06 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ŞI LA CARAPCIU LIMBA ROMÂNĂ A DEVENIT REGIONALĂ

28 octombrie 2013 р. | Categorie: Limba noastră cea română

Bietul nostru român, poate chiar prea blând din fire, modest şi smerit, asuprit de vremurile ce încă îl apasă, în pofida tuturor furtunilor ce se abat asupra lui pentru a-l distruge, pentru a-l stârpi din rădăcină, îşi păstrează cu Tricolorul în suflet şi destoinicie fiinţa naţională. Or, şi la Carapciu, raionul Hliboca, în frumoasa baştină a regretatului patriot român, poetului Vasile LEVIŢCHI, care, prin dragostea-i imensă faţă de tot ce respiră româneşte, a contribuit nemijlocit la trezirea naţională,  românii locali  au demonstrat că îşi iubesc cu adevărat graiul matern – Limba Română a obţinut statut de limbă regională.

Ce-i drept, decizia hotărâtoare de a-şi pune Graiul Matern la loc de cinste pentru a se bucura de aceleaşi drepturi ca şi limba de stat, ucraineana, a fost adoptată încă cu un an în urmă, la sesiunea  Consiliului Sătesc din 23 octombrie 2012. 10 deputaţi, prezenţi în sală, din cei 16 existenţi, au votat „pentru” acordarea Limbii Române a statutului de limbă regională. Astfel, această veche vatră străbună, unde majoritatea populaţiei o constituie vorbitorii de limbă română, a implementat, printre primele în ţinut, Legea Ucrainei „Cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor”, locuitorii ei demonstrând prin fapte concrete că îşi iubesc cu adevărat graiul, păstrează cu sacralitate memoria străbunilor şi nu se înstrăinează de rădăcini. Or, focul dragostei faţă de neam şi grai arde viu în inimile noastre, ar trebui, însă, să avem  mai multă îndrăzneală ca să ştie toată lumea cât de mult ne iubim limba strămoşească.

Adevărul l-am aflat din nou de la dl Constantin UNGUREANU, căruia îi mulţumim anticipat. Şi-apoi nu e de mirare că românii bucovineni ascund acest fapt, căci, după cum am aflat, primarii satelor şi unii lucrători ai primăriilor, unde Materna a obţinut statut de limbă regională, au fost „invitaţi” la „pahar dulce” de către organe. Dar, după cum vedeţi, nimănui nu i s-a pus pistolul la tâmplă. Atunci de ce să stăm mereu cu frica în sân şi să ţinem în taină ceea ce ar trebui să ştie o lume?

Ridicarea mânii în sus şi votarea hotărârii e doar primul pas, pe care românul bucovinean îl face  pentru a-i da lumină verde Limbii Materne. Legea respectivă ce ne facilitează folosirea graiului în diverse domenii de activitate aşa şi va rămâne doar pe hârtie, dacă noi, românii, nu o vom îndeplini, nu o vom introduce, alături de limba de stat, în documentaţia primăriilor, tuturor organizaţiilor şi instituţiilor, în învăţământ etc. Iar prin aceasta nu comitem nici o crimă, ci dimpotrivă, îndeplinim litera legii statului în care trăim  şi care urmează nu să bage spaimă în oameni, ci să-i protejeze şi să le apere drepturile.

Deci, dragi conaţionali, să uităm de frică şi umilinţă, curaj şi capul sus! Aşteptăm bucurii asemănătoare ce să ne fie un balsam tămăduitor pe rană, căci avem doar un Grai şi o Mamă!

Felicia NICHITA-TOMA