08 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

FIECARE HOTĂREŞTE ÎN CE LIMBĂ SĂ-ŞI EXPRIME GÂNDURILE

14 octombrie 2013 р. | Categorie: Limba noastră cea română

În baza Constituţiei Ucrainei, vreo zece ani în urmă, Rada Supremă a adoptat legea cu privire la minorităţile naţionale. În rândurile de mai jos redăm conţinutul unui articol din ea:

-în localităţile unde trăiesc compact cetăţeni ai Ucrainei de altă naţionalitate (nu ucraineană), acolo limba lor se foloseşte la fel ca şi limba de stat;

Deci, această lege este aplicabilă şi în satele româneşti din Ucraina. Observăm că legea respectivă permite, dar nu obligă, folosirea limbii române în satele româneşti, ceea ce înseamnă că la diverse întruniri săteşti, la adunarea locuitorilor satului, şedinţa consiliului sătesc, consiliul pedagogic, adunarea părinţilor ş.a. se ia cuvântul în limba română sau în limba de stat. Fiecare vorbitor singur hotărăşte în ce limbă să-şi exprime gândurile.

Aceeaşi lege permite ca pe clădirile din sat şi pe uşile cabinetelor, unde e scris în limba de stat, să fie scris şi în limba română. La fel şi pe indicatoarele denumirii străzilor.

Cititorii pot analiza şi aprecia în ce măsură administraţia locală şi întreprinzătorii profită de legea respectivă, adică dacă sunt sau nu inscripţii în limba română. Presupun că sunt puţine tăbliţe în limba română, chiar şi în satele populate complet de români.

În anul 2012 parlamentul ucrainean a adoptat Legea Ucrainei „Cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor”, care a inclus toate elementele referitoare la limbă din legile precedente, adăugând noţiunea de „limbă regională”. Specificul ei constă în faptul că nu intră în vigoare până nu este adoptată oficial prin hotărârea consiliului teritorial respectiv. Legea permite consiliilor locale să declare limbă regională limba vorbită de 10 şi mai multe procente din populaţia localităţii. În realitate, în satele româneşti mai mult de 90% din locuitori vorbesc Româna. Deci, pentru ca limba română să devină regională într-un sat românesc urmează ca consiliul respectiv să adopte o decizie în această privinţă. Până ce în prezent toate satele româneşti din regiunea Transcarpatică şi câteva localităţi din regiunea Cernăuţi au adoptat asemenea hotărâri. Mai jos vom analiza ce priorităţi ne acordă legea respectivă nouă, românilor.

În articolul 7, bunăoară, se specifică că în localităţile, unde este declarată limba regională, conducătorii tuturor instituţiilor (primarii, directorii, şefii ş.a.) şi întreprinzătorii locali sunt obligaţi să contribuie la păstrarea şi dezvoltarea limbii regionale respective. E o frază generală ce nu indică cine şi ce are de făcut concret. Nu se spune ce pedeapsă le poate fi aplicată celor ce nu vor contribui la susţinerea limbii regionale. Or, totul depinde de conştiinţa conducătorilor şi întreprinzătorilor satelor, de nivelul de mândrie al acestor români.

Consiliile săteşti ce au declarat Româna drept limbă regională merită laudă pentru îndrăzneala lor. Însă dacă după adoptarea acestei hotărâri în localitate nu se schimbă nimic în privinţa limbii  (documentaţia, inscripţiile nu sunt şi în română), atunci degeaba au ridicat mâna domnii consilieri. E posibil ca într-un sat, unde româna n-a obţinut încă statut de limbă regională să se facă mai mult pentru susţinerea Maternei, decât acolo unde ea a fost deja oficializată. Trebuie, deci, să apreciem viaţa satului conform faptelor reale.

Într-un cuvânt, urmează să facem tot posibilul ca Limba Română să fie într-adevăr la ea, acasă, nu doar formal, pe hârtie.

Pintilei BILEŢCHI,

s. Boian, raionul Noua Suliţă