în calea afirmării, Şcoala Medie Voloca cu predare în limba română numărându-se printre instituţiile de învăţământ fruntaşe din raion şi regiune, printre puţinele unde toate disciplinele în afară de limba ucraineană se predau în Maternă. Şi aceasta graţie direcţiei şcolii – directorului Gheorghe Poclitar, şefei de studii Maria Onofreiciuc, sprijinului directorului adjunct pentru munca educativă Emilia Zaharciuc, şi, desigur, susţinerii primarului comunei Valentin Hlopina.

„Avem un primar harnic şi gospodar, cum n-am mai avut, ajută foarte mult şcoala şi sprijină pedagogii, comunitatea. Avem un director perseverent, bun administrator, profesor de elită, Gheorghe Poclitar, care, susţinut de o deosebită doamnă, excelent pedagog, şefa de studii Maria Onofreiciuc, de corpul didactic şi părinţi, se străduieşte să păstreze predarea în limba română. De altfel, graţie lor, volocenilor, care îşi iubesc Neamul, comuna Voloca, înconjurată de sate româneşti ucrainizate, şi-a păstrat limba, tradiţiile, portul popular specific zonei.

Însă cea mai de preţ comoară, cea mai mare mândrie a şcolii sunt absolvenţii, care au dus faima comunei Voloca peste mări şi ţări – cântăreţul de operă şi folcloristul Ioan Paulencu, Artist al Poporului din Republica Moldova; Ionică Toader, jurist, dirijor de cor; Dumitru Paulescu, editor, poet al exilului, stabilit cu traiul în Brazilia, care ne-a lăsat o valoroasă operă cu suflu patriotic şi o învăţătură pe care trebuie s-o urmăm – „Cine-şi pierde ţara lui/ E copil al nimănui”; Teodor Onciulescu, fost prof. universitar la Napoli, Italia, doctor în filologie; Nicolae Pintilescu, preot, istoric, autorul monografiei satului Voloca; fraţii Dina şi regretatul Lucian Cocea, Artişti ai Poporului din Republica Moldova, tatăl cărora, Ion Cocea, e fondatorul orchestrei de instrumente populare şi al Fanfarei satului, condusă în prezent de nepotul său Mihai Cocea; primul director şi fondatorul şcolii Ion Gainiceru, fiii săi Mihail, ex-preşedinte al Consiliului Regional Cernăuţi, Oleg –savant, doctor în ştiinţe filologice; fostul director Nicolae Pitei, care, practic, a reconstruit şi renovat şcoala, fiul său Victor – doctor în ştiinţe fizico-matematice; Dumitru Onofreiciuc, doctor în ştiinţe economice; Nicolae Popovici, doctor în ştiinţe filozofice; avocatul Toader Gaziuc, stabilit la Cluj, doctor în ştiinţe juridice; Violeta Golovaci, doctor în ştiinţă; Vitalie Golovaci, doctor în ştiinţe fizico-matematice; savantul Vasile Onofreiciuc; regretatul Ion Bodnar, dirijorul Tarafului „Trandafir”, Corneliu Nichitovici, fost viceguvernator şi şef al direcţiilor de învăţământ; regretaţii ziarişti Gheorghe Gorda şi Ilie Gavanos; primarul Valentin Hlopina; actualul director Gheorghe Poclitar; şefa de studii Maria Onofreiciuc,; Aurel Popovici, directorul CIE Hruşăuţi; Bojescu Nicolae, constructor, arhitectul Bisericilor din Hruşăuţi, Crasna, şi din Republica Moldova; preotul paroh Ion Gorda, graţie căruia a fost înălţat monumentul simbol în memoria celor deportaţi, duşi cu forţa la munci silnice în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega;  Valentin Guraliuc, doctor în ştiinţe medicale;  Maria Rogovei, învăţătoare de onoare a Federaţiei Ruse; Vasile Palamarciuc, jurist, muzeograf, fondatorul Muzeului Etnografic, preşedintele Societăţii „Tradiţiile naţionale bucovinene”; interpreta Maria Dovghei, absolventă a Conservatorului din Chişinău, profesoară la şcoala de Arte „Isidor Vorobchievici” din Cernăuţi, etc.”.

Deci, lista fără de sfârşit a celor mai de seamă personalităţi ale comunei Voloca demonstrează încă o dată că învăţământul în limba maternă are perspectivă, că cel ce-şi cunoaşte la perfecţie Materna are sorţi de izbândă în orice domeniu s-ar manifesta, iar Şcoala din Voloca este o adevărată oază a românismului,  unde „Floarea sufletului etnic al românimii” - Limba Română, cum a numit-o Mihai Eminescu, înfloreşte şi străluceşte în şiragul de piatră rară al valorilor identitare naţionale.

Or, şcoala din Voloca este locul unde elevii de viţă românească îşi  ţes viitorul, e rădăcina arborelui neamului ce duce rodul spre lumină. „Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru”, scria  Nicolae Iorga.

Indiferent că sunteţi elevi sau părinţi, le-aţi mulţumit vreodată profesorilor voştri pentru timpul acordat, pentru efortul depus, pentru iubire şi înţelepciune? Puteţi s-o faceţi acum, de Ziua Învăţătorului.

Felicia NICHITA-TOMA

IUBITE ÎNVĂŢĂTOR

Când satul doarme şi visează,

Pregăteşti ora de mâine,

Prin fereastra larg deschisă

Vezi cum luna tristă apune.

Pe furiş şi somnul vine,

Lin adoarme tocu-n mână,

Visele îi dau târcoale,

Noaptea stelele-şi adună.

Te trezeşti cu multă grabă,

Ceasu-adoarme mort de trudă,

Îţi iei grijile-n spinare

Şi-nspre şcoală ţii o fugă.

Clasele cu drag aşteaptă

Să le-aduci o nouă carte…

Tu ai grijă de livadă,

Pomii să dea roade-nalte.

Nicolae MINTENCU