28 octombrie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

волог.:

тиск:

вітер:

Parteneri media










Câteva zile a „umblat” poiana la Varniţa cu românii îngropaţi de viu

15 octombrie 2020 р. | Categorie: Noutăţi

Ferească-ne, Doamne, de acele timpuri

"După ce i-au măcelărit pe românii bucovineni la Varniţa, iscoadele bolşevice au adus lipoveni de la Fântâna Albă, care au săpat câteva gropi şi i-au aruncat şi pe cei morţi, şi pe cei vii, apoi cu un buldozer i-au acoperit cu lut, făcându-i una cu pământul. Câteva zile a „umblat” acolo poiana  cu cei îngropaţi de viu. Ca să şteargă urmele masacrului, mai târziu, bolşevicii au arat poiana şi au semănat pădure de brazi. Dar oricum, memoria eroilor e vie, căci în fiecare brad, crescut pe osemintele celor măcelăriţi, se zbate un suflet de martir".

 De frica şi groaza ce-a tras-o atunci, la 1 aprilie 1941, la Fântâna Albă, Ion Alerguş din Cupca multă vreme n-a călcat în poiana plângerii, unde printre arbori descoperi cruci rătăcite, unde plâng şi suspină sufletele celor omorâţi fără vină.

"După ce am scăpat cu viaţă de masacrul din Poiana Varniţa de lângă Fântâna Albă, am trecut apa Siretului şi am ajuns la o casă, sprijinită de strujeni, probabil, să fie cald în ea iarna. Ne-am gândit să ne adăpostim sub ei, apoi am zărit în fundul grădinii un closet şi ne-am ascuns acolo. Eram urmăriţi de grănicerii călări, care îi omorau cu paturile armelor pe cei răniţi. Se înserase de-a binelea,  însă îi vedeam bine din toaletă cum spărgeau cu baionetele prin strujeni, crezând că ne-am ascuns acolo. Norocul nostru a fost că nu le-a tras prin cap să ne caute în WC. După ce iscoadele sovietice au plecat,  am pornit tustrei mai departe, grăbiţi să ajungem cât mai repede acasă. La Prisăcăreni am înnoptat într-o claie de strujeni. Însă de spaima ce-am tras-o, nici n-am putut închide ochii. Toată noaptea grănicerii sovietici au împuşcat rachete ca să lumineze în jur pentru a-i putea descoperi mai uşor pe fugari. Dimineaţa am luat-o iarăşi la picior. Pe pod la Carapciu era cât pe ce să ne ciocnim de doi grăniceri călare pe cai, care, când ne-au văzut, s-au năpustit asupra noastră, iscodindu-ne de unde venim şi încotro mergem. Era joi dimineaţă, înaintea Paştelui,  şi la Storojineţ era târg mare. Deci, le-am spus ce ne-a trăsnit atunci prin cap – că mergem la bazar, la Storojineţ, să ne cumpărăm pălării de Paşti. Însă ei nu ne-au dat crezare. Călări pe cai,  ne-au mânat  ca pe nişte animale  la primărie, unde mai era arestat un bărbat din Cupca. Au ordonat apoi să fie chemat primarul. Un grănicer stătea la uşă, iar altul – la fereastră şi ne păzeau ca nu cumva să fugim. Când a sosit primarul Macriniuc, care se avea bine cu tata, a trimis pe cineva după părinte. Norocuţul nostru a fost că la primărie se afla o femeie din sat, pe care, probabil, o fi adus-o îngerul nostru ocrotitor şi pe care  am rugat-o să iasă afară şi să păzească când va sosi tata  ca să-l prevină că trebuie să spună că eram porniţi  dimineaţa la Storojineţ, după pălării de Paşti. Când tata a venit la primărie, l-au dus în altă cameră ca să afle adevărul, însă îngerul păzitor, acea femeie din localitate, căreia îi sunt recunoscător, a reuşit să-i şoptească tatei rugămintea mea. Şi după ce am fost întrebaţi încă o dată, mai aspru, de unde venim, am fost eliberaţi. Când am ieşit din primărie, afară ne aştepta de-acum maşina miliţiei ca să ne ducă la raion. Ne-am făcut cruce şi am trecut pe lângă ea. Nimeni nu ne-a oprit. Astfel baba Saveta ne-a salvat de la moarte. Dumnezeu s-o odihnească în linişte în frumuseţile raiului, căci demult e la sfânta dreptate”.

Felicia NICHITA-TOMA