Datorită ziarului „Zorile Bucovinei”, avem posibilitatea să fim în permanenţă la curent cu tot ce se întâmplă în lume şi în Ucraina. Harnicele şi eruditele jurnaliste muncesc mult ca să ne informeze despre cele mai interesante evenimente, provocându-i pe cititori să cugete asupra proceselor ce au loc în societatea noastră. După ce am citit articolul „Ucrainenii nu au încredere în viitorul prosper al ţării, semnat de tânăra jurnalistă T. Anaid, aş vrea să-mi împărtăşesc şi eu gândurile referitor la această temă. Oficial s-a anunţat că peste hotarele Ucrainei muncesc 6,5 milioane de cetăţeni de-ai noştri. E un număr enorm de mare. Dar, probabil, nu numai eu mă îndoiesc de veridicitatea acestui număr, care, la sigur, e mult mai mare.
Mulţi dintre noi ne întrebăm, nu o dată, cum trăiesc ei acolo – departe de meleagurile natale, de familie, de tot ce au lăsat scump acasă, luând doar amintirile. De fapt, amintirile sunt nişte spovedanii. Şi eu, ca veche cititoare, îmi permit să mă spovedesc prietenilor „Zorilor Bucovinei”. Întâlnirile cu foştii învăţăcei, mă fac în ultimul timp să mă gândesc tot mai mult la relaţiile dintre profesor şi elev. Nu cred că există om care să nu-şi amintească de dascălii săi, să nu le recunoască şi să nu le preţuiască munca. Deseori îmi revin în memorie rândurile din poezia „Dăscăliţa”, de Octavian Goga: „Aşa grijind copiii altor mame,/ Te stingi zâmbind în calea ta fecioară,/ Cu adevărat în lumea asta mare/ Cei mai mulţi copii învăţătoru-i are”.
Dacă toţi
profesorii ar scrie despre elevii lor, s-ar primi mii de volume, cu un conţinut
fascinant. Mă chinuieşte gândul că părinţii şi profesorii nu-i pregătesc
îndeajuns pe copii pentru viaţă. E o problemă care mă frământă, mai ales, în
timpul de faţă. Ajungând la maturitate, adolescenţii se confruntă cu mari
greutăţi, pe care puţini sunt pregătiţi să le depăşească. În această ordine de
idei, aş vrea să povestesc despre fosta mea elevă Nataşa (cu acest nume era înscrisă
în catalog) Ignatiuc, care n-a cedat în faţa încercărilor destinului.
Ea face parte din ultimii mei elevi de
Exemplul acestei foste eleve îmi confirmă dictonul latin „Labor improbus, omnia vicinat”, adică „Munca perseverentă învinge greutăţile”. Prin mare muncă, Nataşa a izbutit să treacă peste multe nedreptăţi şi greutăţi. Mă bucur când o văd optimistă şi, deoarece nu demult şi-a sărbătorit ziua de naştere, îi doresc din toată inima sănătate, fericirea care o merită, întregită de bucuriile de pe urma fiului. Dumnezeu să te ocrotească, să-ţi dăruiască tot ce-ţi doreşti şi să te simţi în largul tău acolo unde te-a dus destinul. Profesoara ta, care te stimează şi nu te uită îţi urează mulţi ani prosperi, dragă Nataşa!
Eleonora BIZOVI,
corespondentă netitulară