"Omu-i un miracol al miracolelor”, dar şi cel mai mare rău pe pământ

Toate relele, invidia, minciuna vine de la om, războaiele la fel – am intuit din cartea profesorului universitar, dr. Ilie Popescu, preşedintele Societăţii Regionale „Golgota”. Or, la putere e ura, minciuna, invidia, iar Adevărul umblă cu capul spart. Toţi se cred corecţi, buni, dar în realitate îs falşi, plini de răutate şi invidie.

Nu e o carte filozofică, după cum a accentuat dl Nicolae Toma, redactorul versiunii online „Zorile Bucovinei”, preşedintele Societăţii Ziariştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, ci una de învăţătură, filozofia vine însăşi de la dl Popescu. Şi e o filozofie sănătoasă, provocătoare. O carte care provoacă, cu întrebări la care  singur trebuie să cauţi răspuns. E o carte eseu, e de aceeaşi părere Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „M. Eminescu”, care i-a dedicat dlui Ilie Popescu şi câteva epigrame  umoristice, o carte muncită, autorul a cercetat peste 300 de izvoare.

Moderată cu eleganţă de scriitoarea Eleonora Schipor, lansarea s-a axat pe o undă umoristică cu amintiri frumoase ale foştilor studenţi ai profesorului Ilie Popescu. Dna Eleonora Schipor specificând că, în pofida anilor înaintaţi ai autorului (82), nu i-a fost deloc uşor, nu i-a fost uşor toată viaţa muncind şi culegând  ca albina nectarul de pe florile cunoaşterii, adunând rodul bogat al înţelepciunii în cele 32 de cărţi editate. „Ilie Popescu n-a  avut copilărie, la o vârstă foarte fragedă a fost deportat cu cei 7 fraţi şi mama sa în stepele pustii ale Kazahstanului. De aceea, omul care caută răspuns la fericire, nu putem spune că a fost fericit, dar a muncit, prin edificarea cuvântului înălţând monumente de adevăr pentru satul său de baştină, pentru Bucovina noastră, urmele lui vor rămânea pe pământ şi prin cele 400 de articole publicate şi prin cele 32 de cărţi editate ce se vor păstra în biblioteci, la sediile societăţilor”, etc. , referindu-se şi la cartea sa, apărută cu ocazia aniversării a 75 de  ani, dedicată iubitului său profesor – „Ilie Popescu – omul, savantul, românul”. De altfel, după cum a concretizat publicista, Popescu e unica familie deportată de sovietici din Pătrăuţii de Jos, cu membri încă în viaţă., aducându-le mulţumiri din suflet oamenilor care au contribuit la apariţia cărţii, dnei Lilia Govornean şi dnei Irina Loredana Stănculescu, dl Ilie Popa din Piteşti, prezentată de Domnia Sa în varianta electronică a „Zorilor Bucovinei”, dar şi în alte publicaţii.

A scrie o carte e cum a.i zidi o casă, a conştientizat prof. Ilie Popescu, mărturisind că ideea originală a cărţii a apărut de la zâmbetul oamenilor, a căutat taina, enigma zâmbetului, căci prin el se spun multe lucruri interesante. Trebuie să fii mereu în căutare pentru a scrie ceva original pentru a fi apreciat de cititori. De exemplu, să răspunzi la astfel de întrebări cum a apărut viaţa? Oare omul nu-i un miracol? Omul a venit pe lumea aceasta să fie fericit şi e mereu în căutarea fericirii… Fiecare o obţine cum poate prin cele două forţe – unii cu ajutorul lui Lucifer, alţii cu ajutorul Sfintei Treimi. Cartea conţine mai multe idei originale: structura, din ce materie e făcut omul?După multe căutări, autorul descoperind că din ţărână. Animalele din ce sunt făcute, tot din ţărână? Cine suntem, încotro mergem? Unde merg unii şi alţii după moarte? Unii caută fericirea de scurtă durată pe pământ, alţii în viaţa veşnică. Şi toate se obţin prin multă suferinţă… Ce e adevărul, minciuna, răutatea, invidia care roade ca un vierme în sufletul bolnav al omului? Cu toate că ştim că adevărul umblă cu capul spart, iar invidia şi minciuna sunt la loc de cinste, stau în fruntea mesei împreună cu făţarnicii, linguşitorii şi invidioşii. Răutatea e în oameni, războaiele la fel...

Autorul afirmă că nimic nu e întâmplător în viaţă. Ne-a rămas un lanţ care ne leagă, nu ne lasă să fim liberi – păcatele noastre. A pus accentul pe aprecierea femeii, care, după părerea sa, e „simbolul creştinismului” – „să n-o atingi pe femeie nici cu o floare” - teze pe care le-a lăsat spre judecare.

Lilia Govornean, metodistă la Institutul Postuniversitar de Perfecţionare a Cadrelor, redactorul cărţii a reliefat perioada în care a lucrat intens asupra cărţii, conştientizând că, în acest timp, dl Ilie Popescu a devenit aproape membru al familiei sale. A fost o muncă nu uşoară, fiindcă autorul  adăuga mereu noi pagini şi paginarea începea de la început.

La perioada celor 44 de ani de activitate fructuoasă în calitate de cadru universitar la Catedra de Filologie Română şi Clasică s-au referit şefa Catedrei Cristina Paladean şi lectorul Felicia Vrânceanu, subliniind că a fost omul care a ştiut să îmbine înţelepciunea cu simplitatea şi modestia. Dumnealui n-a pedepsit studenţii cu nota, i-a corectat şi învăţat prin pilde, „a fost înţelepciunea populară pusă pe picioare”. Despre profesorul Ilie Popescu, firul frumoaselor amintiri din anii studenţiei au depănat Vasile Rauţ, preşedintele „Golgotei”,  fotoreporterul Nicolae Hauca, ziaristul Nicolae Şapcă etc.

La subiectul captivant al cărţii: „Omu-i un miracol al  miracolelor”, adresându-i sincere felicitări autorului, s-au referit Gheorghe Fedorean, deputat în consiliul local Pătrăuţi, care, împreună cu frumoasele şi talentatele conducătoare ale Ansamblului de dans „Mugurel” – Larisa Chedic şi Natalia Balan, au pregătit o masă încărcată de  bucate gustoase, arhivistul Dragoş Olaru, directorul şcolii din Oprişeni Nicolae Bodnariuc, Nicolae Predii, starostele Corului „Dragoş Vodă”, publiciştii Maria Toacă şi Valerii Ţybulenko.

Dăruind fiecăruia  volumul recent  apărut „Omu-i un miracol al miracolelor”, dl Ilie Popescu a avut cuvinte de gratitudine pentru toţi cei prezenţi, în deosebi pentru moderatoarea Eleonora Schipor, dar şi pentru Lilia Govornean, căreia i-a mulţumit din suflet pentru munca nu uşoară la editarea cărţii.

Noi, studenţii dlui Ilie Popescu, învăţăm mereu din cărţile pe care ni le dăruieşte din suflet cu generozitate, fapt pentru care îi aducem mulţumiri.

Rămâne doar un miracol – să descoperim enigmele şi miracolele ce ne înconjoară…Dar pentru aceasta trebuie să fim mai buni, mai iertători, mai corecţi şi sinceri, fără ură şi duşmănie, invidie şi făţărnicie în suflet.

Felicia Nichita-Toma pentru „Zorile Bucovinei”