28 octombrie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

волог.:

тиск:

вітер:

Parteneri media










La cea de-a 612-a aniversare Cernăuţiul plânge nu doar cu lacrima cerului, ci şi cu lacrima românului înstrăinat

6 octombrie 2020 р. | Categorie: Noutăţi

Octombrie la Cernăuţi îşi cerne uitarea. De hramul oraşului nimic nu aminteşte de evidenta urmă românească la Cernăuţi.  Poveştile românilor din Cernăuţi au un conţinut tragic, tot mai mult fiind scrise într-o altă limbă decât cea română. Durerea şi tristeţea toamnei s-a tăinuit cu lacrima cerului cu o rană sângerândă în inimile noastre –  celor o mână de români care gândim şi vorbim româneşte. Nimeni nu-şi mai aminteşte de Hrisovul Domnitorului Alexandru cel Bun, ctitorul oraşului, semnat la 8 octombrie 1408, în care e atestat pentru prima dată Cernăuţiul. Octombrie la Cernăuţi, celebru oraş vitregit de istorie, tragic prin destin, aflat sub cizma mai multor imperii,  cu un zbuciumat şi impresionant trecut românesc, poartă pecetea tristeţii şi nostalgiei. Nu e doar melancolia toamnei, regretul după vara tinereţii, că a sosit toamna în viaţa noastră, ci că speranţele ne sunt zdrobite de furtunile destinului, ca frunzele ruginii, bătute de vânt şi ploi.

Deşi pe Internet putem urmări laudele goale ale unor mari patrioţi, cum că au transpirat „luptând” pentru „apărarea” limbii române, în acest octombrie, de Hramul Cernăuţiului, nu ne putem lăuda cu nici o victorie. Fiecare aşteaptă o mană cerească, ca altcineva să ne rezolve problemele ca să ne putem păstra ce-i al nostru din străbuni – Limba, Neamul, că va veni Făt-Frumos şi-l va învinge pe zmeu. Tot mai puţine speranţe rămân în Arborele Neamului. Bătute de bruma indiferenţei, dar şi de politica de ucrainizare, se scutură şi mor. Moare încet, odată cu ele şi sufletul nostru - limba română.

Cernăuţiul, oraşul adolescenţei lui Mihai Eminescu, unde au convieţuit în armonie mai multe etnii, sau intersectat mai multe culturi şi tradiţii, a îmbrăcat veşmânt de sărbătoare. Ce-i drept, mai modest, din cauza pandemiei, bucurându-şi locuitorii cu diverse programe artistice, spectacole, expoziţii etc., dar a uitat de rădăcinile sale româneşti. Rar cine-şi mai aminteşte de Ciprian Porumbescu, de fapta eroică a primarului Traian Popovici, care şi-a periclitat viaţa, poziţia socială pentru a salva de la deportare 20 000 de evrei, de represiunile staliniste, de acei care şi-au sacrificat tinereţea pentru Libertate, Neam. Cine-şi mai aminteşte de Hotelul „Weiss”, unul dintre cele mai importante din acea vreme. Aici s-au oprit de-a lungul anilor împăraţi, scriitori, savanţi, renumiţi actori.  La respectivul hotel, devenit proprietatea Societăţii pentru cultura şi literatura română din Bucovina, care în 1899 e transformat în Palatul Naţional al Românilor bucovineni, studentul Ciprian Porumbescu  l-a cunoscut şi l-a ascultat pe marele interpret Grigore Vindereu, aflăm din însemnările zilnice pe care le făcea cunoscutul compozitor la Cernăuţi. În 1909, când Nicolae Iorga, care condamna politica habsburgilor, a vizitat Cernăuţiul, ţinând o conferinţă, studenţii universitari au organizat proteste împotriva autorităţilor austriece, care nu-i permiteau istoricului român să vină la Cernăuţi, şi l-au însoţit până la Palatul Naţional. De hotelul „Pajura Neagră”, de asemenea, este legată vizita lui Mihai Eminescu, în 1875, la Cernăuţi. Prietenul T.V. Stefanelli în amintirile sale scrie că atunci când autorităţile austriece sărbătoreau cu fast 100 de ani de la anexarea Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare, numită de austrieci Bucovina, , Eminescu aduce broşura lui M. Kogălniceanu „Răpirea Bucovinei”, împărţind-o la toate instituţiile din municipiu, iar seara, împreună cu prietenii, sfidează, la hotel, pe acei care sărbătoreau centenarul încorporării. La acelaşi hotel, unde îşi ţinea reuniunile Societatea „Junimea”, venea şi Ciprian Porumbescu, membru în comitetul executiv şi apoi preşedinte. De aici, de la Cernăuţi, Mihai Eminovici  trimite primele sale poezii la „Famila” lui Iosif Vulcan,care îi schimbă numele în Eminescu. Tot la Cernăuţi, la moartea iubitului sau dascăl, Aron Pumnul, Eminescu scrie prima sa poezie, pe care o publică în culegerea "Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti din Cernauţi la mormântul preaiubitului lor profesor Arune Pumnul".Tot în capitala Bucovinei, Poetul, prins în mrejele visării, se va îndrăgosti de teatru, pe scena Naţionalului  Cernăuţean jucând cei mai renumiţi actori români…

În octombrie, de Ziua Cernăuţiului, ne plouă în suflete. Ne doare prezentul, dar mai mult viitorul! De Ziua Cernăuţiului plouă cu lacrima limbii noastre! Din octombrie,  de la Alexandru cel Bun încoace, românii rămân tot mai puţini.

Felicia NICHITA-TOMA pentru „Zorile Bucovinei”