28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Administraţia Regională de Stat Cernăuţi învinuieşte serviciile speciale române de masacrul de la Fântâna Albă

31 martie 2021 р. | Categorie: Noutăţi

Mâine, 1 aprilie, se împlinesc 80 de ani de la unul dintre cele mai oribile masacre din secolul XX - măcelul de la Fântâna Albă, când sute de români din satele de pe Valea Siretului au fost seceraţi de gloanţele grănicerilor sovietici în poiana Varniţa, la Fântâna Albă, apoi îngropaţi de vii în câteva gropi comune. Că lacrima durerii trecutului nostru românesc încă sângerează ne-a amintit astăzi, 31 martie, în ajunul comemorării martirilor neamului, Administraţia Regională de Stat Cernăuţi, Direcţia de Cultură, care a creat un filmuleţ video, dedicat evenimentelor tragice de la 1 aprilie 1941 de la Fântâna Albă, în care serviciile speciale române sunt învinuite de masacrul organizat împotriva românilor: „A fost o provocare, conştient organizată de către serviciile speciale române împotriva locuitorilor Bucovinei”.

Am spicuit doar câteva comentarii de pe Internet, din pagina ARS, referitoare la această grosolană minciună.

Darie Ducan

„ Dumnezeu să îi odihnească și să ierte criminalii, precum și pe cei care ocupă abuziv un teritoriu care nu le aparține de drept nici moral, nici istoric. Unii își mai amintesc istoria. Cu astfel de minciuni vreți în U.E.? Ați modificat conținutul măsluit, dar el e disponibil în istoricul editărilor.

Adrian Medvedi

„Nu am stiut ca serviciile speciale romane au organizat masacrarea romanilor!!! Nu stiu care istorici au demonstrat acest lucru... Din pacate si in prezent ne duc in eroare...

Cred, după demonstrarea acestui video, reprezentanţii ARS în frunte cu şeful urmează să prezinte dovezi incontestabile a implicării serviciilor speciale române în organizarea acestor evenimente tragice ori să-şi recunoască incompetenţa”

.

Adevărul pe care îl cunoaştem şi îl trăim de fiecare dată când călcăm pământul în care zac osemintele românilor masacraţi la Fântâna Albă

În martie 1941, NKVD a lansat zvonuri, conform cărora sovieticii le-ar fi permis românilor  din teritoriul „eliberat” trecerea graniței în România. Astfel, la 1 aprilie 1941, un grup de români din mai multe sate de pe Valea Siretului - Suceveni, Carapciu, Cupca, Pătrăuţi,  Corceşti, etc., purtând în față un steag alb, icoane, prapuri și cruci, ridicate din Biserică din Suceveni, a format o coloană pașnică de aproximativ 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română, instalată peste noapte în inima Bucovinei. În poiana Varnița, la circa 2 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească, însă românii, arzând de dorinţa libertăţii şi-au continuat calea spre Patria lor. Grănicerii sovietici au deschis foc, secerând sute de români nevinovaţi.

Cei ce au supravieţuit au fost urmăriți de ostaşii călări și spintecați cu săbiile. Răniții- bărbaţi tineri, femei, bătrâni şi copiii, sugari - au fost legați de cozile cailor și târâți până la cele câteva  gropi comune săpate de lipoveni, unde au fost aruncaţi şi îngropaţi, unii fiind încă în viață. Câteva zile, spun martorii, „a umblat” pământul şi s-au auzit gemete îngrozitoare, până toți muribunzii, în chinuri cristice, şi-au dat duhul. Cei ce au fost prinşi de NKVD-işti au fost întemniţaţi în închisoarea din Cernăuţi, torturaţi şi împuşcaţi, apoi aruncaţi într-o groapă comună în Cimitirul evreiesc din Cernăuţi, peste care s-a turnat şi s-a stins var.

După masacrul de la Fântâna Albă a început stârpirea neamului românesc din Bucovina înstrăinată, represiunile în Siberia, Kazahstan, „vânatul” bărbaţilor la munci silnice  în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega…, la puţini, foarte puţini, zâmbindu-le norocul să mai sărute prispa casei părinteşti. Şi-au lăsat căsuţele plângând, murind de foamete în neagră străinătate, fără cruci şi lumânări la căpătâi.

Despre masacrul de la Fântâna Albă, dar şi despre deportări nu s-a vorbit mult timp, familia îşi amintea doar în şoaptă, căci era interzis cu moartea de către noua putere sovietică, abia după 1991 s-a permis oficierea parastaselor în memoria românilor martirizaţi de „eliberatorii” comunişti. Atunci, în poiana de la Varniţa, Fântâna Albă, a fost înălţată, din iniţiativa Societăţii „Arboroasa”, preşedinte regretatul scriitor, ziarist şi istoric Dumitru Covalciuc, prima cruce, pe locul unde au fost descoperite gropile comune, unde, pe osemintele martirilor măcelăriţi fără vină a crescut o oaste de brazi ce a fost tăiată cu câţiva ani în urmă, tot fără milă, precum au fost cosiţi de gloanţe românii băştinaşi, înstrăinat de Ţară. De atunci, din 1991, la Fântâna Albă - Khatyn-ul neamului românesc, unde, printre ramurile copacilor rămaşi se mai aud suspinele românilor şi nu a „bucovinenilor” omorâţi mişeleşte de un regim criminal, se oficiază servicii divine, se fac parastase în memoria celor care şi-au jertfit viaţa pentru Libertate, pentru Neam, celor osândiţi la viaţă prin moarte.

Ce-i drept, în ultimii ani, comemorarea martirilor români la 1 aprilie la Fântâna Albă, poartă mai mult un caracter de paradă, de sărbătoare, de modă, decât un ecou al durerii. Doar puţinii supravieţuitori şi martori oculari, îi deplâng sincer, iar serviciile divine, oficiate de preacucernicii părinţi ne amintesc că lacrima durerii încă sângerează.

Felicia NICHITA-TOMA pentru „Zorile Bucovinei”