07 martie 2021
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Mulţumim prietenilor ucraineni pentru frumoasele mesaje de felicitare! „Zorile Bucovinei”, ziar al românilor din Ucraina, a renunţat la glotonimul „limba moldovenească” şi la dreptul de a se numi ziar al „moldovenilor din Ucraina” – jertfa a fost mare…

18 februarie 2021 р. | Categorie: Noutăţi

Dar oare mai puţin însemnată a fost jertfa miilor de martiri masacraţi la Lunca şi Fântâna Albă, exterminaţi în lagărele comuniste, închisori, decedaţi în chinuri cristice, de ger şi foamete în Siberia, Kazahstan, în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega…, eroi care au mers la moarte pentru dreptul de a fi liberi, de a se numi ROMÂNI? Or, pentru a avea viaţă trebuie să jertfeşti. Astfel şi Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului românilor din Ucraina, „Zorile Bucovinei”, intuind clar consecinţele, însă manifestând demnitate şi respect faţă de adevărul istoric, faţă de neamul din care i se trag rădăcinile, în 2007 a renunţat la propunerea Comitetului de Stat al Ucrainei pentru Minorităţi ca publicaţia să fie înregistrată ca ziar al minorităţii moldovenilor din Ucraina, şi la glotonimul „limbă moldovenească”, care urma să fie veşmântul ziarului.

Am plătit scump – publicaţiei i s-a sistat finanţarea de stat, iar în locul ei a apărut revista „Luceafărul” - publicaţie a moldovenilor din Ucraina, cu finanţare de stat. Redactorul-şef a plătit şi cu sănătatea - în consecinţa problemelor financiare, stresurilor - atac cerebral.

„Zorile Bucovinei” în etapele sale de existenţă a mai trecut prin momente de cumpănă, când, în 2004, Consiliul Regional Cernăuţi (preşedinte Teofil Bauer) a ieşit din rândurile cofondatorilor şi i-a sistat finanţarea. Or, puterii ucrainene nu-i pasă de necesităţile minorităţilor naţionale, ba şi mai mult, n-are nevoie de un ziar al românilor, aşa cum e ”Zorile Bucovinei”, care promovează priorităţi naţionale, abordează problemele în profunzime, dar nu se reduce numai la spoială. Statul ucrainean nu susţine  financiar ziarul nostru, având in vedere poziţia şi tematica sa, care abordează problemele şi priorităţile naţionale româneşti – limba română, tradiţiile, obiceiurile, etc.

Doar familia, care a fost mereu alături, a trăit şi trăieşte cu grijile apariţiei „Zorilor Bucovinei”, a muncit fără concediu şi zile de odihnă, cu nopţi nedormite (mai ales în ziua apariţiei ziarului), a ştiut cu adevărat prin ce greutăţi, câte probleme a avut redactorul-şef Nicolae Toma (dar şi predecesorii săi, scriitorul Vasile Leviţchi, poetul Ion Chilaru, Jurnalistul Emerit al Ucrainei Gheorghe Mihalcean), doar familia cunoaşte în amănunte durerea loviturii suportate în 2004 (cu consecinţe de lungă durată), când şi cel de-al doilea cofondator , Consiliul Regional, a sistat finanţarea, ziarul rămânând în liberă plutire.

Nicolae Toma cu mari eforturi a reuşit să înfrunte toate vicisitudinile prin care a trecut şi s-a confruntat „Zorile Bucovinei” în ultimii peste 20 de ani, de când se află în fruntea publicaţiei, acestei frumoase  moşteniri, încărcată de istorie, să editeze ziarul în continuare, cu sprijinul unor oameni de bună credinţă, cu ajutorul Patriei istorice – România, să-l scoată pe hârtie, ca să-l primească conaţionalii noştri care au avut şi continuă să-şi găsească în „Zorile Bucovinei” reazemul pentru păstrarea identităţii naţionale.

Tot graţie îndrumării şi susţinerii familiei, redactorul-şef Nicolae Toma a iniţiat găzduirea la sediul redacţiei ziarului „Zorile Bucovinei” a  unor evenimente de majoră vibraţie românească– comemorarea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, a unor personalităţi marcante a Bucovinei – scriitori, profesori, colegi de breaslă, Iancu Flondor, făuritorul Unirii Bucovinei cu Patria-Mamă (3 august), Ziua Limbii Române (31 august), „Ziua Bucovinei (28 noiembrie), Eminescu jurnalistul (15 ianuarie, 15 iunie), sărbătorirea aniversărilor „Zorilor Bucovinei” – cea de-a 60-a, 65-a, 70-a, 75-a, căutând sponsori generoşi pentru a plăti sălile şi mesele festive. Dar printre primii sponsori întotdeauna se afla tot familia sa.

“Oriunde şi oricând e nevoie de un purtător de drapel, este rolul pe care şi-l asumă “Zorile Bucovinei”. Îi urăm din suflet să-şi poată îndeplini misiunea de a ţine vie flacăra românismului” (Gheorghe Moldoveanu);   „Are un spirit românesc și arată adevărul pe care îl trăiesc românii din Bucovina!” (Morgoci Gheorghe); „M-a bucurat să descopăr un ziar în limba română pentru care scriu oameni inimoși care își cinstesc așa cum se cuvine valorile nepieritoare: limba, istoria, cultura, tradițiile strămoșești” (Arghira Petrescu); Luptă pentru păstrarea spiritului românesc”  (Dumitriu Aurel); Dăruire, profesionalism, respect. Felicitări!”( Elena Condrei) , „Cetate de Scaun a limbii române”, „Bastionul românismului în nordul Bucovinei”, „Sufletul românesc al Bucovinei”, „Oglinda Adevărului” (ecourile sunt postate pe pagina Facebook  Zorile Bucovinei)astfel suntem apreciaţi pe tot parcursul anilor de când am devenind independenţi, adică nu avem nici o susţinere de la statul ucrainean ai cărui cetăţeni şi plătitori de impozite suntem. Însă această Cetate de Scaun a Limbii Române nu a putut exista, apărea pe hârtie, doar cu dragostea cititorilor şi pe banii abonaţilor. Mai ales în aceste timpuri de interminabilă criză economică şi nesfârşite majorări de preţuri la hârtie, servicii poştale, tipografice, comunale, etc.

Ţinând cont că, în ultimii ani, Statul Român finanţa ziarul doar în proporţie de 30 %, am semnalizat de nenumărate ori despre dificultăţile cu care se confruntă publicaţia la Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, am făcut apeluri disperate către românii de bună credinţă pentru a ne întinde o mână de ajutor. am tot căutat sponsori, români cu suflet mare, pentru salvarea ziarului „Zorile Bucovinei”, periodicul cu cea mai bogată istorie de promovare a identităţii româneşti în ţinutul Cernăuţiului, rupt din trupul României în 1940, în virtutea pactului Ribbentrop-Molotov, dar nu ne-am bucurat de ajutorul aşteptat şi strict necesar, căci n-am fost auziţi de oamenii bogaţi - ei mai degrabă donează 100 de mii de euro străinilor, pentru Notre-Dame din Paris, decât pentru o cauză naţională, n-am fost auziţi nici de Preşedintele României, nici de Guvern, nici de Ministerul de Externe, nici de Institutul Cultural Român, nici de consilii judeţene, la care ne-am adresat după ajutor, înţelegând că e condamnat la dispariţie şi ziarul nostru care luptă pentru păstrarea spiritului românesc.

Într-o asemenea situaţie de impas nu ne-a  rămas altceva decât să luăm o hotărâre decisivă, chiar împotriva voinţei noastre. La sfârşitul anului 2019, având datorii de peste 300 mii grivne pentru hârtie şi tipărirea ziarului, nemaiavând mijloace pentru editarea publicaţiei, în condiţiile în care conducerea tipografiei ne-a pus ultimatum că nu ne mai tipăreşte ziarul până nu plătim datoriile, neavând altă ieşire din situaţie, familia Toma a împrumutat şi a achitat datoriile tipografice ca toţi românii din această parte înstrăinată de ţară, care au abonat ziarul şi nici până în prezent nu-şi pot închipui existenţa fără „Zorile Bucovinei”, să-l primească până la 31 decembrie, adică întreg anul. Din lipsa de mijloace financiare, de la 1 ianuarie 2020 „Zorile Bucovinei” a început să apară doar online, pe site-ul „Zorile Bucovinei”, căruia tot familia Toma i-a dat viaţă, creând în august 2012 varianta electronică a publicaţiei, pentru care a muncit aproape 8 ani pe gratis, plătind pentru întreţinere şi pentru servicii din propriul buzunar. Doar din 2020 varianta electronică a ziarului „Zorile Bucovinei” - „Ultimul suflu românesc din Cernăuţi”, după cum a scris în pagina de Facebook a publicaţiei Stej Si Andy Istrate, a început să fie finanţată de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, fapt pentru care îi adresăm mulţumiri Patriei noastre istorice,căci nu ajută doar un ziar, ci o întreagă comunitate istorică.

Cine citeşte publicaţia ştie că „Zorile Bucovinei” a fost şi a rămas un simbol al destinului românesc din acest ţinut străbun, răpit de la sânul Ţării, ziarul care luptă pentru păstrarea spiritului românesc, identităţii naţionale – dispar încetul cu încetul românii, ziarele româneşti, precum şi varianta scrisă a „Zorilor Bucovinei”, ni se refuză prin lege dreptul la limba maternă, se închid şcoli cu predarea în română. Statul ucrainean, care ar trebui să susţină minorităţile etnice, aşa cum se procedează în România, se face a uita că românii sunt băştinaşi, urmărind cu orice scop asimilarea lor.

Şi cât de mult n-am regreta după ziarul tipărit pe hârtie, punând mâna pe inimă spunem: nu putem trăi doar cu trecutul, plânge şi ofta mereu după zilele de „aur”, căci n-au fost ele chiar de aur. Trebuie să ne bucurăm că „Zorile Bucovinei” are o a doua viaţă, n-a murit, precum au dorit şi doresc încă unii „binevoitori”, chiar şi dintre foştii colegi, trăieşte prin varianta electronică, de altfel, cu abonaţi de peste 3 ori mai mulţi, decât cei ai variantei scrise - peste 19 mii de abonaţi. Deci, „ceea ce nu pot (nu vor) să vadă exponenţii scrisului care trăiesc doar cu trecutul ne-o mărturisesc zilnic cititorii noştri de ieri şi de azi, pentru care „Zorile Bucovinei” „ESTE!”, în timp ce ne încurajează chiar unii prieteni ucraineni, precum colaboratorii Bibliotecii Ştiinţifice Regionale „Myhailo Ivasiuk” din Cernăuţi, în mesajul de felicitare adresat „Zorilor Bucovinei” cu ocazia jubileului de 80 de ani, în fondurile căreia se păstrează colecţiile „Zorilor Bucovinei” încă din 1967, postat pe blogul respectivei instituţii culturale, în care se specifică rolul şi importanţa publicaţiei ca fiind „un adevărat letopiseţ a vieţii etniei române în regiunea Cernăuţi…Răsfoind paginile îngălbenite, scrise în chirilică, iar din 1991 – cu litere latine, simţi într-adevăr că trăieşti o epocă... doar ediţiile periodice păstrează în paginile lor numeroase taine ce o dată cu trecerea timpului doar adaugă în greutate, devin mai importante...Secţia de păstrare şi restaurare a fondurilor Bibliotecii Ştiinţifice Regionale „M. Ivasiuk” felicită colectivul publicaţiei „Zorile Bucovinei” cu această dată importantă! Vă dorim peniţă funcţională care şi în continuare va  cultiva fenomenul toleranţei bucovinene în ţinutul nostru!”.

„La 15 februarie ziarul de limbă română „Zorile Bucovinei”, unicul ziar din ţinut care are plicul său poştal cu logotip şi imaginea Primăriei Cernăuţiului, emis de către „Ukrpoşta” cu ocazia jubileului de 70 de ani  (în filatelia ţinutului plicul „Zorile Bucovinei” rămânând până ce unicul), publicaţie care are abonaţi şi e citită şi în Republica Moldova, România, în diaspora din lumea întreagă şi-a sărbătorit jubileul de 80 de ani.. Fondată la 15 februarie 1941, publicaţia a devenit un adevărat letopiseţ al istoriei ţinutului, spiritualităţii şi culturii lui, prin articolele sale actuale, cu scop bine determinat, a favorizat relaţiilor economice, sociale şi culturale între Ucraina, în primul rând, regiunea Cernăuţi, România şi Republica Moldova… Publicaţia de limba română „Zorile Bucovinei”, condusă de Nicolae Toma, absolvent al Facultăţii de Jurnalistică a Universităţii de Stat din Chişinău, va rămânea fidelă tradiţiilor prieteniei, toleranţei, promovate şi de predecesori (redactorii-şefi – Vasile Leviţchi, Ion Chilaru, Gheorghe Mihalcean), scrie un alt prieten ucrainean, Yuhim Husar, jurnalist, colaborator la „Ukrpoşta”, ambele mesaje fiind postate în pagina Facebook a „Zorilor Bucovinei”. „Fiecare aniversare a „Zorilor Bucovinei” este o sărbătoare pentru cititori”, ne-a amintit, la miez de februarie, prietena ziarului, Doamna Limbii Române Eleonora Bizovi din Boian. „La mulţi ani, colegi, prieteni, corespondenţi netitulari şi scriitori ai ziarului meu scump şi îndrăgit, ne urează jurnalistul Vladinir Cebotar. Un cuvânt de încurajare are şi profesoara Larisa Jar: „Indiferent de…să existaţi, să fiţi! Mulţi ani trăiască!”.”De aici am pornit pe calea ziaristicii”, scrie în Facebook  scriitorul Simion Gociu, „La mulţi ani, preţiosului Ziar „Zorile Bucovinei” şi felicitări colectivului redacţional, în frunte cu redactorul-şef Nicolae Toma”, ne adresează în Facebook un mesaj cordial dna Neagoe Carmen şi dl ministru consilier Edmond Neagoe. „Mă alătur la cuvintele frumoase, adresate ziarului românesc iubit „Zorile Bucovinei” şi redactorului-şef Nicolae Toma. La mulţi ani!”, scrie fotoreporterul Nicolae Paulencu. „La mulţi ani, scumpul nostru ziar!”, ne urează viorista Luminiţa Demianic,conducătoarea artistică a Formaţiei „Fetele din Bucovina”, "Păcat că nu mai aveți sediu. Aveau romanii unde se aduna. Cât de mult asteptam sărbătorile organizate la redactie...Au ramas doar amintirile frumoase.La mulţi ani, „Zorile Bucovinei” – un mesaj sufletist de la cântăreaţa Victoria Costinean, conducătoarea artistică a Ansamblului etnofolcloric „Izvoraş” de la Ropcea,  „La mulţi ani întru cultură şi dăinuire!, Sănătate tuturor şi succese în toate!”, ne adresează Taran Luminiţa şi Gheorghina Cravţova Pascal, poetul Ion Cojocaru şi soţia sa Elena din Italia, dna Melnic Florica din Rădăuţi, profesorul Nicolae Mintencu, interpreta Maria Dovghei.. Un cuvânt de laudaţio vine de la scriitoarea Aghache Catinca: „E cea mai veche publicaţie românească din nordul Bucovinei postbelice, în jurul căreia s-a format rezistenţa, s-a cultivat limba română şi scrisul în limba română. Toţi scriitorii nordbucovineni s-au format sub îndrumarea acestui ziar românesc eroic…”, etc. Am spicuit doar câteva  din sutele de mesaje, adresate ziarului „Zorile Bucovinei” cu ocazia jubileului de 80 de ani.

Toate aceste sincere mesaje ne picură balsam pe rana  sufletului, sunt mărturisitoare de adevăr că „Zorile Bucovinei”, deşi de un an de zile nu  apare pe hârtie, ci în variantă electronică, a rămas ziarul îndrăgit al multor conaţionali. Le mulţumim din suflet tuturor pentru sinceritate şi preţuire! Mulţumim, desigur, Patriei noastre istorice- Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, pentru ajutorul financiar acordat anul precedent pentru întreţinerea site-ului publicaţiei, un sincer mulţumesc îi adresăm şi dnei Luminiţei Velt, româncă cu inima mare, care ne susţine de câţiva ani, harnicei publiciste Eleonora Schipor pentru articolele interesante, la fel şi scriitorilor Victor Ravini din Franţa şi Vavila Popovici din Carolina de Nord, profesorului Ioan Grădinaru din România, etc. adevăraţi prieteni ai publicaţiei noastre.

Deci, repet, „ceea ce nu pot (nu vor) să vadă exponenţii scrisului care trăiesc doar cu trecutul ne-o mărturisesc zilnic cititorii noştri de ieri şi de azi, pentru care „Zorile Bucovinei” „ESTE!”, EXISTĂ! Iar noi vom lupta în continuare cu cuvântul pentru păstrarea spiritului românesc, cinstirea înaintaşilor, istoriei, pentru dăinuirea limbii române, identităţii naţionale.

Felicia Nichita-Toma