La Liceul românesc din Ciudei a răsunat ultimul clopoţel

Şcoala este rădăcina vieţii, spunea un înţelept. Ne privim în oglinda timpului ori de câte ori ne e dor de şcoală, de copilărie. Şcoala ne  cheamă mereu  să ne întoarcem Acasă, la rădăcină, de unde spiritual nici n-am plecat niciodată. Or, şcoala  îşi are seva din izvorul graiului matern ce izvorăşte din inima pământului străbun, prin arterele căruia circulă sângele neamului românesc, sângele părinţilor, buneilor şi străbuneilor noştri.

Toată viața noastră este o școală. Iar „Şcoala cea bună, după cum spunea Nicolae Iorga, e aceea în care înveţi înainte de toate a învăţa”. Şi la Liceul nr.1 din s. Ciudei, cea mai veche şcoală românească din raionul Storojineţ, se învaţă „a învăţa” în limba română, instituţia fiind condusă de peste 30 de ani de un Om cu literă mare, adevărat patriot român - directorul Radu PETRAŞESCU, pedagog prin vocaţie, dascăl de laDumnezeu, care, susţinut în toate de un alt mare patriot al neamului, cel mai bun şi de frunte gospodar, primarul Anatol PIŢU, continuă să menţină prestigiul instituţiei de învăţământ pe care o conduce. Împreună cu profesorii au ştiut să găsească întotdeauna cheiţa fermecată ce deschide tainiţele sufletelor copiilor, să se apropie de ei cu inima, cu gânduri bune, cu poveţe înţelepte.

Şi deoarece Legea ucrainizării se face tot mai simţită, nu mai putem spera de la politicieni sau de la conducerea ţării în care trăim la schimbări spre binele limbii române, înţelegem că legea învăţământului nu va fi modificată, nu ne rămâne altceva, decât să ne bucurăm că în nordul istoric al Bucovinei mai răsună limba noastră maternă, iar părinţii, buneii, trebuie să-şi ia responsabilitatea pentru cultivarea la copii a valorilor naţionale,pentru instruirea odraslelor în fagurele de miere al limbii române.

În frumoasa şi dulcea noastră Limbă Română au răsunat cuvintele de „Adio, şcoală dragă!” şi la Liceul nr.1 din Ciudei. În pofida faptului că elevii, din cauza pandemiei, au învăţat mai mult de la distanţă, ultimul clopoţel a sunat cu bucurie pentru cei mici şi cu tristeţe melancolică pentru absolvenţii care se despart de şcoala dragă, de iubiţii profesori, îşi iau „Adio!” de la copilăria lipsită de griji, pornind în drumul larg al vieţii. Ca el să le fie aşternut cu flori fără spini, drum bun în viaţă le-au urat dnii Anatol Piţu şi Radu Petraşescu, oriunde iar purta destinul să nu uite de rădăcini, să nu-şi uite limba, baştina, şcoala, casa părintească, să-şi păstreze şi în continuare cu sfinţenie graiul matern, portul naţional şi tradiţiile strămoşeşti.

Felicia NICHITA-TOMA, „Zorile Bucovinei”