26 noiembrie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Să ne rugăm în limba strămoşilor, în ea să dăinuim prin credinţă, armonie şi iubire

22 noiembrie 2020 р. | Categorie: Noutăţi

Trăim vremuri nesigure, când nu doar limba ne e pusă spre pierzanie, ci şi credinţa strămoşească, Biserica - „maica spirituală a neamului românesc”, cum a numit-o Poetul Mihai Eminescu, care și-a iubit deopotrivă țara și credinţa.

“Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici …”, scria Eminescu, dar şi în sufletul fiecăruia dintre noi, dacă ne iubim cu adevărat neamul, strămoşii. Or, icoana sufletului nostru este credinţa, limba maternă, prin care ne exprimăm evlavia şi iubirea faţă de Dumnezeu. Dacă avem în suflet credinţă şi dragoste, înseamnă că încă nu e totul pierdut.

Cu iubire şi credinţă în suflet, la 21 noiembrie curent, credincioşii ortodocşi de la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” de la Maidan, orăşelul Storojineţ, în curtea căreia, alături de monumentul simbol al martirilor români, victime ale regimului barbar comunist, se  află cripta unde îşi doarme somnul de veci Făuritorul Unirii Iancu Flondor, şi-au sărbătorit ocrotitorii spirituali. Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de alese feţe bisericeşti din Ucraina şi România în frunte cu Sfinţia Sa, preacucernicul părinte Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ.

De altfel,  rugăciunea, care ne face mai buni, mai iertători, ne îndeamnă la purificarea sufletului prin virtuţi,  la credinţa în Dumnezeu, iubirea de neam, vibrează în sufletul omului sub acelaşi dangăt de clopot doar când se roagă în limba mamei. În ucraineană şi în română s-a desfăşurat serviciul divin de  hramul Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” de la Maidan, or. Storojineţ, află pe moşia artizanului Unirii. Împărtăşind bucuria sfântului praznic, credincioșii de la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” şi oaspeţii au primit binecuvântare arhierească la hramul locașului  de închinare. 

Astfel precum fiecare biserică are propriul ei înger păzitor,precum fiecare popor are îngerul său călăuzitor, fiecare dintre noi avem un înger păzitor, care ne veghează, ne ocroteşte de la Botez și pe parcursul întregii vieți pământești. Fie ca acest înger ocrotitor să ne călăuzească paşii spre izvorul credinţei, să avem posibilitate să ne rugăm în limba strămoşilor,  în ea să dăinuim prin credinţă, armonie şi iubire.

Felicia NICHITA-TOMA pentru ”Zorile Bucovinei”