11 aprilie 2021
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

„UŞILE PALATULUI CU PRIETENI” LA CERNĂUŢI SUNT MEREU DESCHISE, EI NU TE-AU UITAT ŞI NU ÎNCETEAZĂ SĂ TE IUBEASCĂ!

24 martie 2021 р. | Categorie: Noutăţi

„Marele Regizor l-a dăruit cu talent, cu Rozalia - fiinţa care i-a fost alături - şi cu prieteni statornici”, sesizează dr. Ioan Ieţcu. Anume soţia Rozalia, preşedinta Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici” din Suceava, a fost acea care   i-a valorificat şi readus la viaţă o serie de scrieri, printre care şi „Trasee de reporter”. Or, anul în care  prietenul nostru, scriitorul Mircea Motrici ar fi împlinit 68 de ani, dar de 14 ani e plecat „spre ceruri unde sunt strămoşii”  lui, ne-a fremătat în suflet speranţe cu mai multe doruri şi împliniri. Ne-a nins cu flori de dor la Eminescu, dar şi de la fraţii noştri de după sârma ghimpată, aşternând un drum al Unirii şi Prieteniei  din Udeşti,  Voroneţ şi Putna lui Ştefan cel Mare ce ne-a luminat calea cu sclipiri divine din magia Cuvântului Matern, înavuţindu-ne cu prinosul unui scump dar de carte românească – sub flamura sfântă a Tricolorului a fremătat inima Bucovinei întregităîn cele trei volume –„Trasee de reporter”, de scriitorul Mircea Motrici, cel care a fost aproape 20 de ani corespondent al judeţului Suceava şi Regiunea Cernăuţi la Radio România Actualităţi, apărute la Editura Muşatinii în colecţia „Cărţile Centenarului”, sub egida Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici” din Suceava, ediţii întocmite de Rozalia Motrici  cu concursul istoricului literar Nicolae Cârlan, fiind desemnate cu Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei pentru „reportaj radiofonic”, acordat Rozaliei Motrici „pentru editarea volumelor Mircea Motrici „Trasee de reporter”, ediţ.1-III”,  Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, acordat Rozaliei Motrici”pentru îngrijire de ediţie”, Mircea Motrici „Trasee de reporter”.

„Reporter la porţile timpului”, prin creaţiile sale ce dezvăluie profunde trăiri, Mircea Motrici a rămas în amintirea  contemporanilor „lacrimă arzând în necuprins”, „ecou în inima tăcerii”. Român cu sânge voievodal, profesionist din talpă până la creştet,  îşi îndeplinea cu dăruire misiunea de radioreporter şi atunci când făcea transmisiuni în direct de la Cernăuţi, de la sediul ziarului „Zorile Bucovinei”, şi atunci când transmitea reportaje de la Sfântul Munte Athos, de la sacrele lăcaşe de închinare, Mănăstirile Voievodale Putna, Voroneţ, Suceviţa, Căpriana din Basarabia, etc.

„Împătimit de Bucovina”, vorba scriitorului Alexandru Ovidiu Vintilă, având vocaţia prieteniei,  după cum scria Nicolae Cârlan, Mircea Motrici şi-a manifestat calitatea de bun român în fiecare împrejurare, a trăit  şi a creat cu Icoana Bucovinei în suflet, a românilor înstrăinaţi de Ţară, pe care i-a iubit din toată inima. A fost un mare şi adevărat prieten al românilor  din nordul Bucovinei cedate, răpite şi înstrăinate.  Le-a trăit cu inima şi sufletul durerile, le-a înţeles vrerile, le-a intuit aspiraţiile. O mărturie în acest sens sunt nu doar  reportajele despre activitatea liderilor românilor din istorica provincie a României,  dar şi cele despre viaţa unor oameni simpli de la ţară, care şi-au iubit până la lacrimi Neamul, Ţara, cum a fost patriotul român Mircea Socolovschi din Pătrăuţii de Sus, care nu lipsea de la manifestările de majoră vibraţie românească, organizate de redactorul-şef  Nicolae Toma, la sediul redacţiei ziarului „Zorile Bucovinei”, dar nici la cele desfăşurate de Societatea „Mihai Eminescu”, precum a fost şi marele patriot român, pedagogul Vasile Bizovi,  precum este şi  soţia sa, profesoara  Eleonora Bizovi, Vasile Botă, preşedintele filialei Societăţii „Mihai Eminescu” din Boianul lui Ion Neculce, dar şi alţi români în suflet cu Patria-Mamă România.

Mircea Motrici  spunea că fiecare are poemul lui de viaţă. Poemul lui Mircea Motrici are viaţă şi după trecerea lui în nefiinţă prin ceea ce a scris, prin moştenirea sa literară, valorificată şi pusă în lumina tiparului de distinsa sa soţie Rozalia. Or, „Spiritul lui rămâne în cuvintele pe care le-a scris/rostit în timpul vieţii”, după cum  afirmă poeta Carmen Veronica Steiciuc.

Văzând lumina tiparului la Editura Muşatinii, în Colecţia „Cărţile Centenarului”, cele trei volume  „Trasee de reporter”, ediţii întocmite de Rozalia Motrici, cu concursul istoricului literar Nicolae Cârlan, au apărut între anii 1917 - 2019, sub egida Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici” din Suceava, preşedinte Rozalia Motrici. 

Volumul I are ca obiect de referinţă, după cum menţionează istoricul literar Nicolae Cârlan,  „un eveniment cardinal din existenţa perenă a neamului românesc” –  centenarul de la naşterea  lui Mihai Eminescu – 15 iunie 1989, de împlinire a unui „secol de veșnicie a Luceafărului”.

Precum toate drumurile duc la Roma, de pe orice palmă de pământ, pe unde l-a purtat destinul, datoria de reporter, pe Mircea Motrici drumurile l-au readus la baştină, la Udeşti,  scriitorul revine la casa părintească  (în prezent Casa memorială „Mircea Motrici”), să stea „De vorbă cu tata”, „Vasile Motrici”, dialog sufletist, dezvăluit în „Ultimul interviu al lui Mircea Motrici”.

Veşnic călător  prin lume, a purtat dorul românilor  de la Cernăuţi, unde  îl aştepta cu uşile deschise  „Palatul cu prieteni” – oameni înrudiţi întru duh şi aspiraţii, libertate, dragoste pentru cuvântul matern – spre Chişinăul drag, pentru a-şi face noi prieteni,  români cu inimi înflăcărate, cu sete de adevăr, care îşi iubeau şi îşi iubesc graiul şi neamul, în pofida înstrăinării de Ţara dragă.

Volumul II, apărut în 2018, Anul Centenarului Marii Uniri,  în care scriitorul, publicistul şi  reporterul Mircea Motrici ar fi împlinit 65 de ani de la naştere şi 11 ani de când a plecat în eternitate,  cuprinde nouă  capitole: „Reporter în regiunea Cernăuţi”, unde români patrioţi ca poetul Vasile Tărâțeanu sau lingvistul Eugen Coșeriu, directorii Vasile Tovarniţchi  (Liceul Mihai Eminescu” din Carapciu)  şi Mihai Jar ( Şcoala Medie nr.29 din Cernăuţi) veghează flacăra spiritualității românești, printre  sugestivele titluri emoţionează până la lacrimi „O duminică a sufletului românesc”,  eveniment de profundă vibraţie românească -  75 de ani de la Unirea Bucovinei cu Ţara, întâlnirea oaspeţilor din România cu reprezentanţi ai tuturor societăţilor româneşti din regiunea Cernăuţi, gazdă a căreia a fost scriitorul, academicianul Grigore Bostan, „Eminescu, matca spiritualităţii româneşti” – interviu cu Victor Crăciun, preşedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor  de Pretutindeni, din iniţiativa şi grija căruia a fost adus la Cernăuţi bustul lui MIHAI EMINESCU, executat de celebrul sculptor Marcel Guguianu şi dezvelit la 17 iunie 1990 în curtea Casei lui Aron Pumnul, „Dacă Ţara uită de noi, înseamnă că rămânem prăpădiţi”- interviu cu Toader Mihăiesi, membru în Consiliul de conducere al Societăţii „Mihai Eminescu” din Cernăuţi, „Încerc să fac dreptate limbii române” – interviu cu scriitorul, istoricul şi ziaristul Dumitru Covalciuc, „Părinţii încearcă să deschidă un liceu cu limba de predare românească” – interviu cu directorul Şcolii Medii nr.29  Mihai Jar, patriotul român care a contribuit la deschiderea instituţiei, „Mulţi ani, dumneavoastră şi la întreaga familie românească!” – dialog sufletist cu patriotul Mircea  Socolovschi”.

Din Cernăuţi, oraşul ctitorit de Alexandru cel Bun, pe drumurile „gândului şi ale durerii”, „îngenunchiat în fața iubirii dintre oameni”, pe podul de flori din mai 1990 de peste  Prut,  scriitorul îţi îndreaptă paşii spre Chişinău, purtându-ne  imaginar pe Aleea clasicilor din Parcul central, unde se desfăşoară  sărbătoarea limbii române cu poeţii Grigore Vieru și Nicolae Dabija, înalţă „altare pentru eternitate” la Mănăstirea  Căpriana, ctitorită de Ștefan cel Mare. 

Astfel, din capitolul „Corespondent la Chişinău”, ne-au impresionat evocativele titluri „Coloana vertebrală a istoriei neamului românesc”, în care sesizăm momente majore „La mormântul Doinei şi a lui Ion-Aldea Teodorovici”, mari patrioţi şi  martiri români, care şi-au sacrificat tinereţea pentru Neam şi Ţară, Mircea Motrici aflându-se într-un dialog sincer cu fiul lor Cristi, cu mama Doinei, Eugenia, „Şi ne vom uni spiritual şi organic” –  interviu cu compozitorul Petre Teodorovici, „Limba română este veşnicia însăşi” – interviu cu poeţii Grigore Vieru, Nicolae Dabija  ş.a.

În capitolul „Cu români victorioşi la Moscova”, în sugestivele titluri „Spaţiul spiritual românesc este pretutindeni”  -  interviu cu celebrul compozitor Eugen Doga, „Capodopera este urmarea unui mare efort spiritual” – interviu cu legendarul regizor al „Şatrei” şi al „Lăutarilor”, Emil Loteanu, Mircea Motrici îşi continuă călătoria pe urmele unor români ajunși celebri la Moscova, sugerându-ne că aceşti oameni valoroşi n-au uitat cine sunt, de unde li se trag rădăcinile.

În fascinanta sa călătorie prin lume reporterul descoperă oaze de  „Românitate din Grecia”, are sincere dialoguri „Cu români din Diaspora”, „Cu oameni politici de seamă”, „Mărturii de la veterani de război”,  trăind durerea înstrăinării „În Maramureşul istoric”, alături de românii din acest colţ mioritic de Ţară,  revine Acasă, aducând o „Corespondenţă din Berlin”, de la un Târg Internațional de Turism, unde Bucovina e reprezentată  prin simbolurile ei naţionale: ouă încondeiate de la Moldovița, ceramică de Rădăuți, afinată bucovineană, port naţional, prin renumitul Ansamblu folcloric de dans „Arcanul”.

Călător pe drumul sufletului românesc, unde descoperă urme ale românilor, având nobila menire  de căutător de comori sufleteşti, Mircea Motrici ne poartă prin lume printre oameni de cultură şi artă valoroşi, dar şi ţărani de la coarnele plugului, care servesc cu dăruire  idealului naţional.

Volumul III „Trasee de reporter”, apărut în 2019, dedicat celor Sfinte ale Neamului Românesc – Bisericii din sufletul românului, binecredinciosului Ştefan cel Mare şi Sfânt,  sacrelor lăcaşe de închinare  – Putna, Voroneţ, Suceviţa, Neamţ, Căpriana,  Bănceni etc.,  e constituit din 16 compartimente -„Pe urmele Marelui Ştefan” , „ Putna în derularea eternităţii”, „Voroneţ”, „Praznice mănăstireşti”, „Restaurări şi ctitorii”, „Biserica din sufletul creştinilor”, „Pe drumuri voievodale”, „Parastase voievodale”,  „Aniversări”, „Sărbători pascale”, „Tradiţii şi obiceiuri”, „Apariţii editoriale”, „Cercetări arheologice”, „La ceas de taină”, „Athos”, „Cuvinte funebre”.

Printre  captivantele  titluri  distingem cele dedicate celui mai mare şi viteaz Domn, pe care l-a avut vreodată România  - „Ştefane, Măria Ta…” . Or, anume aici, în celesta divinitate de la Putna, cea mai importantă ctitorie a lui Ştefan cel Mare, care la 2 iulie 1504 şi-a deschis larg porţile pentru a-l primi pentru odihna veşnică pe marele ctitor de ţară şi de cele Sfinte ale Neamului, unde „pe lespedea de marmură ce acoperă mormântul Marelui Voievod, lângă „părintele Moldovei”, s-a păstrat vie candela conştiinţei de neam şi de ţară a poporului român”, or,  aici, la Putna, de când, la 10 iulie 1466,  Măria Sa Ştefan a pus temelia Mănăstirii,  ca această măreaţă ctitorie a sa să dăinuie peste veacuri, candela credinţei noastre strămoşeşti, a vieţii spirituale,  nu s-a stins niciodată, chiar în pofida tuturor vitregiilor prin care am trecut, fiindcă nici un alt domnitor, conducător de ţară,  nu s-a ridicat la înălţimea sa,  nu a  mai dăruit Bisericii Ortodoxe atâtea aşezăminte, precum Ştefan cel Mare.

Evocativele titluri,  „Steagul de luptă a lui Ştefan cel Mare” - dialoguri cu Arhimandritul Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, „Sabia lui Ştefan cel Mare la Putna” – moment istoric, când a fost adusă cu elicopterul, la 2 iulie 1992,  sabia legendară a lui Ştefan cel Mare, sabie purtătoare de biruinţă şi unitate a neamului nostru, însoţită de o delegaţie  din Turcia şi reprezentanţi ai Ministerului de Interne din România, „Chilia Sfântului Daniil Sihastrul”, vizitată de scriitor în ajunul prăznuirii Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul –  în munţii Putnei, la aproximativ 7-8 km,  se află schitul sfântului Daniel Sihastru, dăltuit în stâncă, duhovnicul şi îndrumătorul lui Ştefan cel Mare, care îşi găsea aici refugiu în clipe de meditaţie la cele sfinte, „Putna 500” – emoţionantul eveniment din 2 iulie 2004 de la Putna,  marcarea a 500 de ani de la trecerea în veşnicie a Marelui Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, apărătorul creştinătăţii şi al gliei strămoşeşti, „Dangăt de clopot la Voroneţ” , „şi nu orice fel de clopote, ci  clopotele lui Ştefan, a Marelui Ştefan, care de  peste cinci secole îi poartă numele”, care  peste veacuri vibrează în inimile românilor de pretutindeni şi din „hotarele apropiate, nedrept aranjate” – dialog cu maica stareță Irina Pântescu, „Prima capitală a Moldovei” – Baia,  străveche aşezare românească ce a dat naştere Statului feudal Moldova, Dragoş Vodă stabilind aici reşedinţa voievodală, „Mi-a fost gândul şi la România” – un popas al scriitorului la Mănăstirea Bănceni, Ţinutul Herţa, etc., mărturisesc  esenţa izvorului veşnic viu al credinţei ce veghează la candela lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, dezvăluie spiritul eminescian ce învăluie  Voievodala Mănăstire,  unde Mihai Eminescu a lansat apelul la unitatea tuturor românilor.

Mircea Motrici, călător neobosit cu microfonul în mână, în nobilul său efort de a  descoperi valori, de a dezvălui adevăruri istorice, a dus cu el pe meleagurile pe unde l-au purtat paşii o părticică din inima României, deschizând în faţa tuturor „O fereastră spre inima Bucovinei”. Deşi a plecat dintre noi la vârsta de doar  54 de ani,  este prezent prin cărţile sale, prin interviurile înregistrate la radio, prin opera sa, prin tot ce a făcut  cu dragoste şi dăruire pentru neamul său.

Or, graţie amabilităţii dnei Rozalia, angajată în servirea conştientă a nobilei cauze de păstrare şi perpetuare a moştenirii literare a regretatului ei soţ, Mircea Motrici continuă să fie o prezenţă vie în viaţa scriitoricească. De altfel, „uşile Palatului cu prieteni”  la Cernăuţi sunt mereu deschise, distinsul dispărut continuând să trăiască în inima şi amintirile lor, care nu l-au uitat şi nu încetează să-i preţuiască creaţia, doar regretatul nostru prieten este iubit, aici, în dulcea Bucovină a lui Eminescu, nu mai puţin decât pe orice  meridian, pe unde l-au purtat dorul de români şi datoria de reporter.

Felicia NICHITA-TOMA, Cernăuţi, „Zorile Bucovinei”