IN MEMORIAM – SCRISOARE POETULUI GRIGORE VIERU
13 februarie 2021 р. | Categorie: Noutăţi
am organizat la scoală un concurs on-line de recitare sau cântec pe versurile lui Grigore Vieru.Vom răsplăti cele mai bune prestații cu cărți și diplome.
Grigore Vieru-Punte de suflet românesc
Luminăția Ta și dragul inimilor noastre de români,
SCRISOARE POETULUI GRIGORE VIERU
De pe pământul răzeșilor lui Ștefan cel Mare îți scriu, din Munții Neamțului, pe unde a ajuns oftatul dorului Domniei tale. Văile îți poartă ecoul poeziei ,,sub caldul sărut al luminii”.Că, de când te-ai ridicat la ceruri, noi toți ne-am găsit mai săraci și cu sufletul încărcat de cuvinte nespuse…Că doar Vrednicia ta putea să ne scape de durerea inimii și s-o prefacă în cântec.
Îmi închipui și văd printre lacrimi cum te vei fi întâlnit acolo, sus, cu măicuța Domniei tale și cum te va fi întrebat
,,Ce mai face casa lor cea dragă,
Cine are grijă azi de ea.’’
Și să mai știi ca aici pe la noi nu-i pace și pâinea ni se amărăște de pizma cea dintre noi.Iar țara?nici nu-mi vine să mai spun…
,,Adevărat, adevărat :
Birui-va
Nu țara cu cele
Mai multe tancuri
Ci țara cu Cel
Mai mult Dumnezeu în ea.”
Inimoșia ta, dacă ai ști cum se tânguie sărmana limbă română…că au năpădit-o de-alde Y și de-alde W. Parcă am și uitat că
,,Dumnezeu prima oară
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste țară
Cu lacrima limbii noastre.”
(Pentru ea)
Tot e bine că ne-ai lăsat traista dumitale cu leacuri pentru gând tulburat.Și ne mirăm până azi cum de ne-ai iubit pe fiecare, neștiindu-ne și ne-ai sprijinit la șchiopătatul nădejdii.
,,Vine ziua aurindu-mi pâinea,
Vine seara aromindu-mi vinul,
Vine mama îndulcindu-mi gândul”
(Patria)
Și să mai știi despre noi că România este tot o țara plină de câmpii, munți, ape, cântece ,istorie și granițe, iar Basarabia este tot un copil înfășurat în sârmă ghimpată ,și că dreptate ai avut când ne-ai spus că Degeaba a venit libertatea dacă frații nu se cunosc între ei.
Numai pruncii se veselesc și cântă cât Mama coace pâine, cântă soarelui ca-i domn frumos, cântă ploii binefăcătoare:
,,Ploaie, tu de unde știi/Să crești pâine pe câmpii?”(Ploaia)
Cam așa-i așezarea noastră de când ai plecat…iar la încheiere îți spunem că ni-i tot mai dor și-ți sărutăm umărul, fratele nostru întru iubire de neam, ș-apoi ne mângâiem că te-ai dus ca o scrisoare a noastră către bunul Dumnezeu.
P.S.Iar de-l vei întâlni pe domnul Eminescu ,să-i spui și lui că noi,dascălii, om păzi cât om putea scumpa noastră limbă românească.
Bocet la mormântul biruitorului
Da’ câte stele-o plânsu,
La tine-o ajunsu,
Câte frunze-o coborâtu,
Mormântul ți l-o-nvelitu...
Of, sărmane mâinile
Care-o scris cuvintele,
Le-o sădit în țarină,
Le-o săpat în inimă,
Aurită gura ta,
Cât o mai fost turturea,
Cât o mai fost ciocârlie
Și-o cântat de Românie...
Of, Grigore, ochișorii-
Norișori deasupra țării,
Obrazul cu flori în zâmbet
O făcut necazul cântec...
N-ai lăsat cuvânt spurcat
În grai binecuvântat,
N-ai lăsat cuvânt năimit
În suflet blagoslovit!
Tu ai fost străjer deștept,
Ținând tricolor la piept,
Tu ai fost păstorul bun
Ocrotind graiul bătrân.
Iar limba Vierului-
Ascuțișul fierului!
Taie scurt în cel dușman
Ce-asuprește moldovean.
Că le-ai spus tu verde
Și-au vrut a te pierde,
C-ai spus vorbă vie-
Te-au ascuns sub glie...
De-ai ieși ca un strigoi
Din mormântul-mușuroi
Ca să sperii dintre noi
Pe cei trădători și goi!
De te-ai face vânt,
Să-i dai de pământ,
De te-ai face val,
Să-i strivești de mal,
Să se istovească
Cei ce nu știu să iubească,
Cei ce nu știu să grăiască,
Cei ce nu știu să trăiască....
De te-ai face foc
S-aduni la un loc
Frații de credință
Și de năzuință,
Frații de-un botez,
Frații de un crez,
Frații de iubire,
Frații de-mplinire,
Frații de Unire....
Unde-ți sunt picioarele
Să treci Prutul repede,
Să legi fârtat cu fârtat
Ca-ntr-un neam adevărat?
Umbra ta să se lungească
Până-n Țara Românească,
Să lase curat cuvânt
În amarul nost’ pământ,
În culcușul dorului,
Unde-i jind Vierului.
