
Din negura de
vremi,/ Pe freamătul de frunze/La tine tu mă chemi…”, scria cu atâta dragoste şi
tristeţe Poetul nepereche. Acum, la acest început de Mărţişor, când sărbătorim
Ziua Mamei, această melancolie ne pătrunde din nou în suflet, mai bine zis, ea
nu ne-a părăsit niciodată, de când ne-a părăsit scumpa şi sfânta noastră mamă. Chiar
şi de acolo, din sferele divine, prin
lacrima primăverii, ea e talismanul care ne poartă norocul şi ne veghează destinul. Mama e
îngerul care ne însoţeşte pretutindeni.
Nici timpul, nici distanţa, nici chiar moartea, nimic nu ne poate despărţi de
ea.
„Mama e înger din ceruri trimis,Mama e zâna cea buna, din vis”, Mama e lacrima căzută la pământ,e cuvântul de
pe lume cel mai sfânt, Mama e doina, Mama e dor, Mama-i speranţă,
credinţă., ajutor, Mama e zâmbet, e cer
senin, Mama e altarul de iubire veşnic plin, Mama e o eterna şi mândră
sărbătoare.
Câte cuvinte frumoase la adresa mamei n-am pronunța — frumoasă, bună, blândă, înțeleaptă, harnică, duioasă, grijulie…, tot ar fi puține pentru a ne exprima profunda recunoștință față de cea mai scumpă ființă de pe Pământ, care ne-a adus pe lume, ne-a crescut cu dragoste şi înţelepciune, ne-a pornit pe calea întortocheată a vieţii.Cine dacă nu mama ne poate înțelege mai bine, ne poate asculta dorințele și tristețile, ne poate mângâia, ne poate alina şi vindeca rănile sufletești. Cine dacă nu mama ne îndrumă în viaţă. Mama e cântec, e o doină, o floare, e cea care a pus începutul vieţii pe pământ, mama e lacrima căzută la pământ. „Cea mai frumoasă vorbă-n lume,/Cel mai plăcut, mai dulce nume /E mama! /Sub soare nu-i nici un cuvânt /Atât de drag şi-atât de sfânt”. Mama, femeia se aseamănă cu primăvara, ce renaște toată natura și umple tot Universul de lumină, căldură și flori. Mulți poeți i-au dedicat minunate versuri mamei, femeii, celei mai slabe și totodată mai puternice ființe din lume. „Cea mai veche carte din lume este mama, cea mai frumoasă carte din lume este mama”, afirma cu pietate Grigore Vieru, poetul care a scris cele mai multe și mai frumoase versuri consacrate mamei: „Sub soare trece apa cu lacrima de-o seamă /Mi-i dor de-a tale braţe, /Mi-i dor de tine mamă……Sunt alb, bătrân aproape,/ Mi-i dor de tine mamă……”, câtă căldură şi lumină, recunoştinţă, iubire şi regrete cuprind aceste versuri.
„Mama e doina, mama e dor,/Mama-i speranţă, credinţa... ajutor, /E
aripa alba in zbor,/ Mama e tril de ciocarlie, /Mama e... cea mai
minunata melodie”...
Felicia Nichita-Toma