Înălţatâ de străbuni la începutul secolului XXspre dăinuirea neamului pe acest munte al credinţei, cel mai pitoresc deal al satului, Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din frumoasa vatră românească Voloca pe Derelui, unul dintre cele mai vechi şi impunătoare lăcaşe de cult din lemn din ţinut şi chiar din Ucraina, astăzi, 22 mai, şi-a sărbătorit patronul.
Un impunător sobor de slujitori ai altarului, în frunte cu părintele paroh Ionel Gorda, protopop de Hliboca, ajutat de preotul Vasile Paulencu, paroh la Crasna, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca liturghie.
Evocând viaţa Ierarhului milostiv şi blând, referindu-se la faptele demne ale Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni, care a apărat cu propria viaţă valorile credinţei, preacucernicul protopop, în predica sa şi în cuvântul său de învăţătură, i-a îndemnat pe enoriaşi să-i urmeze exemplu spre fapte bune şi armonie, Praznicul Sfintei Biserici înălţându-se în evlavie şi sacralitate şi prin cântările divine ale coriştilor.
Au împărtăşit bucuria praznicului persoane din conducerea raionului Hliboca, antreprenori, primarul Valentin Hlopina, care i-a felicitat pe consăteni, pe toţi cei care poartă numele Nicolae şi Nicoleta, asigurându-l pe cucernicul protopop Ion Gorda de susţinere din partea primăriei şi a comunităţii.
Frumos împodobită pentru praznicul împărătesc cu suave flori din grădina primăverii de antreprenoarea Savetuca Golovaci, de altfel, nu pentru prima dată, dar şi alţi întreprinzători cu Dumnezeu în suflet aducându-şi prinosul de evlavie printr-o mână de ajutor, Biserica „Sfântul Nicolae” din Voloca e un adevărat templu al dăinuirii românului prin credinţă, iubire faţă de datini, tradiţii, limbă, port popular.
Or, credinţa, rugăciunea, dacă nu se face în limba maternă, în limba străbuneiilor, nu este înţeleasă şi primită, de aceea trebuie promovată în graiul străbun, în care comunicăm cu Dumnezeu. Bucovina e slăvită prin puterea credinţei. Oamenii au moştenit această putere de la sfinţii bisericii. Iar dacă nu păstrăm această moştenire spirituală, trecem pe lângă ea fără să ne dăm seama că pierdem foarte mult, devenim săraci cu duhul, ne îndepărtăm de cele Sfinte.. Sfântul Nicolae a fost schingiuit, întemniţat, dar nu s-a lăsat de Credinţă, de Neam, a luptat toată viaţa, dovadă sunt faptele lui pomenite de biserică şi în rugăciunile fiecăruia dintre noi. E lăudabil faptul că românii din Voloca sunt evlavioşi, că păstrează această bogăţie spirituală, pe care au moştenit-o de la părinţi. Datoria fiecăruia este de a urma faptele bune, de a se ruga Sfântului Nicolae să-i întărească în credinţă, să le dea forţe pentru a păstra această moştenire.
Felicia NICHITA-TOMA pentru „Zorile Bucovinei”