11 aprilie 2021
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Situaţia românilor din Ucraina ar fi alta, însă unii lideri „patrioţi” fac un joc dublu – „un steag duc la Kiev, iar altul la Bucureşti”

23 martie 2021 р. | Categorie: Noutăţi

…Ei, liderii, nici  habar nu au măcar câte şcoli cu limba română de predare şi câte mixte există în prezent în Ucraina!!! Că doar timp de 5 ani numărul lor a scăzut de la 63, în 2015-2016, la 57 de şcoli  cu limba de predare română în 2020-2021 şi 17 bilingve (cu predare în ucraineană şi română). Ruşine! S-au prezentat la dezbatere cu lecţia nepregătită, cu date vechi de zeci de ani ce nu corespund realităţii. Spre regret, n-am auzit nimic concret ce se face în şcoli, cu excepţia lui Eugen Patraş, vicepreşedintele ONG-ului Centrul cultural român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, care a semnalat situaţia catastrofală a învăţământului din şcolile din regiunea Odesa, „că lucrurile au luat-o în mod galopant spre destrămarea învăţământului românesc”, şi Elena Nandriş, vicepreşedinta Societăţii culturale „ Gr. Nandriş” din Mahala, care a îndrăznit să spună lucrurilor pe nume, că indicaţiile sunt primite de sus şi urmează să fie executate la nivel raional…

Organizată „recomandat şi insistent” la dorinţa unor lideri români din Ucraina, după cum a menţionat în repetate rânduri deputatul în Parlamentul European Eugen Tomac, dezbaterea online privind situația învățământului în limba română din Ucraina, moderator Marian Voicu, jurnalist preocupat de relaţia cu românii de peste hotare, la care europarlamentarul a invitat oficialități ale statului român din cadrul Guvernului și Parlamentului României, viza axarea pe idei și soluţii în vederea rezolvării problemelor din învăţământ a românilor din Ucraina, ca toţi cei implicaţi să-şi facă cinstit datoria, comunitatea românească din Ucraina să se bucure de aceleaşi drepturi precum ucrainenii  din România, fapt sensibilizat şi de senatorul Viorel Badea.

Însă, spre regret, n-am auzit nimic concret ce se face în şcoli, cu excepţia lui Eugen Patraş, vicepreşedintele ONG-ului Centrul cultural român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, care a semnalat situaţia catastrofală a învăţământului din şcolile din regiunea Odesa, „că lucrurile au luat-o în mod galopant spre destrămarea învăţământului românesc”, şi Elena Nandriş, vicepreşedinta Societăţii culturale „ Gr. Nandriş” din Mahala, care a îndrăznit să spună lucrurilor pe nume, că indicaţiile sunt primite de sus şi urmează să fie executate la nivel raional, aşa-numiţii lideri ai românilor din nordul Bucovinei, membri ai Consiliului Naţional şi Uniunii Interregionale, au discutat despre orice, numai nu despre problemele din învăţământ, din  şcolile  cu limba română de predare din Ucraina. Dar de unde, dacă ei nici  habar nu au măcar câte şcoli cu limba română de predare şi câte mixte există în prezent în Ucraina!!! Că doar timp de 5 ani numărul lor a scăzut de la 63, în 2015-2016, la 57 de şcoli  cu limba de predare română în 2020-2021 şi 17 bilingve (cu predare în ucraineană şi română). Ruşine! S-au prezentat la dezbatere cu lecţia nepregătită, cu date vechi de zeci de ani ce nu corespund realităţii. În loc să-şi spună durerile (dacă le au?!), „cei mai importanţi lideri" ai românilor din Ucraina s-au referit la metodologia de admitere la instituţiile de învăţământ superior din România, la nerecunoaşterea în Ucraina a diplomelor de doctorat, la vechea poveste că art.7 al Legii învăţământului încalcă drepturile constituţionale ale românilor, că vina pentru ucrainizarea şcolilor româneşti constă doar în politica de asimilare a statului ucrainean, nu şi în dorinţa părinţilor de a-şi instrui odraslele în ucraineană, unii chiar fiind mândri de faptul că limba română s-a păstrat datorită oamenilor simpli de la ţară, care îşi iubesc graiul, neamul românesc…

N-au venit cu nimic nou. Probleme vechi, repetate de lideri de atâtea ori ani în şir… Da,  românii de la coarnele plugului, de la sapă, în comparaţie cu unii lideri „patrioţi”, care vorbesc cu odraslele şi nepoţii într-o limbă străină neamului, îşi instruiesc copiii în limba strămoşilor. Deci, aceşti lideri cărora le plac banii, dar nu şi limba română, au de la cine lua exemplu de adevărat patriotism, nu „patriot” pe banii statului Român.

La dezbatere au fost prezenţi majoritatea liderilor societăţilor ce fac parte din Consiliul naţional al românilor din Ucraina (unii dintre care nici măcar n-au deschis gura), însă nici un specialist în domeniul educaţiei, nici un profesor care  cunoaşte, nu din  ghicite, despre problemele cu care se confruntă şcolile cu predare în română, despre reducerea orelor de română etc.

Încă n-am murit cu totul? ! Murim încetul cu încetul – pe an ce trece românii devin tot mai puţini, nu-i salvează nici bursele acordate de Patria istorică. Dar oare să-ţi înveţi limba maternă ai nevoie de stimulare? Îndrăznesc să-i întreb pe aceşti lideri ai românilor, copiii şi nepoţii cărora nu cunosc româna: cum poate cineva să-ţi interzică să vorbeşti cu copilul tău în limba maternă, să te impună să discuţi cu nepoţii într-o altă limbă străină, să-i duci la şcoli cu altă limbă străină de predare, decât cea română? Statul ucrainean are multe păcate faţă de noi, etnicii români, prin politica sa de asimilare, dar înstrăinarea copiilor de Limbă, e păcatul părinţilor cel mare, e trădare de neam!!! Nepoţii lor învaţă în şcoli  cu limba  ucraineană de predare, iar ei se laudă cât efort au depus pentru ca elevii românilor să obţină burse. Nimeni nu ne-a stimulat cu bani  ca odraslele noastre să înveţe limba maternă, dar nici statul ucrainean nu ne-a putut interzice. Nimeni nu le-a pus nici unor lideri pistolul la cap să le interzică să-şi instruiască odraslele în graiul strămoşesc. E doar propria lor voinţă.

Poate că nici n-am muri, dacă n-ar umbla Iuda printre noi. Pe unii nu-i interesează altceva decât banii... Îşi vind sfinţii şi părinţii, când e vorba de  bunăstarea  lor, dar la consecinţe nu se gândesc - când îşi înstrăinează copiii şi nepoţii de graiul matern comit o crimă asemenea morţii. 

Mielul blând suge la două oi. La fel şi unii lideri de-ai noştri, după cum a semnalat senatorul Viorel Badea, care, de ani de zile bate aceleaşi drumuri prin nordul istoric al Bucovinei spre Cernăuţi, ne cunoaşte problemele, că mulţi dintre părinţi îşi înstrăinează copiii de limba maternă, aflându-se adeseori printre liderii din Cernăuţi, îi cunoaşte foarte bine pe toţi, unii sunt mari „patrioţi” care „fac un joc dublu – un steag duc la Kiev, iar altul la Bucureşti”.

Şi dacă „cei mai importanţi lideri ai românilor”, n-au vorbit, practic, despre problemele din şcoli, nici de reducerea orelor la limba şi literatura română, pentru ce atunci au solicitat dlui europarlamentar Eugen Tomac organizarea dezbaterii online în perioada evaluării proiectelor derulate de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, să demonstreze cât de mult muncesc în sudoarea frunţii şi cât de importanţi sunt,  cât de mult au "prosperat" limba română, şcolile cu limba română de predare, graţie eforturilor depuse de ei?

Felicia NICHITA-TOMA pentru „Zorile Bucovinei"