22 octombrie 2021
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

PATRIARHUL CULTURII ROMÂNEŞTI - ILIE POPESCU – LA 82 DE ANI. Mândru “semincer al Bucovinei”, dl pr. Ilie Popescu „e ca un Stejar al lui Ştefan cel Mare, înfipt în spiritualitatea nord-bucovineană”

17 iulie 2021 р. | Categorie: Noutăţi

Fiu al deportărilor staliniste, pr. Ilie POPESCU, preşedintele Societăţii “Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi, a ajuns la vârsta de 82 de ani. Suportând ororile bolşevice, supravieţuind represiunilor staliniste, după a doua Înviere, fiind dintre cei mai fericiţi, cărora le-a zâmbit norocul să se întoarcă Acasă, dl pr. Ilie Popescu simte cu adevărat ce înseamnă viaţa şi dăruirea. Înzestrat cu har scriitoricesc, nu încetează să scrie despre calvarul prin care a trecut familia sa pe drumul Golgotei neamului românesc.

Trecând prin cele mai oribile încercări ale represiunii staliniste, dl dr. Ilie Popescu, preşedintele Societăţii Regionale „Golgota”, în aceşti ani de când se află în fruntea asociaţiei,  s-a străduit, în virtutea posibilităţilor, să realizeze aproape totul ce şi-a propus, nu doar articole şi cărţi publicate - triste amintiri personale şi relatări ale celor care au trecut prin calvarul regimului comunist, dar şi cele 8 cruci-monument, înălţate în satele  din  regiune, amintesc fugitiv de  calvarul prin care a trecut familia sa după anexarea Bucovinei de către sovietici – arestarea tatei şi condamnarea lui la moarte, 8 suflete, copilaşi micuţi, împreună cu măicuţa lor, fiind deportaţi  în neagră străinătate, în stepele pustii din nordul Kazahstanului, unde, graţie rugăciunii către Hristos,  jertfei mamei sale, care-şi lua de la gură ultima fărâmă pentru a-şi hrăni copiii,  au supravieţuit de foame şi ger, s-au întors la baştină. Acest sacrificiu al tuturor mamelor cu suflet de heruvimi, care s-au jertfit întru salvarea de la moarte,  din gulagurile regimului totalitar comunist, a copiilor, a fost înveşnicit printr-un monument-simbol al tuturor mamelor, care au avut un rol decisiv în tragedia neamului, înălţat în satu-i de baştină – Pătrăuţii de Jos, preşedintele "Golgotei" fiind ferm convins că istoria unui popor se face şi cu pana, dar şi din piatră: „Constantin Brâncuşi spunea că a făcut ca piatra să cânte pentru posteritate, noi, cei de la „Golgota”, facem ca piatra să plângă pentru posteritate. Nu facem doar pentru cei morţi, care au îndurat chinurile calvarului deportărilor şi înstrăinării, ci  mai mult pentru cei vii, ca grozăviile prin care am trecut să rămână în istorie.  Dau din propriul buzunar, dar banii se duc,  crucea, amintirea, rămâne. Hai să facem ceva pentru Dumnezeu şi Neamul nostru Românesc!”.

Deci, cunoscând de mic copil drumul spinos al deportărilor, îmbrăţişând moartea pentru a se bucura de clipa Învierii, fiind dus împreună cu familia în nordul pustiu al Kazahstanului şi trăind pe viu drama represaliilor neamului românesc, Dumnezeu a fost bun cu el, cu familia sa, i-a dat ani bogaţi şi frumoşii, ca să mărturisească în pagini de carte despre tragedia întregului neam românesc după răpirea şi anexarea nordului Bucovinei de către sovietici.

Cu o activitate de  peste patru decenii la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii din Cernăuţi şi 43 de promoţii, cărora le-a înaripat zborul în lume, cu peste 400 de studii, publicaţii, 32 de cărţi în palmaresul creaţiei, zeci de premii şi menţiuni, dl Ilie Popescu a ţinut sus stindardul românismului nu doar la Catedră, urmând apoi decenii de activitate publică fructuoasă în cadrul Societăţii „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi, preşedinte al căruia este de aproape douăzeci de ani.

Deşi anii copilăriei au pus pecetea suferinţei pe chipul savantului, a rămas, totuşi, optimist, vesel şi fericit prin activitatea sa. Puţini savanţi din Bucovina s-au bucurat de realizarea de a fi incluşi în Enciclopedia marilor lingvişti ai lumii, editată în Federaţia Rusă. Numeroase lucrări ştiinţifice, studii şi publicaţii ale dl Ilie Popescu au văzut lumina tiparului anume în cel mai vechi, popular  şi cu tradiţii ziar al românilor din Ucraina, „Zorile Bucovinei”.

Nu putem trece cu vederea nici prodijioasa-i activitate ştiinţifică, munca depusă de savant la editarea cărţilor, eforturile pe care le depune preşedintele “Golgotei” pentru a monumentaliza suferinţele  exilului familiei sale, martirajului neamului românesc – din pensia sa modestă preşedintele ridică cruci-simbol, troiţe în memoria martirilor români. Precum osârduitor munceşte pe ogorul literelor, astfel şi în propria-i gospodărie.

Mândru “semincer al Bucovinei” , dl Ilie Popescu „e ca un Stejar al lui Ştefan cel Mare, înfipt în spiritualitatea nord-bucovineană”, conştientizează prietenii săi din Ţară.

Printre cele 32 de cărţi editate ale savantului şi scriitorului Ilie Popescu se numără şi “Răsfoind paginile vieţii”, „Drumul spre Golgota” . Drama familiei Grijincu-Popescu (despre drama familiei sale deportate în Kazahstan). Vorbind, în ultima, despre imaginea crucii şi a lui Iisus Hristos, scriitorul evocă forţa miraculoasă a rugăciunii ce învie şi salvează.

Pentru savantul Ilie Popescu, la fel precum pentru dramaturgul englez W. Shakespeare, „ştiinţa este aripa pe care ne înălţăm spre cer”, iar credinţa, activitatea-i publică, e aripa îngerului ce-i dă viaţă, care-l face fericit, îi dă puteri să trăiască şi să muncească împăcat cu sine şi cu Dumnezeu, lăsând o frumoasă, dar, totodată, tristă pagină în istoria Bucovinei trunchiată de la trupul Ţării Mamă.

Felicia NICHITA-TOMA pentru “Zorile Bucovinei”