Cu dragoste şi credinţă de cele sfinte ale neamului

Dumnezeu, credinţa, spunea Marele Eminescu, omul trebuie să le aibă în suflet, doar astfel eşti demn de înaintaşi. Or, numai dacă îţi iubeşti cu adevărat limba, neamul, credinţa strămoşească, dacă aceste vestigii sfinte le laşi moştenire urmaşilor, înseamnă că n-ai trăit în zadar. De altfel, precum durerea îi  apropie sufleteşte pe oameni, la fel şi credinţa, dacă e împărtăşită din suflet.

În pofida vitregiilor istoriei, românul a trăit întotdeauna cu dragoste de cele sfinte ale neamului, chiar şi atunci când s-a aflat departe de Ţară. Astfel, pentru ca Dumnezeu să-i audă ruga a înălţat sfinte lăcaşe spre dăinuire. Şi în capitala Ucrainei românii au ştiut să-şi creeze un sfânt altar la care să se închine – parohia „Petru Movilă”. Dar şi în Catedrala Adormirea Maicii Domnului de la Lavra Pecerska, serviciul divin, oficiat de părintele-paroh Dimitrie Popescu, originar din Ciudei, fiul preotului Vasile Popescu,  răsună şi în limba română. Aici se adună enoriaşi români printre care şi fostul diplomat bucovinean Teofil Rendiuc, directorul Institutului Bunei Vecinătăţi. Aceşti doi  români din Bucovina, prin cuvântul preoţesc, dar şi prin organizarea diverselor conferinţe, menţin flacăra credinţei şi memoria Sfântului Mitropolit Petru Movilă